302 matches
-
limpede. Margareta (excelentă tînăra Paula Simion, cea care o înlocuiește pe Elvira Deatcu) nu mai este doar devitalizată și numai suferindă neapărat. Este hachițoasă, teribilistă, imatură, mai degrabă fetiță decît femeie. De aici se modifică și apariția lui Mircea Aldea, umanizată dacă vreți. Marius Stănescu nu-l joacă, ca de regulă, pe fantele de București, ci, dimpotrivă, mi se pare, pe victima, într-un fel, a toanelor Margaretei și ale familiei ei, mîncată de provincie și provincialisme, dar și a Wandei
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
tip comercial, de la misterul crimei sau lumea afaceriștilor la reflecția asupra tehnologizării vieții sau la farsele de pe Internet. Ne putem întreba, ironic, dacă toată acțiunea și înscenările din roman nu sunt decât niște simulări ale circuitelor personajului-narator, Qrin, un robot umanizat, când simpatic, când demonic. Mai mult, aș fi tentată să spun că strălucirea și culoarea (norilor, a kimono-urilor, a obiceiurilor sau a cluburilor) înveselesc universul gri al existenței capitaliste, dacă acest gen de afirmație nu ar fi un clișeu născut
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
ținta. Chiar dacă nu mai sînt vituperate „limitele care izbesc”, „rămînerea pe cruce”, strigătul care îneacă „surparea-n goluri”, „lacrima necruțătoare”, adică acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la ceasul/ cînd aburi ca sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Târgu Jiu, cel mai important de acest fel din sculptură secolului XX, insistând, de pildă, pe surprinderea titlului inițial de "Masă familei" sau pe diferite unghiuri-perspectivă asupra Coloanei, "simbol al satului românesc și simbol ce unește cerul cu pământul, pasăre umanizata, semn al aspirației spre absolut" cum a definit-o Mario De Micheli. Nicolae Săndulescu, Jacqueline Delaunay-Hologne Constantin Brâncuși: L'oeuvre roumaine/ Operele din România Prefață de Petre Răileanu Éditions Paris-Méditeranée, Paris, 2004 Un alt album care reunește fotografii-reflecții în alb-negru
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Eliade, mizînd pe rupturi de nivel, pe călătorii incredibile, pe "insolitări". Privit în sine, fără adăugata ramă, ceea ce este, totuși, mai profitabil, rămîne o bună alternativă la istoriile riguroase și seci, scrise într-un limbaj voit cam "ezoteric". Dintr-o dată umanizați, soldații romani vorbesc precum recruții în permisie, își iau libertatea de-a mai nesocoti din ordinele pe care le găsesc inutile și sînt, de obicei, spre defăimarea gloriosului imperiu, de-o lene incredibilă! Gaius Iulius Caesar e doar un copil
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
decît cel îndeobște cunoscut, deși, în rama acestei imagini habituale, plin de surprize, ca și cum într-un perete aparent compact s-ar deschide o ușă secretă, fără a-i schimba configurația. Iese astfel la iveală un E. Lovinescu mai complex, mai umanizat, ergo mai profund. Nu e vorba de-o "dezlegare", cum s-a afirmat în sensul platitudinii senzaționalului, a "enigmei" sale, ci, dimpotrivă, de-o sporire a acesteia, de factură paradoxală, tocmai grație operației de decriptare. Mentorul Sburătorului devine mai apropiat
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
a enunțat și demonstrat că Pământul se învârte în jurul axei sale a fost ars pe rug de capitaliști (care există de la începutul lumii și sunt răi). Caraghios, dar trist pentru știința istoriei. Personajele sunt puține, limitate, extrem de conformiste și puțin umanizate, însă cu atât mai mult absolut verosimile, dacă le privim prin intermediul propriei experiențe comuniste. În plus - iepuri. Iepuri morți. Iepuri vii. Iepuri făcuți căciuli rusești. Iepuri răi, iepuri domestici sau doar iepuri. Să ne edificăm puțin, pentru că apariția acestor animale
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
mai mici. Ridică o mână și rupse o petală mare, portocalie, o duse la gură și o lipi. Suflă și îi dădu drumul să zboare, rotundă, peste cîmp." Mai mult, îl întrezărim pe poetul Ștefan Baștovoi, prin imaginea unui Dumnezeu umanizat, ca în unele poeme din volumul Elefantul promis. Același Dumnezeu care se ducea la cantină sau care scria "englezesc și stângaci" își confecționează aici, - în ochii copilului - omenește, o scară mare din lemn cu ajutorul căreia urcă în cer. Cu o
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
există, ea e, în cel mai bun caz, un simplu nume dat unui ținut îndepărtat. Trăiesc din nou este povestea prin care acest spațiu complet necunoscut capătă o identitate, nu atît una oficială și astfel inevitabil neutră, cît una foarte umanizata și de aceea mai lesne de perceput. Contaminat de spiritul celei care scrie, România devine un loc în care oamenii țin unii la ceilalți, sînt devotați unor cauze nobile, dispuși să facă sacrificii, tenace și cu credința în Dumnezeu. O
