14 matches
-
poate fi tratată și altfel decît cu ajutorul logicii binare. Este oare obligatorie excluderea terțului. Cel puțin la nivel politic, în România sigur, dar presupun că și în Europa, realitatea demonstrează că nu se mai poate opta ferm între conservatorism și ultraliberalism. La noi, de la stînga la dreapta, toată lumea este obligată să facă aproximativ aceleași reforme economice (altfel, adio Europa), iar măsurile de protecție socială nu diferă fundamental (altfel, adio guvernare, exceptînd, firește, cazurile de fraudare a alegerilor). De ce ar fi altfel
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
politică și puțini sînt cei care se mai întreabă: "Cum se poate trăi printre monștri, nemernici și șarlatani cînd vrei să trăiești o viață frumoasă?" Secularizarea sau laicizarea, urmate de pozitivism, sociologism, empirism, științe sociale, pragmatism, republicanism iacobin, socialism științific, ultraliberalism... nu au reușit totuși să stingă vocația pentru religie (religare - lat. împreună), transcendent și sacru. Dar dacă Istoria a fost "al doilea cerc al butoiului cu pulbere", cel de al "treilea cerc" este Timpul. Istoria este în relație cu timpul
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
și reversul, adică pictură pură cu substrat politic (doctrinar/moralizator). Expoziția The Greater Good, semnată de Mihail Coșulețu și îngrijită de Adriana Oprea, critic și istoric de artă, este o pastilă stranie despre paradoxurile libertății și individualismului. La limita dintre ultraliberalism și anarhie pură, discursul labirintic al lui Mihail Coșulețu ia forme variate, de la citadele și cetăți ideale, până la profanări de cea mai joasă speță. Un must see al lunii ianuarie la Art Yourself, în care puteți întâlni cele 7 desene
The Greater Good la Art Yourself [Corola-blog/BlogPost/99720_a_101012]
-
din 1997 am supus unei critici atente modelul de stat social (Suedia) și neo-capitalist (SUA) și făcusem o analiză amănunțită a noilor concepte ale politicii economice globale. Pe de o parte, examinasem economia de piață pură, la fel ca în ultraliberalismul economic care avea în Milton Friedman pe unul din principalii săi reprezentanți, de cealaltă parte însă, economia de piață socială, urmând ideile lui Ludwig Erhard. Astăzi însă, aceasta de pe urmă, trebuie să conțină ecologia și să fie extinsă în contextul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
capabil să peroreze cu aceeași vervă și despre nobilele idealuri ale acestuia. De altfel, obiceiul de a cita din Marx observam că i s-a păstrat. Comunismul e mort, mi-a replicat fără întârziere, zâmbind larg, cu cinism, Beliov. Trăiască ultraliberalismul! Ei, cum ți se pare Vlasia? m-a întrebat în drum spre hotelul nostru din Prager Strasse Olimpia. Vlasia?... îi răspunsesem Olimpiei, străduindu-mă să nu calc în bălțile de pe trotuar. Mă mir de ce se află aici și nu în
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
violența în școală. Această înțelegere trebuie completată acum de o reflecție asupra cauzelor violenței, care va face obiectul capitolului următor. Capitolul IV Înțelegerea violenței Câte nu se spun despre cauzele violenței? Televiziunea, părinții, femeile singure, mai '68, laxismul politic sau ultraliberalismul, jocurile video, cromozomii răsuciți, supranumerici sau criminali sunt, pe rând acuzați. Ce slăbiciune a gândirii! La un fenomen complex, cauzalitate complexă. Jos cu simplismele! Profețiile despre cauzele violenței în școală sunt fără de număr. Uneori redusă la o cauză unică, aceasta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al violenței în școală. O analiză "stângistă": oroarea ultraliberală O altă analiză, situată de partea opusă a eșichierului politic, merită evocată pentru o clipă, deoarece atribuie responsabilitatea pentru violența în școală și pentru delincvența juvenilă în general ordinii economice mondiale, "ultraliberalismului", cum este uneori calificat. Am întâlnit deja acest curent de gândire în criticile aduse de Wacquant (1999) și Poupeau (2003) în legătură cu experții în școală și delincvență. Dacă "discursul despre decadență" are ca organ oficios Le Figaro 32, această perspectivă ultrastângistă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
