16 matches
-
o plantă perenă, cu sistem raticular bine dezvoltat și profund, tulpini fistuoase, de 15- 40 (80) cm înălțime. Frunzele sunt pentafoliate, cu foliole scurt pețiolate, obovate sau lanceolate, glabre sau slab paroase. Florile sunt galbene, portocalii sau roșiatice, dispuse în umbele lung pedunculate. Fructul este o păstaie cilindrică, polisperma, cu semințe mici, globuloase, de culoare brun-roșcată. Ghizdeiul are cerințe moderate față de caldură, fiind răspândit pe arii întinse, 1-2°C, iar plantele pot rezista până la -25°C, chiar fără strat protector de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/268668_a_269997]
-
(asmațuchi, asmățui, hașmaciucă; "Anthriscus silvestris") este o plantă erbacee, plăcut mirositoare, cu flori albe, uneori gălbui, dispuse în umbele mici. Este o plantă bianuală și face parte din familia Apiaceae, fiind înrudit cu pătrunjelul și cu morcovul. Este folosit în anumite zone din Moldova la unele preparate culinare, atât în stare proaspătă (la salate) precum și uscată (ciorbe etc.), având
Hasmațuchi () [Corola-website/Science/314273_a_315602]
-
o specie sporadică prin sfagnete, în regiuni montane și depresiuni intracarpatice, cu frunze în rozetă bazală, care prezintă tentacule glandulifere (secretă lichid proteolitic). Genuri exotice: Dionea sp., Drosophyllum sp. Cuprinde plante cu flori bisexuate, actinomorfe, fiind grupate în panicule, raceme, umbele sau cime. cu polenizare entomofilă, rar anemofilă. Floarea este ciclică, pentameră, dialisepală și dialipetală. Numărul mare de stamine și carpele (dar multiplu la 5) relevă o descendență filogenetică din Policarpigenae. Fructele sunt folicule, nucule, bace, drupe sau fructe multiple (la
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
antidiareic, fiind recomandate și în afecțiuni renale și dischinezii biliare. Denumirea sa populară este corelată cu fenofaza de înflorire, legată de creșterea temperaturii solului, care permite semănatul porumbului. Genul Cerasus are flori mai mari și mai lung pedunculate, grupate în umbele sau corimbe sirnple. C. avium (cireș sâlbatic) are fructele drupe sferice, dulci-amărui. C. vulgaris Mill. (vișin) are fructe astringente. În medicina populară se folosește și scoarta, ca febrifug și antigutos. Din această subfamilie mai fac parte genurile: Armeniaca (cais), Amygdalus
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
bradicardizant (datorită acțiunii directe asupra miocardului). în medicina populară se recomandă pentru tratamentul antitumoral. Încadrează un mare număr de specii lemnoase și erbacee, cu frunze întregi sau variat divizate, dispuse altern. Florile sunt mici, numeroase, grupate în inflorescențe de tipul umbelei simple sau umbelei compuse. Conțin uleiuri esențiale, oleo-rezine, glicozide, saponide și alcaloizi. Sunt în general plante erbacee (uneori cu tulpina lignificată la bază), cu rădăcini pivotante. Tulpina este de obicei fistuloasă, iar frunzele, variat penat sau palmat-divizate, au teaca bine
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
directe asupra miocardului). în medicina populară se recomandă pentru tratamentul antitumoral. Încadrează un mare număr de specii lemnoase și erbacee, cu frunze întregi sau variat divizate, dispuse altern. Florile sunt mici, numeroase, grupate în inflorescențe de tipul umbelei simple sau umbelei compuse. Conțin uleiuri esențiale, oleo-rezine, glicozide, saponide și alcaloizi. Sunt în general plante erbacee (uneori cu tulpina lignificată la bază), cu rădăcini pivotante. Tulpina este de obicei fistuloasă, iar frunzele, variat penat sau palmat-divizate, au teaca bine dezvoltată. Florile nu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și alcaloizi. Sunt în general plante erbacee (uneori cu tulpina lignificată la bază), cu rădăcini pivotante. Tulpina este de obicei fistuloasă, iar frunzele, variat penat sau palmat-divizate, au teaca bine dezvoltată. Florile nu sunt niciodată solitare, ci sunt grupate оn umbele simple sau compuse, rareori în umbele neregulate sau capituliforme. Umbelă compusă (umbelă de umbelule) este alcătuită din mai multe ramificații de ordinul I, numite radii, care au în vîrf ramificații de ordinul II, numite radiole, ce se termină cu flori
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
erbacee (uneori cu tulpina lignificată la bază), cu rădăcini pivotante. Tulpina este de obicei fistuloasă, iar frunzele, variat penat sau palmat-divizate, au teaca bine dezvoltată. Florile nu sunt niciodată solitare, ci sunt grupate оn umbele simple sau compuse, rareori în umbele neregulate sau capituliforme. Umbelă compusă (umbelă de umbelule) este alcătuită din mai multe ramificații de ordinul I, numite radii, care au în vîrf ramificații de ordinul II, numite radiole, ce se termină cu flori. Grupul de flori pedicelate din vîrful
