2,479 matches
-
acut și dureros că nu mai am ce căuta în secolul ăsta. Sînt un dinozaur, o specie extinctă. E un sentiment care semnalează apropierea morții. Și noua lume mă încercuiește, mă atacă, nu-mi dă pace". Și în altă parte: ,Umanismul așa cum l-a născut și dezvoltat ciclul în care a trăit generația înaintea mea nu mai este posibil. Eu aparțin unei etape încheiate". îl citează pe Vaclav Havel, după care America de astăzi este aproape un concentrat simbolic a tot
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
dizertații” în paginile EvZ? Este “feminitatea desexualizata” un stereotip pozitiv? De ce și mai ales pentru ce? stereotipul acesta explică situația femeii în politica? Probabil că prin răspunsuri vom ajunge la acceasi problemă a valorilor similar comentariilor de la alte topicuri. Dragoș, umanismul și politica nu au în comun valorile, poate altceva... Cîtă vreme bărbații șunt majoritari (adică încă decid) în viața politică, ar trebui să ne întrebăm mai curînd de ce politică le caută pe femei. Politică, aceea făcută de barbati are nevoie
Ce cauta femeile in politica? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82995_a_84320]
-
Proust și experiența interioară, Nebunia Saint-Simon, Islamul sub voal, Montaigne, călătorul mascat, Misteriosul Voltaire, etc. - iată o înșiruire a numai câteva din titlurile care dau coerență acestui demers. Luptând cu morile de vânt, inversând decorurile, ridicând vălurile, Sollers reconstruiește statura umanismului provenit din antichitatea grecească. Și, într-adevăr, europeanul care elaborează sisteme, care demonstrează că în proiectul apropierii omului de ființă, limbajul joacă un rol determinant, care vizează mai puțin țintele sociale decât mizele existențiale ar putea reprezenta un "portret al
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
frumos ești!" James Joyce, Oameni din Dublin. Traducere din engleză de Frida Papadache. Ediția a II-a revăzută., Colecția Cartea de pe noptieră, coordonată de Ioana Pârvulescu. Editura Humanitas, 2002. ...iar Saramago s-a săturat de integrarea europeană Plictisit de atâta umanism european (revenit la modă datorită UE), de atîtea elogii rațiunii și clasicismului (probabil și pentru că nu a avut o educație în care acestea să-și afle loc), conștient de eventualul "pericol al ficțiunii exagerate", Saramago alege pentru Pluta de piatră
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
sînt "uluitor de consecvente" în a releva religiozitatea fermă a cetățeanului american. Toate acestea se cuvin extrapolate în tabloul inevitabil antropologic care trebuie să stea la baza oricărei evaluări a creației și gîndirii în ansamblul lor: "De aici, și chestiunea umanismului: această noțiune nu poate să se refere decît la totalitatea ființei umane, totalitate care, nu încape urmă de îndoială, cuprinde și dimensiunile religioase. Fără acestea din urmă, umanismul ar fi sfîrșit, deformat". Poziția lui Virgil Nemoianu este apropiată de cea
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
evaluări a creației și gîndirii în ansamblul lor: "De aici, și chestiunea umanismului: această noțiune nu poate să se refere decît la totalitatea ființei umane, totalitate care, nu încape urmă de îndoială, cuprinde și dimensiunile religioase. Fără acestea din urmă, umanismul ar fi sfîrșit, deformat". Poziția lui Virgil Nemoianu este apropiată de cea a lui Nicolae Balotă și implicit polemică față de cea a lui Adrian Marino. Care sînt, în prezent, relațiile lui Virgil Nemoianu cu țara d-sale natală? "Expatriat" iar
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
unei stări de grație în care ochiul artistului suportă revelația formei ca pe o întrupare a transcendenței, iar, pe de altă parte, ca argumente irefutabile ale unei angajări directe în istoria și în memoria culturală a umanității. Această apăsare pe umanism, în accepțiunea sa cea mai exactă - care include existența exemplară și patetică a eroului (a se vedea recurența lui Brâncoveanu și trimiterile la modelul cristic) -, este chiar proba exponențialității pe care Winter, de la bun început, o invocă. Prin succesiunea logică
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
în Frații Jderi statul perfect, acesta seamănă ca două picături de apă cu cel teoretizat în Învățături... E deci formula politică și umană păstrată în "genomul" nostru cultural și care era foarte departe de a presimți măcar marile prefaceri ale umanismului occidental și ale Renașterii. Trebuie să avem curajul să ne privim în față trecutul cu toate confuziile, întîrzierile, uneori erorile lui, dar și cu eforturile, reușitele, zestrea de bunuri spirituale (pe care încă nu știm să le punem în valoare
