15 matches
-
formulări de-a dreptul lirice. Casele, orașele și agro-orașele puteau și ele „să fie de la bun Început dotate corespunzător, sclipitor de noi, ieșite din fabrică sau atelier, produse impecabile ale unor mașini ce zumzăie ușor”. În sfârșit, parte integrantă a ultramodernismului lui Le Corbusier era și respingerea tradiției, istoriei și gusturilor moștenite. După ce explica originea ambuteiajelor din Parisul contemporan, el avertiza cu privire la pericolul de a ceda tentațiilor de reformă. „Trebuie să refuzăm să acordăm până și cea mai mică atenție lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
răspunde: „Pentru cei ce ar fi preferat să moară / decât să-i facă pe alții să sufere” și declară că ar vrea să fie „pacea, pâinea, vinul tuturora”. În spiritul unui expresionism pătruns de umanitarism creștin, „pânditorul de lumină” respinge ultramodernismul, refuză exagerările celor „obsedați de modernismul excesiv”. Dar puține poeme ale sale au rezistat eroziunii timpului. Mai toate cele în proză s-au pulverizat, măcinate lăuntric de retorică și sentimentalism. În versuri însă vibrează intermitent, cu incontestabil efect liric, simțăminte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
Din O și din U și din I pe-nnoptate, / Din A se fac șei de ninsori deșelate” (Ningere de vocale). Poetul practică și un soi de letrism: „Leng va ri șerc” (Elegie); „Mi-e creierul abcdefghijklmnoprsștțuvxw” (Creier aprins). Modernismele și ultramodernismele de această speță nu sunt însă decât momente de relaxare și amuzament într-o activitate poetică impulsionată de un patos romantic eruptiv, înscris în sensibilitatea modernă îndeosebi prin adoptarea unor unelte expresioniste. Ca autor de proză narativă, P. s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
referințe bibliografice 28 Capitolul I. O viziune exhaustivă asupra curriculumului educațional 33 1.1. O disciplină eminamente teleologică 33 1.2. Abordarea diacronică 34 1.3. De la „realismul practic” la „hiperrealitate” 34 1.4. Etapele modernismului perpetuu 36 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total” 39 Note și referințe bibliografice 40 Capitolul II. Primele curricula implicite și tacite 43 2.1. Preistoria curriculumului educațional 43 2.2. Primele curricula ale umanității 45 2.2.1. Curriculumul edubba 45 2.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
civilizație euroatlantică. Probabil că au existat două cauze. Prima a fost raționalismul funciar al vechilor eleni, repudiat de gândirea postmodernă. Apoi, aspirația acestora către erudiție, care, odată cu multiplicarea explozivă a cunoașterii în secolul XX, nu mai părea realistă. 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total”tc " 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total”" Și totuși, ambele par valorificate într-o etapă nouă, care depășește istoria pedagogiei moderne și pe care unii au botezat-o deja „etapa ultramodernă a curriculumului”. (În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Prima a fost raționalismul funciar al vechilor eleni, repudiat de gândirea postmodernă. Apoi, aspirația acestora către erudiție, care, odată cu multiplicarea explozivă a cunoașterii în secolul XX, nu mai părea realistă. 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total”tc " 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total”" Și totuși, ambele par valorificate într-o etapă nouă, care depășește istoria pedagogiei moderne și pe care unii au botezat-o deja „etapa ultramodernă a curriculumului”. (În ceea ce ne privește, preferăm denumirea etapa antropologică a curriculumului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și formarea „omului total”" Și totuși, ambele par valorificate într-o etapă nouă, care depășește istoria pedagogiei moderne și pe care unii au botezat-o deja „etapa ultramodernă a curriculumului”. (În ceea ce ne privește, preferăm denumirea etapa antropologică a curriculumului.) Ultramodernismul pedagogic nu este „ultima modă” efemeră a gândirii și practicii educaționale, ci redescoperirea târzie a vocației fundamentale a omului - animal nedesăvârșit biologic, condamnat „să se nască pentru a doua oară” prin maieutică socratică, să-și adauge o „a doua natură
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