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
să recurgem la aberațiile totale, culese și reproduse de revistele umoristice, normalitatea însăși e destul de spectaculoasă în dinamica ei: inventivitatea caracterizărilor din cererile sau ofertele de serviciu, lărgirea sensului cîte unui cuvînt (deosebit, menajeră), atribuirea de calificative ("zonă civilizată"), modul umanizat sau obiectualizat de a vorbi despre animale, îndrăznelile anunțurilor mai mult sau mai puțin matrimoniale, desemnările neoficiale ale cartierelor și zonelor bucureștene, pitorescul remarcabil și stilul hibrid al anunțurilor vrăjitorești, strategiile persuasive preluate de la publicitatea propriu-zisă etc. Reluînd acum, după
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
discuția asupra să o constituie apariția recentei ediții retrospective, Noua variațiuni pentru orgă. În prefață cărții, Mircea Mihăieș definește încă o dată - cu binecunoscutul sau talent literar - atitudinea lirica a lui Nichita Danilov ("rugăciunile sale sunt îndreptate spre o zeitate abstractă, umanizata doar cât o străfulgerare"), dar se menține de la început până la sfârșit pe poziția unui apologet, lăsând în sarcina altora să distingă textele valoroase de cele lipsite de valoare. Repetiția persuasiva Nichita Danilov (născut la 7 aprilie 1952 în satul Musenita
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
modalizarea zonelor de inevitabilă imprecizie ("pe alocuri", "mai mult", "relativ", "unele"); enunțul rezultat e în genere accesibil, dar adesea prea artificializat în comparație cu stilul comunicării curente ("vremea se va răci accentuat, luînd aspect de iarnă" - RL 2686, 1999, 11). Titlurile recent "umanizate" uzează de un limbaj total diferit: familiar, popular, vag "sămănătorist", de un tradiționalism căutat (marcat uneori prin ghilimele): "viscolul se mai ăumflă în peneă încă o dată" (RL 2689, 1999; voi indică în continuare doar numărul ziarului; sublinierile îmi aparțin); "știți
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
ierte”. Bineînțeles că acest „defect de vorbire”, abatere cu o conotație negativă de la norma standard (nu e vorba aici de o calitate, ci de o dereglare), și care nu e departe de ideea vulnerabilității, e chiar poemul. Obiect el însuși umanizat, capabil să acorde absolvirea, cu alte cuvinte, să șteargă păcate sau vinovății. A doua jumătate a scurtei compuneri lirice (propunând, desigur, una dintre „artele poetice” ale volumului) vorbește despre un poem care ignoră mulțimile, zgomotul, tranzacțiile („târgurile”), umblând, în schimb
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
el sunt prieteni, oameni cu care bea o bere și comentează ultimele evenimente. Cum ar fi că a murit un poet. Se vede, așadar, destul de limpede că literatura e de două feluri. Pe de-o parte, e canonul, unul foarte umanizat. Literatura nu face parte din viață, ea este viața. Chiar dacă nu poți mânca pâinea desenată, artistic, pe o coală (e argumentul de om așezat cu care îl combate un țăran ardelean pe exaltatul Murivale), suferi după un poet cunoscut ca
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
critica impactului abrupt al modernității într-o societate fatalmente întârziată, precum era cea românească. Instituțiile moderne adoptate în devălmășie, fără grijă și fără pricepere pentru adaptare, nu aveau cum să prindă lesne rădăcini la noi. Proiectul occidental trebuia românizat și umanizat, altfel riscând să genereze fie o utopie, fie un hibrid nefericit. Xenopol prefațase această viziune în articolul "Reforma așezămintelor noastre", iar Principele Carol își punea legitim întrebări cu privire la consistența regimului nostru constituțional, în cunoscuta scrisoare din 1871, publicată în Augsburger
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
și în cele purtate peste vreme de grupuri de actanți așa cum, de pildă, sunt cântecele de Crăciun. Ținând scama de toate acestea, colindul care urmează trebuie plasat pe axa timpului în care cetățile dacilor din Munții Orăștiei erau spații puternic umanizate: „- Deschideți-mi poarta - / Poarta prin cetate! Dăi, Domnului, Doamne - / - Ba, eu n-oi deschide / Poarta prin cetate / Până tu-i ’șî-i mer(g)e / Vârfu muntelui (...) până n-o să duci: „peana“ de păun ori de cocoș de munte; „colț
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
