20 matches
-
El face totul perfect!” Frumusețea sufletului său este un adevăr care se poate citi cu ușurință și în această dragoste a lui nea Mitică pentru tot ce este viu, pentru că el iubește florile și iubește viața cu toate frumusețile și umbrișurile ei. Niciodată nu m-a întâmpinat altfel decât bine dispus și fiecare întâlnire a noastră a debutat cu o glumă bună sau o întâmplare hazlie, menite parcă să creeze și-apoi să mențină acest spirit pe tot parcursul orelor petrecute
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... (CAPITOLULXXVI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_sinu_franturi_de_viata_opinii_amintiri_capitolulxxvi_.html [Corola-blog/BlogPost/342541_a_343870]
-
tulburi și fața speriată. Norocel se alarmă. O luă și-i frecă obrajii și mâinile și plecară mai departe pe malul apei. Bucovul, de data aceasta Dunăre de mare, curgea ca un șarpe uriaș spre Iazuri; zarea se întunecase sub umbrișul boltit al sălciilor plângătoare și spre apus, peste sat, se lăsaseră nori uriași, fumurii, grei și amenințători. Din când în când câte un fulger spinteca zarea și cădea obosit în apă. -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
El face totul perfect!” Frumusețea sufletului său este un adevăr care se poate citi cu ușurință și în această dragoste a lui nea Mitică pentru tot ce este viu, pentru că el iubește florile și iubește viața cu toate frumusețile și umbrișurile ei. Niciodată nu m-a întâmpinat altfel decât bine dispus și fiecare întâlnire a noastră a debutat cu o glumă bună sau o întâmplare hazlie, menite parcă să creeze și-apoi să mențină acest spirit pe tot parcursul orelor pe
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_sinu_franturi_de_viata_opinii_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
decât patul lor cel din urmă, de care era nevoie ca să poată fi duși de-acolo. Tâmplarul mai avea și o mașină de cusut, cosea și pernele de moarte ce se puneau în sicrie. „Damasc alb“, spunea el, „umplut cu umbriș de rindea, ca pentru un rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten“ ștextual: „umbriș de rindea“ț. Îmi place cuvântul. Încă de pe atunci îmi plăcea că pernele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pernele de moarte ce se puneau în sicrie. „Damasc alb“, spunea el, „umplut cu umbriș de rindea, ca pentru un rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten“ ștextual: „umbriș de rindea“ț. Îmi place cuvântul. Încă de pe atunci îmi plăcea că pernele de moarte erau umplute nu cu frunziș, paie sau rumeguș, ci doar cu umbra ce mai stăruia în lemn din coroana copacului viu, pentru ca apoi să sară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atunci când tăiai lemnul. Alexandru Vona scrie în romanul său Ferestrele zidite: „Când vrei să cunoști adevărul trebuie să știi să detectezi aceste cuvinte strecurate printre altele care nu sunt pentru tine“1. Un asemenea cuvânt consider că este și „Hobelschatten“. Umbrișul de rindea foșnea și mirosea amărui. În timp ce bunicul juca șah în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea scurte. Iar din spiralele lungi - cordoane, volănașe și șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de aur al căror miros pătrunzător de lac îți înțepa nasul. Tâmplarul alcătuia din ele numele morților, lipindu-le apoi pe capacul sicriului. Iar eu îmi făceam inele, lănțișoare și cercei. Astăzi, umbrișul de rindea și literele acelea m-ar speria. Pe-atunci însă văzusem tare mulți morți pe care-i cunoscusem bine în viață, îi cunoșteam după glas și după mers. Ani de-a rândul știusem cum se îmbracă și ce mănâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur. Îl admiram pe nenea tâmplarul pentru că avea grijă ca morții să-și primească fiecare patul său cu capac și nume de aur și perne de damasc cu umbriș de rindea și să fie cărați de-acolo. O parte din sicrie se aliniau vertical unul lângă celălalt la perete ca niște garduri. Altele erau așezate pe podea la orizontală, umplute cu umbriș de rindea. De câte ori m-am dus acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de aur și perne de damasc cu umbriș de rindea și să fie cărați de-acolo. O parte din sicrie se aliniau vertical unul lângă celălalt la perete ca niște garduri. Altele erau așezate pe podea la orizontală, umplute cu umbriș de rindea. De câte ori m-am dus acolo în vizită nu l-am văzut niciodată pe tâmplar lipind un nume format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