irepresibilă. Poate să nu aibă importanța care i se dă câteodată. 2. Riscul invers este cel al negării, o altă capcană de temut. El ține de conformismul care reduce analiza violenței școlare la o perspectivă hipercritică față de o cauzalitate îndepărtată "ultraliberalismul" -, condamnând la neputință în așteptarea unei mutații globale și foarte improbabile. Pentru a scăpa de acest negaționism bine intenționat, e nevoie de o viziune a lumii în care visătorii să renunțe la angelismul revoluționar, seducător și total, pentru a-și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mult ca oricând drept marele Satan 13. Să ne întoarcem de unde am plecat? Nu putem admite așa ceva. Noii activiști proclamă că „lumea nu-i o marfă”, anatemele fac furori, dar ținta vizată nu-i atât consumul-lume, cât dereglementările „ororii economice”. Ultraliberalismul, dictatele FMI-ului sunt puse la stâlpul infamiei, dar obiectivul urmărit este acela de a aduce țările în curs de dezvoltare în epoca bunăstării materiale. Distrugerea culturilor de porumb transgenic, apelurile în favoarea taxei Tobin sau a anulării datoriei țărilor sărace
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trei sferturi dintre ei se consideră „anticapitaliști” privilegiind proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție. în zilele noastre, anticapitalismul a fost recuperat de mondializare și se exprimă în principal în sfera neocomunismului*, capitalismul fiind o compozantă și a termenilor „hipercapitalism”, „postcapitalism”, „ultraliberalism”, „mondialism” sau „imperiu”. ANTICOLONIALISM → ANTIIMPERIALISM ANTICOMUNISM „COMUNISMUL, IATĂ DUȘMANUL!” Anticomunismul a apărut odată cu comunismul, și fiecărei etape de dezvoltare a acestuia din urmă i se opun forme noi sau primenite ale primului. Noțiunea de anticomunism datează din anii 1840. Astfel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
consecințele acestor revoluții asupra structurării din zona partidelor sunt perceptibile până în ziua de astăzi; conflictele de tip centru / periferie, Biserică / Stat, urban / rural pot fi observate în cvasitotalitatea cazurilor. Clivajele din cea de-a doua categorie îi opun pe adepții "ultraliberalismului" partizanilor unei "economii sociale". Sunt implicate aici partide refractare la reformele economice brutale și partide deschise la schimbare; primele consideră că e necesară "o tranziție mai lungă în care privatizările să preceadă liberalizarea prețurilor și convertibilitatea monedei, toate acestea asistate
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
degrabă pe clientele difuze decât pe grupuri sociale și culturale bine circumscrise. Clivajele de tipul biserică / stat și centru / periferie nu se regăsesc astăzi, pentru că nu au existat în trecut. Nu se poate observa nici formarea unui clivaj între adepții "ultraliberalismului" și partizanii unei "economii sociale", întrucât nu a existat în trecut un clivaj de tipul proprietari / muncitori care să fie reluat astăzi într-o formă diferită. Există deci un clivaj unic, care își are sursa în perioada regimului comunist. O dată ce
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
guvernare. A fost construit un capitalism sălbatic în care puterea publică este redusă la minim, fiind privată de capacitatea de a reacționa și de a arbitra diferitele interese sociale. A existat o credință aproape religioasă în virtuțile pieței și ale ultraliberalismului. Această slăbiciune, ce nu trebuie trecută cu vederea, produce probleme legate de clientelism, de corupție și crimă organizată. Prin evoluția lor, aceste societăți acumulează atât defectele comunismului, cât și pe cele ale capitalismului. Un alt eșec este neintegrarea populațiilor rome
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
chestiunile politicii externe și, mai general, față de pluralitatea corpurilor politice este în mare parte împărtășită astăzi, postulatul ce domnește în Europa fiind acela că, sub diviziunile și frontierele moștenite din trecut, unitatea umană este pe cale să se realizeze inevitabil. Dacă "ultraliberalismul" este denunțat de către mulți, perspectiva finală a acestuia este împărtășită de majoritatea: umanitatea tinde spontan să se organizeze după un sistem de acțiune mondial în care armonia nu este amenințată decât de obstinația vechilor națiuni și religii străvechi ce vor
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]