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lignificată la bază), cu rădăcini pivotante. Tulpina este de obicei fistuloasă, iar frunzele, variat penat sau palmat-divizate, au teaca bine dezvoltată. Florile nu sunt niciodată solitare, ci sunt grupate оn umbele simple sau compuse, rareori în umbele neregulate sau capituliforme. Umbelă compusă (umbelă de umbelule) este alcătuită din mai multe ramificații de ordinul I, numite radii, care au în vîrf ramificații de ordinul II, numite radiole, ce se termină cu flori. Grupul de flori pedicelate din vîrful unei radii se numește
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
bază), cu rădăcini pivotante. Tulpina este de obicei fistuloasă, iar frunzele, variat penat sau palmat-divizate, au teaca bine dezvoltată. Florile nu sunt niciodată solitare, ci sunt grupate оn umbele simple sau compuse, rareori în umbele neregulate sau capituliforme. Umbelă compusă (umbelă de umbelule) este alcătuită din mai multe ramificații de ordinul I, numite radii, care au în vîrf ramificații de ordinul II, numite radiole, ce se termină cu flori. Grupul de flori pedicelate din vîrful unei radii se numește umbelulă (umbelă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
umbelă de umbelule) este alcătuită din mai multe ramificații de ordinul I, numite radii, care au în vîrf ramificații de ordinul II, numite radiole, ce se termină cu flori. Grupul de flori pedicelate din vîrful unei radii se numește umbelulă (umbelă simplă). La baza umbelei compuse se pot afla hipsofile care alcătuiesc involucrul, iar la baza umbelulei se pot găsi alte hipsofile, ce formează involucelul. Florile sunt, de regulă, bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe, dialisepale și dialipetale, cu gineceu bicarpelar inferior. Uneori
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
alcătuită din mai multe ramificații de ordinul I, numite radii, care au în vîrf ramificații de ordinul II, numite radiole, ce se termină cu flori. Grupul de flori pedicelate din vîrful unei radii se numește umbelulă (umbelă simplă). La baza umbelei compuse se pot afla hipsofile care alcătuiesc involucrul, iar la baza umbelulei se pot găsi alte hipsofile, ce formează involucelul. Florile sunt, de regulă, bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe, dialisepale și dialipetale, cu gineceu bicarpelar inferior. Uneori, toată inflorescența are aspectul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
are acțiune carminativă și stimulentă a secrețiilor gastro-intestinale. Angelica archangelica L. (angelica) este o plantă perenă, robustă, spontană în lungul pîraielor de munte. Prezintă un rizom gros, o tulpină înaltă de 1-1,5 m. Vagina frunzelor este evident umflată, iar umbelele sunt relativ sferice. Este o veche și renumită plantă medicinală, toate organele avînd substanțe cu proprietăți tonice gastrice. Rizomul conține diverse principii active (substanțe amare, uleiuri volatile), cu acțiune tonic-amară (stimulează secrețiile salivare), fiind utilizat în anorexii, dispepsii și meteorism
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
până în Pakistan). Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cilindrică, fin striată longitudinal,înaltă până la doi metri și ramificată începând de la bază. Frunzele, prevăzute la bază cu o teacă dezvoltată, sunt alungit-triunghiulare și multipenat-partite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbele mari, terminale. Fructele mature sunt de culoare cenușie sau brun-verzuie, au miros plăcut și gust dulceag. Se aseamănă cu mărarul, cu care poate poleniza încrucișat, rezultând semințe lipsite de aromă. Uleiul volatil determină acțiunea farmacologică : antispastică, sedativă, carminativă, expectorantă. Fructele
Fenicul () [Corola-website/Science/307337_a_308666]
-
de negi" sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică. Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă. Rostopasca este comună în locuri umbroase, ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea montană. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei
Rostopască () [Corola-website/Science/308740_a_310069]
-
radiară (actinomorfe), rar ușor bilateral simetrice (ușor zigomorfe), adesea apetale (fără petale). Formula florală adesea KC AG sau KCAG Florile de obicei bisexuate (hermafrodite), la unele specii unisexuate (monoice sau dioice) sau poligame și sunt dispuse în raceme, capitule, spice, umbele, fascicule, mai rar solitare. Receptaculul (axa florală) este tubulos formând un potir (hipantiu) urceolat, campanulat sau cilindric pe marginea căruia se inserează un înveliș floral simplu. Caliciu este format din 3-6 (de obicei 4-5) sepale laciniate (lacinii) ușor contorte, la
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]