280 matches
-
de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Adrian Păunescu, redactorul șef al Flacării, astăzi senator PSD, fost senator PSM și, bag mîna în foc, viitor senator PRM. Altul, dl Paul Everac, a fost al treilea director general al Televiziunii Române de după Revoluție. Ca răsplată pentru pamfletul Baba la uluci, publicat tot în Flacăra. Revistă în care dl Dinu Săraru (cine altul decît actualul director general al Teatrului Național din București?) a publicat un interviu pe de-a-ntregul fals cu mama d-lui Virgil Ierunca (și el bête noire a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
semne, Precum și de nodurile Făcute de noapte, Scrijeliturile rămase După trecerea norilor... * Drumuri ale îngerilor și sfinților Prin sate: Fiecare are un fel Anume De a pune Ulcioarele La uscat, A cînta la nuntă A-și ascunde goliciunea Neîndemînatic precum ulucile gardului � grădina. La fiecare trecere Să privească cu smerenie Răsăritul La capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
pericol iminent era atît de puternic, încît m-a făcut să mă opresc și să descalec. Mi-am sprijinit fără zgomot bicicletă de zidul cel mai apropiat, m-am strecurat după un gard rupt și am privit în stradă printre uluci. Și atunci l-am văzut. Era un camion al Securității, parcat la o aruncătura de băț de locul unde mă aflam. Tipii dinăuntru coborau fără zgomot în stradă. O umbră după alta săreau pe trotuar, alergînd fără zarva să-și
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
oțel sar scîntei și se aude un sîsîit șerpesc. Pe strada Carol alți negustori, lîngă Taica Lazăr telalii, în piețe zarzavagiii cîntarul cu cîrlig sau buna înțelegere pecetluiesc prețul , iar Bulevardul Brătianu, este, spre sud, dincolo de Universitate, pur oriental: pe uluci, șiruri lungi de covoare oltenești. Cîte un negustor își sporește șansele străbătînd Calea Victoriei cu covorul în spate, ca o mantie lungă pînă în pămînt, cu pălăria de paie pe cap și cu ochii sfredelind mulțimea în căutarea fizionomiei cumpărătorului de
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
prezența. Acum îl și recunoscu: își scosese capela și o pusese turtită pe parapetul de pămînt, lîngă armă. Capul chel îi era brobonat de sudoare. "Dar ăsta e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
lase românii patrioți maghiarilor din România? Avem voie să ne cultivăm morții, cultura, valorile simbolice? Ni se ăngăduie să ridicăm capul cu demnitate, sau ni se rezervă doar dreptul de a trece umbrit, cu privirile plecate, asemenea unor răufăcători, pe lângă uluci? Cât anume din noi șanț dispuși cei din jur să recunoască? Săntem chiar lipsiți de orice credit uman și moral, percepuți doar că dușmani virtuali, prin tot ceea ce ăntreprindem? Facem parte din patrimoniul diacronic al României, ăn acord cu adevărul
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
să se întâlnească, sunt spulberați de oboseală seară după o zi de muncă și în week end preferă să iasă din București, să meargă unde văd cu ochii. Popor muncitor catalogat drept leneș. Nu-l identific cu cei care sprijină ulucile prin sate, dezorientați, pierduți într-o societate care a evoluat fără ei și i-a uitat pe drum, mă gândesc întotdeauna la copiii de 20-30 de ani care pleacă dimineață la multinaționale sau în bănci și mai vin seară pe la
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE VIII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381735_a_383064]
-
cu pălăria dânsului pe cap, având-o pe mama alături, fugeau cu mine spre Dealul Viilor, ascunzându-se, printre araci, de bombardamentele avioanelor. «-Bombardează podul de peste Olt. Sunt americanii...»” Apoi au fost rușii: „Eram singur în curtea Spitalului, privind, printre ulucile putrezite ale gardului, la o garnitură de tren cu multe tancuri și tunuri. Soldați care vorbeau în gura mare o limbă pe care nu o înțelegeam, îmi făceau semne cu armele. Deodată, am auzit o împușcătură. Speriat am căzut în
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
căreia s-au tras multe bețe,... îl văd pedalând prin Griviței pe bicicleta lui... Hermes?... Diamant?... dialogând totdeauna cu un dulău bun și cam bleg, cu limba scoasă, în urma vehiculului... Sau copil fiind, alergând cu nuiaua plimbată în goană peste uluci, scoțând arpegii... compunând, în cadența lor, bine ritmată, tot hazul și sonurile existenței...
