23 matches
-
sulița op cf. op „soare“ în yawelmani, nativ americană, limba stinsa în sudul Californiei. Pare a fi < magh. nap cu n- dispărut. Iată alte ciudățenii. Germ. spiess și ucr. șpis „sulița“ seamănă cu soarele fenician sipis = sepes = sapas, berva în umbriana explicată prin * gwern - e asemănătoare și cu veru latin și cu beru în malto (dravidiana), zulu klwa = iklwa (Africa de Sud) - similar bg. kolve „țăruș, țeapă“ (la pl.) iar umkhonto se apropie de gr. akondio (= akontio), keka, sulița în ayapathu (Australia) aduce
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1431412351.html [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
fost, mai întâi, să fie îmbrăcat cu un „saio” de împrumut, mai apoi, însă, s-a răzgândit și a cerut să fie pus gol-goluț pe pământul gol. Francisc a lăsat vreo treizeci de scrieri, scurte, de altfel, scrise în dialectul umbrian. În afară de cele două Reguli monastice (prima neaprobată de papă din cauza austerității prea mari, cea de-a doua aprobată și care constituie și azi baza Ordinului Franciscan), între scrierile sale sunt „"Admonitiones"”, 10 "scrisori", „"Salutatio virtutum"” (Omagiul virtuților), "Laudes", o "Salutatio
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
un astfel de "castru medieval" este Belvoir, fortificație construită de cavalerii Ioaniți. În limba latină se folosea ca termen generic pentru castre cuvîntul "praesidium", însemnând „post de gardă” sau „garnizoana”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriana, precum și în limba latină, si probabil că provine din limba proto-indo-europeană. În limba greacă termenii "stratopedon" („tabăra armatei”) și "phrourion" („fort”) erau folosiți pentru a desemna castrul sau "castellum"-ul român. În limba română în loc de castru sunt folosiți de obicei
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
fost șeful tribului galic Senones, într-o regiune cunoscută sub numele de Seine-et-Marne, Loiret și Yonne. Și-a extins teritoriile ajungînd pînă în nordul Italiei. În 400 î.Hr. a făcut un drum peste Alpi și, după ce i-a condus pe Umbrieni, s-a așezat pe coasta de est a Italiei de la Ariminum la Anconă, si a fondat orașul "Sena Gallica" (Sinigaglia din prezent), care a devenit capitala lor. În 391 i.Hr. a invadat Etruria și a asediat Clusium. Locuitorii orașului Clusium
Brennus () [Corola-website/Science/326118_a_327447]
-
niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos. Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet. Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.
Alfabetul etrusc () [Corola-website/Science/327320_a_328649]
-
sofisticat (16 cazuri), precum în limba finlandeză, limbă fino-ugrică. Limbile italice formau, alături de limbile celtice, germanice și elenice, o sub-familie "centum" a limbilor indoeuropene, care includea latina, vorbită de populația din Latium în Italia centrală (latinii), și alte limbi precum umbriana și osca, în vecinătatea imediată a etrusce, neindoeuropeană, însă de la care latina a suferit influență culturală. În zilele noastre limbile italice sunt reprezentate de limbile romanice, izvorâte din latină: italiana, româna (cu cele patru dialecte ale sale: dacoromân, aromân, meglenoromân
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
Roma în același an. Vestinii au făcut același lucru în 302 î.Hr.. Roma a consolidat aceste victorii întemeind colonii la Sora, Alba Fucens și Carseoli. Ostilitățile cu etruscii au fost reluate în 302 și în 299 Roma a capturat orasul umbrian Nequinum. Din această cauză, la izbucnirea celui de-al treilea război cu samniții în 298, romanii au fost din nou nevoiți să lupte pe multiple fronturi. Al treilea război reprezintă prima încercare a oamenilor din Italia să se unească împotriva
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
prin munți "mons"), această denumire referindu-se la o trecere în Alpii Pennini, cel mai probabil pasul Sf. Bernard. Ei au găsit țara între Alpi și fluviul Pad ocupată. Au traversat Padul cu plutele, izgonind o parte din etrusci și umbrieni la poalele Apeninilor și s-au stabilit acolo. Lingonii erau originari din partea superioară bazinului râului Marna și al Senei. Boii din secolul I î.Hr. au trecut Rinul pentru a veni în ajutorul [helveți]]lor (din Elveția) împotriva lui Cezar. Aria
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