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Gheorghe Grigurcu În faimosul său eseu din 1951, intitulat Împotriva poeților, Witold Gombrowicz disocia două feluri de umanism: unul religios, care-l determină pe om "să cadă în genunchi în fața produsului culturii, forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și un altul negativist, "vast curent refractar al
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile ei trecătoare. Ajuns acum la vîrstă centenară, înconjurat cu multă grijă pînă și de aceia care nu și-au făcut din estetică o preocupare specială, artistul s-a sustras și coroziunii
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
de la Verdun (schițarea Europei națiunilor, odată cu prăbușirea imperiului Carolingian); 1492 - descoperirea Americii; ("nașterea unei economii globale - "imperiul roman trecut în efeciență economică") 1517 - expunerea tezelor lui Luther (protestantismul, care a dus la afirmarea statelor naționale, a spiritului laic și a umanismului, deschizând calea modernității, spre libertatea individuală și drepturile omului), 1848 etc.; prin locuri simbolice (precum, de exemplu, Dunărea: frontieră istorică și culturală, liant între lumi, axa de circulație a Mitteleuropei, coloana vertebrală a monarhiei dunărene care "reușise să făurească o
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
evident mult exagerate, dacă nu inventate de-a binelea. De la "amintirile deghizate" la o greu credibilă religiozitate retrospectivă, ne-au oferit spectacolul unei pitorești iresponsabilizări. Unii n-au șovăit a-și susține în continuare crezul, măcar prin pledoaria pentru pretinsul "umanism" al programului afișat de propaganda totalitarismului roșu care, în felul acesta s-ar fi dovedit "superior" nazismului. La antipodul tuturor acestora se situează dl. Mihai Șora. Figură de prim-plan a culturii românești contemporane, d-sa n-a fost niciodată
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
morala lui întreaga energie a clasicității greco-romane, a Renașterii și a modernității, a sucombat în preajma lui 1900, iar accentele s-au deplasat vertiginos înspre tiparele gîndirii și filosofiei orientale, în speță spre acelea de esență veterotestamentară. Avangardele istorice au dizlocat umanismele de cabinet, esteticile imitației și o întreagă civilizație a figurativismului, într-un cuvînt, absolutismele imaginii, pentru a înlocui reprezentarea cu sistemele ei de codificare, eternitatea cu tranzitoriul, modelul cu limbajul, finalitatea cu procesualitatea și aroganța implicită oricărei opere definitive cu
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
sentențios: "Trei sau patru romancieri mari încă nu înseamnă o literatură, cu toate că Război și pace este un roman din cele mai mari. Dacă am înlătura toate influențele istorice ale Romei tot ce am primit din partea societății normando-franceze, de la biserică, de la umanism, pe orice cale directă sau indirectă - ce ar mai rămâne? Câteva rădăcini și învelișuri teutone. Anglia este o țară latină, și noi nu trebuie să ne procurăm latinitatea noastră din Franța ( s.n.). Pentru istoricul Dawson misiunea sfântului Augustin după anul
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
a materiei. În această privință poetul se aseamănă atît de mult cu Teilhard de Chardin, gînditorul foarte actual, fiu al aceleiași eclezii, care vedea și el în materie elementul vital de care «nu putem suferi să fim despuiați»!". Un anume umanism agreabil "forurilor" ideologiei totalitare e de asemenea pus în scenă cu abilitate. Poetica lui Claudel e nu numai "dominată de ideea ordinii", ci și "puternic antropocentrică" (în consonanță, cum ar veni, cu argheziana Cîntare a omului!). Nu mai puțin apare
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
inefabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile ei trecătoare. Centenar acum, adică în plină realitate a Capodoperei, înconjurat cu multă grijă pînă și de aceia care nu și-au făcut din estetică o preocupare specială, Artistul s-a
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
ori sincopate, pe care le-a cunoscut năvalnicul și istericul secol XX. Corneliu Baba este aici, în film și în veacul său, - iar acest lucru trebuie reținut în mod special - un artist, un martor și o instanță, un apologet al umanismului și un exeget melancolic al omului, un vizionar și o conștiință lucidă, o victimă circumstanțială și un învingător în absolut. El reușește să contrapună ritmurilor istoriei, cu o forță greu de evaluat la o privire superficială, propriile sale răspunsuri, speranțe
