9 matches
-
liberali și conservatori au continuat. În această luptă politică, Francisco de Paula, recunoscător, loial și subordonat fratelui său regele, a sprijinit politicile conservatoare ale lui Ferdinand al VII-lea. Cu toate că punctele de vedere politice ale infantelui au fost moderate, partidul ultraregalist de la curte îl privea ca un liberal. Cu o personalitate placidă, infantele Francisco de Paula a fost mai interesat de artă decât de politică. Infantelr care în copilărie a primit lecții de desen de la un pictor de curte, miniaturistul Antonio
Infantele Francisco de Paula al Spaniei () [Corola-website/Science/322485_a_323814]
-
marcată de domniile lui Ludovic al XVIII-lea și după moartea acestuia la data de 16 septembrie 1824 de cea a fratelui său, Carol al X-lea. Viața parlamentară a fost foarte agitată și a fost dominată de două facțiuni: ultraregaliștii și liberalii, respectiv conservatorii ce doreau revenirea regimului absolutist și progresiștii. Din cauza represiunii susținătorilor revoluției și ai lui Napoleon, opoziția a fost practic inexistentă. Din punct de vedere al relațiilor internaționale, acțiunile Franței trebuiau să se încadreze în cadrul strict al
Restaurația franceză () [Corola-website/Science/309682_a_311011]
-
Ludovic al XVIII-lea a dus o politică internă conform intereselor aristocrației funciare emigrate în timpul Revoluției peste hotare și care a revenit în urma Restaurației. Deși a încercat să aducă reconcilierea între francezi, s-a confruntat deseori cu opoziția fanatică a ultraregaliștilor, nostalgici ai Vechiului Regim, care au triumfat în 1824, o dată cu venirea pe tronul Franței a regelui Carol al X-lea. Ludovic al XVIII-lea a fost supranumit "Regele emigranților". În 1823 a intervenit în Spania și a înăbușit revoluția care
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
ieșit din negociere cu vechile frontiere consfințite, reușind să disloce alianțe inamice, cucerind alți prietenii și, în final, o autoritate nouă. Guvernul Restaurației rezista încă, iar Talleyrand se ținea deoparte, prevăzând spre ce catastrofă uriașă era dusă monarhia prin politica ultraregaliștilor. Când a izbucnit Revoluția din Iulie, când oamenii anului 1830, iluzionați, crezând cu convingere în "simetria istorică", sperau să realizeze în Franța ceva asemănător cu ceea ce fusese revoluția din 1688 în Anglia 70 și să împiedice o ruptură completă cu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
englez, conservator la începutul carieriei, apoi liberal, secretar de stat la Foreign Office (1830-1834, 1835-1841, 1846-1851) și Prim-ministru al Regatului Unit (1855-1858 și 1859-1865). 137 Joseph de Villèle, conte de Villèle (1773-1854). Nobil și om politic francez, ultraconservator și ultraregalist, adept al "Vechiului regim", Prim-ministru în perioada 1821-1828. 138 Sir Arthur Helps (1813-1875). Scriitor și om politic englez, Decan al Consiliului Privat. A scris, printre altele: Viața lui Bartolome Las Casas, apostolul indienilor (1868), Viața lui Cristofor Columb (1869
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ce se pot face de marile vînători de vrăjitoare din secolul al XVI-lea și al XVII-lea, vezi mai ales Julio Caro Baroja, Vrăjitoarele și lumea lor, Gallimard, Paris, 1973. 16. Vezi Guillaume Bertier de Sauvigny, Un tip de ultraregalist, contele Ferdinand de Bertier și enigma Congregației, Leș Presses continentales, Paris, 1948. 17. Este de-a dreptul curios să constați că în perioada revoluționară, de mai multe ori, complotul masonic a fost denunțat ca foarte periculos pentru instituțiile republicane. Astfel
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Zile, întoarcerea la putere a lui Napoleon urmată de înfrîngerea de la Waterloo) este însoțită de violențe. În sud-est și în sud-vest, sute de bonapartiști au fost masacrați. Alegerile se fac în acest climat, în care regaliștii "mai regaliști decît regele", ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul Ney, erou al campaniilor napoleoniene
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Decazes, care îi succede lui Richelieu în 1818. Dar, la 13 februarie 1820, asasinarea ducelui de Berry, moștenitor al dinastiei, îl înlătură pe Decazes și pune capăt tentativei liberale inițiate de Ludovic al XVIII-lea. După o scurtă guvernare Richelieu, ultraregaliștii vin la putere cu contele de Villèle, pe care contele de Artois, fratele lui Ludovic al XVIII-lea, Carol al X-lea, îl păstrează în fruntea guvernului, atunci cînd urcă pe tron în septembrie 1824. Noul suveran este cîștigat de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la putere cu contele de Villèle, pe care contele de Artois, fratele lui Ludovic al XVIII-lea, Carol al X-lea, îl păstrează în fruntea guvernului, atunci cînd urcă pe tron în septembrie 1824. Noul suveran este cîștigat de cauza ultraregalistă. Legea votului dublu, care face ca un sfert din electori cei care plătesc impozitul cel mai mare să voteze de două ori, asigură alegerea unei majorități ultra. O lege a presei lovește ideile liberale: ea impune autorizarea prealabilă, permite restabilirea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]