propriu"96. Dincolo de această caracteristică, autorul citat întreprinde o clasificare a semnelor monetare arătând că acestea pot fi împărțite în trei grupe omogene, după modul în care aceste monede erau tratate de orașele timpului. Acestea sunt monedele orașelor etrusce și umbriene, situate la nord de Pădurea Ciminiană, monedele Romei și Lațiului, și monedele litoralului de est97. În epocă relațiile comerciale cu vecinii au căpătat un avânt deosebit, această dezvoltare fiind una din caracteristicile epocii despre care discutăm. Roma s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
India (Orissa) / N Bangladesh familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian oriental; SOV; adj. - subst. alfasilabară oriya derivată din brahmi; nu are linia continuă orizontală care unește partea superioară a literelor în scrierea altor limbi indiene 279. osca LM înrudită cu umbriana; centrul peninsulei Italice, pînă în sec. I i.C.; urme în latină și în limbile romanice; inscripții sec. III i.C.-I d.C.; Cippus Abellanus; Tabulă Bantina familia indo-europeană, ramura italica, grupul osco-umbrian; structura gramaticala comună cu a latinei proprie
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
77, 78, 78-79, 79, 80, 241, 246, 253, 260, 282, 283, 293, 303, 304, 311, ~a determinat-determinant 70, ~a funcțiilor sintactice 92 oromo (afan oromo, galla) 170, 171, 253, 289, 322 oriya 152, 290, 300, 325 osca 154, 290, ~o-umbriană 279, 290, 312 oseta 152, 290, 323, 330, 332 ostiacă (khanty, xanti) 179, 290, ~ samoeda 332, samoed ~ 180 OSV 92, 93, 250, 264, 277, 297, 313, 314 OVS 91, 92, 93, 244 P Pacient 56, 94, 96, 285 pahari (v.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
takri 274, ~ tamil 174, 243, 307, ~ tangută 307, ~ telugu 266, 308, ~ tengwar 295, ~ thai 290, 308, ~ thâna 254, ~ tibetana 255, 278, 308, ~ tifinagh (libico-berberă) 170, 245, 273, 310, ~ toharica 309, ~ tulu 310, ~ uchen 255, ~ uigură 183, 286, ~ uigură cursiva 312, ~ umbriana 312, ~ usmaniană 304, ~ veneta 313, ~ vietnameza (quoc ngu) 313, ~ xibe 314, ~ zhuang 315 selkup 180, 301, 332 semantica 58, 63, 71, 76, 95, 98, 100, 109, 112, 118, 128, 131, 149, 158, 189, 198, 201, 212, 238, 255, 258, 355
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
179, 277, 312, 332, 337 ugric 120, 177, 179, 283, 290 ugro-finică/fino-ugrică 50, 89, 94, 138, 139, 179, 225, 259, 260, 261, 274, 277, 279, 281, 283, 284, 290, 312, 313, proto-fino-ugrică 176 uigură 182, 242, 251, 312, 320 umbriana/umbrică 154, 290, 312, osco-~ 279, 290, 312 umbundu 312, 317 unitate 29, 34, 53, 54, 64, 70, 72, 73, 82, 105, 110, 120, 147, 163, 164, 204, 291, 296, 298, ~ a formei 54, ~ funcțională 64, 75, ~ simfazică (stil de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
arcadian reprezintă o formă de cultură, nu de cult răsturnat. Nu e o iconoclastie, ci mai curînd o iconodulie inteligent reconstituita prin erudiție sensibilă: "Păgîn am fost cîndva, doar voluptatea o cinsteam și larii,/ zgîriind tăblițele de ceară, ca Propertiu, umbrianul,/ uităm de For și ignorăm barbarii;/ pe Cynthia-o cîntam, tot anul,/ neasemuita: ăponebanus tuis, Cynthia, temporibus,/ et modo gaudebam lapsos formare capillos/ nunc furtiva cavis poma dabam manibusă,/ cîstigînd-o cu farmecul versului sfios./ Nu cu aur sau perle din Indii
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
din Ionică/ îți albește mai tare picioarele că două coloane,/ de marmură, Agrigento e stîngul, Selinunte e dreptul," (Elegia italica). Sau: "Dar aud clipocind Ada și Tevere dinspre izvoarele mitice/ spre metropolele plămînilor tăi? (ibidem). Sau: "Lacul Bracciano și tainicul, umbrian Trasimene,/ întunecatul Bolsena le presimt, cam unde ți-e mijlocul sacru" (bidem). Asimilarea datelor "străine" e deplină, cuprinsă în metabolismul unui suflet care-și obține cu ajutorul lor mulaje delicat-solemne. Năzuința poetului e cea a aproximării unei unități cît mai bogate
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
găsește în toate limbile din familia indo europeană. Despre lat. bos „bou“, aflăm că este un cuvânt indo-european care desemna un animal din specia bovinelor, fără precizarea sexului (forma bos este refăcută de la un acuzativ care s-a păstrat în umbriană, o limbă indo-europeană dispărută). Din același dicționar etimologic al limbii latine, aflăm că multe cuvinte latinești sunt împrumuturi din greacă (de ex. brac(c)hium „braț“, ecclesia „adunare“, cu sens generalizat în latina bisericească), din celtică (de ex. carrus „car