erau așezate pe podea la orizontală, umplute cu umbriș de rindea. De câte ori m-am dus acolo în vizită nu l-am văzut niciodată pe tâmplar lipind un nume format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat deasupra tablei de șah, bunicul își încrețea fruntea și strângea din fălci. Când regele său, când cel al partenerului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat deasupra tablei de șah, bunicul își încrețea fruntea și strângea din fălci. Când regele său, când cel al partenerului de joc ajungea să fie făcut șah mat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
capul meu se legau cu totul alte lucruri: la fel cum printre figurile de șah exista un rege care se înclina, în anchetator exista un rege care ucide. Eram la unul dintre primele interogatorii, iar vara și ceasurile după-amiezii și umbrișul de rindea jucau toate și ele un rol. Sticla geamului reflecta luciri vălurite de soare. Pe podea se desenau arcuiri albe de lumină ce se cățărau pe pantalonii anchetatorului când el se mișca. Voiam ca el să se împiedice în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
al meu existent. Între cele două mese iarăși se desenau pe podea inele de soare, șerpuiri luminoase mai alungite ca până acum, care se târau încolo și încoace fiindcă afară bătea un vânt puternic. Anchetatorul se plimba nervos prin cameră. Umbrișul de rindea juca fără astâmpăr, atrăgându-i privirile. Plasat între prezența mea reală, dar imobilă, și umbrișul de rindea dănțuind nebunește, anchetatorul și-a pierdut stăpânirea de sine. Tot plimbându-se prin cameră, s-a apropiat zbierând de masa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai alungite ca până acum, care se târau încolo și încoace fiindcă afară bătea un vânt puternic. Anchetatorul se plimba nervos prin cameră. Umbrișul de rindea juca fără astâmpăr, atrăgându-i privirile. Plasat între prezența mea reală, dar imobilă, și umbrișul de rindea dănțuind nebunește, anchetatorul și-a pierdut stăpânirea de sine. Tot plimbându-se prin cameră, s-a apropiat zbierând de masa mea. Mă așteptam la o palmă. A ridicat mâna, apoi însă a prins între două degete un fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un șanț aflat în grădină de-a lungul carosabilului, ca să ne continuăm căutarea comorii. La capătul superior creșteau trei plopi, la celălalt se afla un copac Ginkgo, iar între aceștia era un hățiș de tufe ce se pierdea într-un umbriș la adăpostul unei liziere de pini. Cei mai mari dintre băieți, din al căror grup făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră o comoară despre care ne spuneau nouă, celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe luncă și pe deal, Mult mă rog cucule ție Să nu pleci în pribegie! Vântul n - are - o țar-aleasă Cum nici tu nu ai o casă, Îți lași puișorii-n sat Și tot stai neînsurat! Ea te caută - n umbriș, Tu-ți iei zborul pe furiș Iar eu te întreb cinstit: Cucule-ai îmbătrânit? Sau cu falsă fericire, Când de dor eu mă usuc, Tu îmi cânți despre iubire Dar ești singur, singur - cuc! Poate ai iubit cândva Ca mine
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
țări străine Nici aici când ești la mine, Cânți într-una și nu-ți pasă, Oare când ai să-ți faci casă? Fă-ți cucule cuib în fag Să știu că nu ești pribeag, Și să-ți faci și un umbriș Să nu mai stai pe furiș. Nu vreau singur să te știu Când codrul este pustiu, Fă-ți o casă călduroasă Ca să treci iarna geroasă. Codrul e frate cu mine, Nici lui iarna nu îi bine Că e trist și
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
florile portocalului, căruia nu i -am văzut decât fructul, când zarzării ne îmbată primăvara cu par fumul ninsorii lor de flori? De ce am căuta să simțim murmurul Gangelui, când ne șoptește atât de tainic și de aproape izvorul ascuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunărea la vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău gheț arii Alpilor, pe care nu i am zărit niciodată, când Ceahlăul mai s trăjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” Era o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
florile portocalului, căruia nu i‐am văzut decât fructul, când zarzării ne îmbată primăvara cu parfumul ninsorii lor de flori? De ce am căuta să simțim murmurul Gangelui, când ne șoptește atât de tainic și de aproape izvorul a scuns în umbrișul sălciilor pletoase și curge atât de măreț Dunăr ea de vale? Sau de ce am căuta să zugrăvim rău ghețarii Alpilor, p e care nu i‐am zărit niciodată, când Ceahlăul mai străjuiește încă în hotarul încărunțit al Moldovei?” „Glorificarea trecutului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]