omului - animal nedesăvârșit biologic, condamnat „să se nască pentru a doua oară” prin maieutică socratică, să-și adauge o „a doua natură” prin travaliu physiopoietic, să interiorizeze, de-a lungul întregii vieți, mari „zei axiologici”: Alétheia, Kalós, Agáthon, Dike, Eleutheria. Ultramodernismul pedagogic vizează așadar reumanizarea educației pentru condițiile societății contemporane. O societate informatizată și transformată în „sat global”; o societate care tinde să înlocuiască realitatea cu hiperrealitatea; o societate în care nu se poate supraviețui decât prin învățare și creativitate; o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fulgere împotriva modernismului, ca în fața unei mari erori. Când nu poate numi ceva prin derivarea de la tradiționalism, o face prin trimitere la clasicism. Într-un interviu din 2002, își definea gustul în următorii termeni: "Iubesc tradiționalismul modern și nu resping ultramodernismul impregnat de tradiționalism" (în "Universul cărții", nr. 8-9 din 2002). Îl admiră pe Ion Barbu pentru idealul său clasic, pentru aspirația spre oda pindarică și frumusețea geometrică, nu pentru experiența modernă a limbajului. Prețuiește primul roman al lui Camil Petrescu
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
pân’ la Tekelianum la colțul următor erau ticsite balcoanele zile în șir neveste de negustori ne-alăptau cu vin aici a fost școala noastră despre Olimp și fântâna în care coboram cântece despre trandafiri și migrații ce mai panoramă a ultramodernismului în colțul al treilea îi invocam pe filosofi - guri de aur ca să ne fie școala curată pana însetată ne-o prefăceam în aripă adunam virgula semnul ascultă-mă tinere poet fiule greu ne era să-ncheiem socotelile întotdeauna ne ieșeau
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
1934, după care Dudley Fitts l-a reluat în Anthology of Contemporary Latin-American Poetry (1942), ambele ocurențe desemnând "o reacție minoră la modernism"37. De altfel, Federico de Onís teoretizează despre "tranziția de la romantism la modernism. 1882-1896", "postmodernism. 1905-1914" și "ultramodernism. 1914-1932", manifestând o apetență specială pentru periodizare. Postmodernismul este în viziunea acestui autor "o reacție conservatoare în interiorul modernismului însuși, atunci când acesta din urmă se consolidează și devine retoric, asemenea oricărei revoluții literare victorioase"38. Critici avizați ai fenomenului postmodern, precum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale�109. Intoleran? a lui Iorga fă?? de curentele moderne din literatur? nu era ceva nou, dar situa? ia s? a �nr? ut?? it �n anii �30110. Continuă totu? i lupta să de o via?? �mpotriva �vulgarit?? îi ambi? ioase a ultramodernismului� (�n? eleg�nd prin această toat? literatura rom�n? de dup? Eminescu), acoperind aproximativ acela? i interval de timp din literatura str? în?. �n literatur? , Iorga s? a dovedit cel mai conservator. �ntr? adev? r, a? a cum sublinia G. C? linescu, nimic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
și Levant. Ulterior, pe măsură ce avea tot mai puțină încredere în marile aglomerații urbane, era încîntat de splendidele perioade de timp petrecute la Veneția, săptămîni la rînd fără să audă un claxon de automobil și celelalte "vulgarități pline de pretenții ale ultramodernismului", cum le spunea el. Bizantinologul Iorga nu putea ignora îndîrjita controversă greco-latină din perioada Evului Mediu, mai ales asupra zonei balcanice, pentru că era în primul rînd medievist. Poate că tocmai la Veneția a descoperit el cea mai bună sinteză a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în calea evoluției firești a literaturii națiunii sale"109. Intoleranța lui Iorga față de curentele moderne din literatură nu era ceva nou, dar situația s-a înrăutățit în anii '30110. Continua totuși lupta sa de o viață împotriva "vulgarității ambițioase a ultramodernismului" (înțelegînd prin aceasta toată literatura română de după Eminescu), acoperind aproximativ același interval de timp din literatura străină. În literatură, Iorga s-a dovedit cel mai conservator. Într-adevăr, așa cum sublinia G. Călinescu, nimic din ce era nou nu avea vreun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Anhalter Bahnhof din Berlin au fost distruse fără un scop practic și, din punct de vedere estetic, fără nici o scuză. Dezastrul urban născut din dorința paneuropeană de a lăsa În urmă trecutul, sărind Într-o singură generație de la moloz la ultramodernism, și-a semnat singur sentința (ajutat din fericire de recesiunea din anii ’70, care a redus deopotrivă bugetele publice și private, oprind orgia prefacerii). Încă din 1958, Înainte de paroxismul modernizării urbane, un grup de adepți britanici ai conservării au fondat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]