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
cine soarele își pune la urechi cercel stingher? cine clatină seninul scânteind ca un jungher? de ce doare nordul fraged ca mlădița ce o rupi? de ce urlă de bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât de ușor încolțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
este definit ca "spărgător care pătrunde în locuință pe fereastră", explicație care pare să trimită la metafora pisicii - agile și cățărătoare. În Ioan M. Bujoreanu, Mistere din București (1862), tîlharul care relatează o spargere face chiar această comparație: "sar peste uluci ca o pisică" (p. 289). Mai există însă o explicație, cea mai tehnică și cea mai spectaculoasă: pisicarul ar fi un hoț care fură rufe cu ajutorul unei pisici pe care o aruncă peste ele. Descrierea tehnică a procedeului apare într-
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este arhicunoscut. Însă, asupra vânătorului și a braconajului, da. Trebuie. Străbunii bătrânului Tucă Ulucă îl practicau întrun fel aparte. Căutau, prin codru, un copac bine dezvoltat, sănătos, înalt, drept, cu vârful semeț. Urcau în el, ajutorându-se de copacii de pe alături. Îi legau zdravăn, vârful, la o anumită distanță, cu funii rezistente; îndoiau copacul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
revenind la poziția sa normală, verticală, lațul apuca în el animalul căzut pradă pieirii, iar stăpânul lațului capcană, când venea în control, găsea prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci, acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
el animalul căzut pradă pieirii, iar stăpânul lațului capcană, când venea în control, găsea prada, sus, către vârful copacului, de unde nu mai avea scăpare. Deci, acum, ce tot făcea, bătrânul Pucă Ulucă, de câteva luni? Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Păi, să vă povestesc. Bătrânul Ulucă se trăgea din haiduci. Din haiduci și din vestiți vânători braconieri , prin codrii milenari ai acestei țări. Cine nu știa de haiducii și de vânătorii de animale mari, de legendarii Pucă? O, cine?! Bătrânul Ulucă este unul dintre cei mai de către noi urmași, ai acelora. și, are, practici care i atestă descendența. Descendența pe care șio onorează cu cinste și aplomb.O să vedeți, ceva mai la vale, o mostră. O mostră, care, sunt sigur, o să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
viața, poți să mergi mai departe. Înveți să brodezi. Faci o veioză de sticlă colorată. Duc formele în bucătărie; pe lumină, văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o casă sau un spital. Ușițe și pereți de cărămidă. Pe masa din buctărie stau împrăștiate bucațile dintr-o școală sau dintr-o bisercă. În lipsa imaginii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea Încet de oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea acasă, Înainte de ora camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici norocul, fie În spatele unor uluci, fie În sala de mese a unui pachebot, Întotdeauna rămînem fascinați cînd ne auzim viitorul, chiar și din gura unei ghicitoare de bîlci. SÎntem mereu dispuși să credem, pentru o clipă, În călătoria făgăduită peste mări și țări, În femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
staruri rock muriseră de supradoză. Același tur în fiecare zi, aceeași mantră: crime, vedete, accidente. Locuri în care s-au semnat tratate de pace. În care-au dormit președinți. Până când într-o zi Sfântul Fără-Mațe oprește în fața unui gard cu uluci albe, în fața unei case care imită un ranch, doar un ocol să vadă dacă Buickul cu patru uși al părinților săi e tot acolo, dacă tot aici locuiesc, unde, în curtea din față, un bărbat împinge o mașină de tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pantalonului Armani e sfîșiat. I-a compostat și buca. Țipetele și înjurăturile nu mai contenesc. Dispari, Tănucă, îi spun zîmbind. Intră-n casă și ascunde-te. Altfel ai să fii primul lup mîncat de miel(ucă). Tămbălăul scoate lumea la uluci și-n stradă. Se dovedește greu de potolit. 'Ostalgia găsește bun prilej de manifestare. Pă timpu' Iu' Ceaușăscu nu tă mînca cînii, vociferează o țigancă tînără, cu cheițe de yală împletite-n cozi. Țigănușul și-l ține strîns lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca oricând rozând încet fără să se grăbească din pereții de cărămidă întăriți cu ciment și var, anual proptiți cu popi de fag pentru susținerea vreunei coaste șubrede, fără să se ocolească acoperișul îmbrobodit la 10 ani cu țigle noi, uluci și burlane. Cocoșul de tablă a rămas la locul lui, roza vânturilor de pe timpul fanarioților, cu credința lor în această fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului și de alungătoare a spiritelor malefice. Simbol al poligamiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
catharsis, o mulțumire la superlativul concurent cu cel al diversității pentru că a întrupat frumosul în forma lui pură, care ești tu, compozitor, interpret, naiul, vioara albastră a cerului, coardele violoncelului, vița roșie a toamnei, fagotul, șuierul violent pe sub streșini, printre ulucile gardului, prin hornurile casei, talgerele nu se aud, timpanul, cât este el de puternic, e acum slab, ceva, fie instrumentul e neacordat, fie o notă s-a dus la culcare obosită, o căuta pe podelele roase de pașii mei, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în șuvoiul de țâșnitoare de pe bulevardul Karl Marx, din care sorbeau copiii și ea îi privea printre orificiile tablei de gard, cum o numise, pentru că orice foaie de tablă galvanizată, de pe acoperișuri, de la aticele blocurilor de vizavi, de streașină, de uluci, de manșon pentru copacii seculari, ea o numea tablă de gard; simbol al închisorii, cerul era de tablă inox, uneori de cupru, alteori de oțel. După cum se schimbă ziua pe timp de secetă, tablă de gard era și Dunărea, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Într-adevăr de-a latul curții, deși, dacă analizai inginerește, putea fi situată și de-a lungul ei. Curtea aducea cu harta Italiei fără insule și cu Padania așezată invers. Intrai vasăzică din stradă pe un culoar Între garduri de uluci și pe sub coroanele reunite ale arborilor din cele două vecinătăți. Înaintai Îndelung În susul acestei cizme italice, linie dreaptă față de cea geografică (aia, se vede, are genunchiul ușor Îndoit), și dădeai În curtea propriu-zisă, largă cît un izlaz. Pe latura din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar tocmai atunci de peste drum, din curtea vecinului Mitică izbucniră niște bocete amarnice. Intrigat, el se uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]