02 mai 2016 Toate Articolele Autorului PSEUDOPSALM Eu am găsit speranța și pustiul, Cătând în ochii Tăi adânci și triști, Dar nu cred, Doamne, că Ți-ai jertfit Fiul Doar ca s-arăți unor gângănii că exiști. În prezentarea Ta umanizată Vopselurile Îți ascund din fală; Eu știu cât de modest, de fapt, ești Tată Și că urăști intrarea triumfală. Văd cum Îți cântă unii osanale Dar eu Te simt ca pe-un fior de vânt, Îngenunchez în fața stării Tale- Stăpânitor
PSEUDOPSALM de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381796_a_383125]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ȘI IUBIRII Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cu cât uitarea e mai acaparatoare și neclintită, e și mai umanizată. Raportarea omului (directă, naturală și necesară, de altfel) la capacitatea de a uita are ca premisă desăvârșirea noutății. Fără uitare, mintalul omului ar fi ca un vas în care n-ar mai încăpea nimic după ce s-ar umple. Ce-ar
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
în timp ce la Euripide reprezintă un simplu element convențional 2. Eschil aparține încă epocii mitice, stăpânite de conștiința soartei implacabile; față de lumea lui Homer, care nu cunoaște sentimentul culpei, eroul eschilian are conștiința vinei sale. La Sofocle, mitul apare mult mai umanizat; eroii săi sunt oameni care se înalță însă deasupra condiției obișnuite prin suferință. Eroismul rezidă nu în forța fizică, ci în subtilitatea și puterea minții. Euripide a trăit într-un climat social și spiritual profund deosebit, într-o lume marcată
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
numai din orgoliu și lăcomie, pentru a nu pierde ocazia de a pleca spre Troia, unde-l aștepta perspectiva unei prăzi bogate. Nu are nimic din măreția simplă și înalta responsabilitate a personajului lui Eschil. În schimb, Clitemnestra este mult umanizată; ea dobândește frumusețea morală căci, din dragoste pentru copii, e gata să renunțe la domnie. Pentru ea, jertfa Ifigeniei nu o mai cer zeii, ci proorocul Kalkas pentru a răzbuna ofensa adusă cu ani în urmă de ușuraticul Agamemnon fiicei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de vina de a-l fi ucis pe Agamemnon, vină pe care o poartă în suflet de 15 ani (inventând sărbătorile morților doar pentru a-i forța și pe ceilalți locuitori ai orașului să resimtă dureros culpaă și un Jupiter umanizat, gata să-i împărtășească propriile-i temeri care l-au determinat să instituie ritualurile și ceremoniile religioase cu scopul declarat de a-i face pe oameni să-l privească neîncetat, pentru a nu avea timp să privească spre ei înșiși
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
se ajunge la intenția "ce se vrea exprimată" trebuie să "descărcăm" sensuri, și asta o facem, culmea, adăugând cuvinte. Adică, pentru a transmitem mai puțin trebuie să spunem mai mult. O bună parte din sensurile sub care "cad" lucrurile sunt umanizate; lucrurile ne apar încărcate de atribute umane, și asta dă contur lumii. Liantul unei societăți nu-l constituie legea (în sensul juridic al termenului), ci convenția (chiar dacă și legea poate fi gândită, la limită, ca un tip special de convenție
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
față de Rotari dus până în pragul primejduirii propriei vieți, ci și prin frământări sufletești și religioase autentice care îl vor face în cele din urmă să se convertească la catolicism, revenind de fapt la confesiunea în care fusese botezat. Războinicul Rotari, umanizat și el de talentul romancierului italian, va rămâne celebru în istoria dinastiei prin codul său de legi, prin faptul de a fi pus în circulație prima monedă longobardă, înlocuind-o pe cea bizantină, dar și prin toleranța sa față de alte
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
sătenii dintr-odată "curajoși". Pe Moise, care poate totul, îl vedem, într-o scenă, cu lacrimi de disperare pe obraji: pentru că nu poate chiar totul, pentru că lăcomia lui de a poseda e uneori neputincioasă. Oamenii de piatră, demonii sunt, nolens-volens, umanizați. Nu sunt niște ticăloși "de manual", așa cum propaganda comunistă îi înfățișa, în caricaturi de presă și în romane involuntar- caricaturale, pe dușmanii regimului: burtoși, urduroși și gușați, cu ochi în care sticlesc poftele. Iar mediul lor de existență și acțiune
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
forța de care se simțea în stare în momentul acela, dorea îngrozitor de mult să-i înfrângă voința, o, dacă ar fi în stare să-și concentreze toată forța magnetică, măcar pentru două secunde să-l știe transfigurat, radiind de emoție, umanizat. Oare el este OMUL ACELA, se întrebă și în interiorul ei simți o difuză căldură erotică. Atunci Alexe întinse calm mâna după o țigară, rupse nemișcarea, acesta era un semn de slăbiciune, cedase. Carmina se întoarse pe călcâie, dorind mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]