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
deja manifestă dar nebotezată încă, primea prin hazard, odată cu deschiderea Cabaretului Voltaire din Zürich, denumirea DADA. Ea declara deschis, cu o virulență la fel de mare ca aceea a războiului din tranșee, un război împotriva artei burgheze, împotriva convențiilor anchilozate și a umanismului decorativ și fariseic. Și pentru ca lucrurile să fie complete, peste cca. zece ani (1924), poetul André Breton avea să publice în Franța Manifestul suprarealismului care, alături de mișcările deja amintite, va provoaca în cultura europeană o răsturnare comparabilă, poate, prin profunzime
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
un cinic , iar Ball era un idealist și, așa cum viața lui a dovedit, un credincios cu idei metafizice, idei care-i lipseau lui Tzara.» Aceeași constatare la Huelsenbeck: «Spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele, trebuie sau pot să conducă lumea». Și Huelsenbeck continuă, asemuindu-l pe Tzara «unui barbar de cel mai înalt nivel mental și
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Securității și se opun cu înverșunare deconspirării ofițerilor care-au făcut poliție politică. Riscul enorm este, pentru ei, să se ajungă la realitatea ultimă a comunismului. Adică într-o zonă în care nu există nici „idealism”, nici ”bune intenții”, nici „umanism”, nici „egalitate” (că de libertate oricum nu putea fi vorba!), adică minciunile invocate de avocații din oficiu al experimentului marxisto-leninist. Așa cum au declarat câțiva dintre securiștii chemați la C.N.S.A.S. pentru a li se prezenta documentele care-i acuzau, ei
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
poporului român. De ce supraviețuiesc efectele literaturii propagandistice dincolo de limitele regimului care a născut-o, care e sursa energiei ei negative?”. Supraviețuiesc, între altele, și pentru că paradigmele literaturii politic orientate, fie că s-a numit „literatură proletară”, „literatură militantă”, „realism socialist”, „umanism socialist”, s-au conservat în ciuda proteismului nu o dată spectaculos de care au dat dovadă: ,,Modelul unic al literaturii importat la noi, ca și în celelalte «democrații populare», din URSS, a fost, în esența lui, păstrat neschimbat prin străduința a două
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
literatură profund umanistă care dezleagă misterul mereu virgin al unei puteri individuale latente a cărei actualizare depășește mereu așteptările conștiinței de sine a personajului și, dincolo de text, ale cititorului. Pentru că asistăm de mult la denunțarea iluziilor umaniste și acceptăm că umanismul de pînă acum este de fapt o iluzie avem din ce în ce mai puțină încredere în lume: în aproape orice propune ea pe termen mediu și lung. Nu mai avem încredere nici în literatură. Fie ea agorafilă sau claustrofilă, literatura nu prea s-
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
gândire de tip sofist pe care se întemeiază formele cele mai virulente ale acesteia. Cartea lui Andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, publicată într-o primă ediție în 1997, se înscrie în această mișcare de reabilitare a raționalismului, a umanismului, a bazei epistemologice moderne, în fine, a tuturor acelor surse de certitudini pe care relativiștii le-au contestat vehement. Avantajul celei de-a doua ediții, revăzută și adăugită, apărută anul acesta la Polirom, stă în posibilitatea autorului de a răspunde
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție la anistorismul antrenat de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul la subistorie. Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență de forme anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
anxioase care disimulează nonsensul cu ajutorul ludicului, "un carnaval exuberant și neliniștitor în același timp", după cum spune Mircea Cărtărescu. Milenarismul nu mai este alienant, terifiant, ci relaxat prin joc și ironie, prin factorii parodici ai scriiturii. Totodată se conturează un "nou umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului în semnificație. Din punctul de vedere, de pildă, al d-lui Livius Ciocârlie, "pariul" postmodernismului este "să dea un nou sens tulburător lipsei de sens. Să înlocuiască sensul devenit vid
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]