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
și religia strămoșilor, cu alte cuvinte straturile cele mai arhaice ale cultului, se numără, poate, printre principalii factori responsabili pentru un fenomen, pe cât de singular, pe atât de extins, de interferență religioasă Între ambientele etrusce și ambientele latine, falisce și umbriene, care a permis intrarea În panteonul etrusc a unui număr Însemnat de zeități latine și italice de mare importanță În această fază mult anterioară sosirii puternicelor influxuri eleniste și extinderii hegemoniei culturale și politice a etruscilor asupra unei mari părți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmă ambiente Etruria Împarte alte elemente de natură religioasă. În primul rând amintim utilizarea, cu un caracter arhaic considerabil, a teonimelor duble, ca Ianusxe "Ianus" Quirinusxe "Ianus Quirinus" sau Panda Celaxe "Panda Cela" În latină, Torsa Ioviaxe "Torsa Iovia" În umbriană și Anaceta Cerriaxe "Anaceta Cerria" În oscă, utilizare menită să desemneze niște specializări funcționale sau ample sfere marcate de cupluri care se opun: astfel, etruscul Tiniaxe "Tinia" Calusna desemnează Tinia al lui Caluxe "Calu", sau „puterea” lui Tinia-Zeusxe "Zeus", activă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea romană, care i-ar fi consfințit triumful la scară mediteraneană În virtutea extinderii valului de romanizare. Cu toate acestea, nici În acest caz religia etruscă nu poate revendica În manieră incontestabilă un primat și o specificitate proprie, din moment ce pentru religiozitatea umbriană „Tablele de la Iguvium” documentează existența a mai mult de o triadă constituită nu pe baze „familiare”, ca, de exemplu, un cuplu divin marital cu un fiu, ci pe bază funcțională: ne aflăm deci În prezența unei trăsături comune, de această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Egee, Cipru și Fenicia. În fața răspândirii vechilor civilizații superioare ale epocii bronzului, civilizații de proveniență orientală, moștenirea indo-germanică (indo-europeană), de origine nordică, trece În mod clar pe planul al doilea. Se poate considera ca sigur faptul că strămoșii veneților, euganilor, umbrienilor, faliscilor, sabinilor, latinilor, oscilor și ai altor triburi sau comunități lingvistice din Italia au transferat din centrul Europei centrale În sud nu numai limba lor, ci și unele instituții familiale stabilite (cf. numele de rudenie), tehnici de lucru și structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din acești termeni se reconstituie cuvântul indo-european *deiwos, „zeu”, În mod clar legat de singurul teonim care poate fi reconstituit cu siguranță: În vedică Dyau¡xe "Dyauh{", În greacă Zeusxe "Zeus", În latină I¿(piter), În oscă diúveí (dat.), În umbriană Iu-(pater), În iliră Dei(patyros)xe "Dei(patyros)", hitită sius (care ajunge să aibă sensul generic de „zeu”). În alte regiuni, termenul mai vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mai multe limbi indo-europene, termenii care desemnează „preotul”, deși nu se suprapun total, prezintă totuși analogii formale, fiind dezvoltate din rădăcina indo-europeană *bher-, „a aduce”, căreia i se adaugă un prefix deictic „spre” sau „În fața”: În mesapică tabaras, În umbriană arsfertur, În avestică frab?r?tar-. O structură analoagă are termenul pentru „sacrificiu”: În vedică prabh•ti-, brabharman-, În avestică frab?r?ti, În galeză abert, În irlandeza veche idbart. Pare deci posibilă reconstituirea, dacă nu chiar a semnificației exacte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În plus, conceputul de paternitate universală este un atribut des Întâlnit În culturile indo-europene și aparține În general divinităților majore. În Homer (Iliada, I, 544), de exemplu, Zeusxe "Zeus" este definit ca „tată al oamenilor și al zeilor”; În latină, umbriană și ilirică, epitetul trebuie să fi fost atât de stabil Încât a ajuns să fuzioneze cu numele zeului (Jupiter, Iupater, Deipatryos); În Rig-Veda, zeilor celor mai importanți li se acorda titlul de „tată al zeilor” (dev³n³- pitaram: Brahmañaspati, II, 3
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]