17 matches
-
ei aparentă. Eficacitatea simbolică și ideologică a acestuia constă în disonanța pe care se presupune că o poartă în sine. Într-adevăr, spre deosebire de utopiile totalizante care ar pretinde, ca într-un vis, abolirea oricărei discordanțe și edificarea universurilor unitare și unanimiste, globalizarea capitalistă are nevoie în mod intrinsec de obiecții fantasmatice oferite ca spectacol pentru o garanție a fundamentului de libertate al pieței (piețelor). Aceste antinomii himerice trebuie înmulțite pentru a hrăni inspirația actorilor individuali și autorevalorizarea lor în comparație cu evantaiul infinit
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
etc. Un du-te-vino necontenit Între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi” al poeziei tradiționale să fie Înlocuit cu succesiunea și interferența mult accelerate ale „asociațiilor-fulgere”, Într-o intenție de Îmbrățișare unanimistă, simultaneistă, a unor realități aflate adesea la antipozi. Pe de altă parte, privind la realizările imediat precedente ale poeziei moderne, autorul de texte programatice constată că „imaginea nouă a cerut o construcție nouă”, iar mai tîrziu va vorbi despre „neprevăzutul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
marile lui libertăți În materie de construcție a imaginii și cu sugestia unei dinamice viziuni simultaneiste, nu se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitînd chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar În Ulise, mișcarea Însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curînd de modernismul moderat decît de fronda avangardistă. Nota de discursivitate la care se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe nimeni și dacă Cristiano ar râmâne fără Rino, nimic n-ar mai avea sens pe lume. Ei bine, tocmai iubirea dintre tată și fiu le va salva viața. Pornit în tonalitate grotescă, Cum vrea Dumnezeu capătă pe măsura depănării unanimiste a narațiunii datele unei tragedii: între hiperrealism, paroxism și comics, Ammaniti face totodată portretul unei țări devastate de vulgaritate și de fudulie consumistică, de veleitarism, birocrație, cinism și agresivitate. Ammaniti nu este doar un iscusit tehnician al contrapunctului narativ, ci
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
comentarii, inventarierea realului în adevărate cascade mnemonice, reacreditarea simultană a unor episoade disparate în timp și spațiu, ieșirea subită din planul depoziției în direct și cuplarea la un prezent presupus a se derula în absența naratorului, risipa energetică a senzorului-inchizitor, unanimist și intermitent în funcție de intensitatea și momentul trăirii, surescitarea expresionistă a depozițiilor până în pragul vertijului, toate aceste mărci ale narației postmoderne se regăsesc în Manualul inchizitorilor, roman ce confirmă definitiv faima lui Lobo Antunes: unul dintre cei mai mari scriitori portughezi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unui coșmar. Reconstituirea detaliilor (figuranți, gesturi, intenții, obiecte circumvicine) după ce fatalitatea și-a lăsat amprenta, capătă încărcătură simbolică. Protagonistul nu se oprește doar la acel teatru delictual de cameră (ultimele minute de viață ale Martei), ci face apel la imaginarul unanimist și digresiv al coincidențelor vieții și morții, ca tot atâtea variante ale realului. De al cărui flagel ezităm să ne temem până-n ultima clipă (când e prea târziu), discreditându-i deznodământul malign, interiorizând panica printr-un exorcism al fatalității. Tot
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
deci atât de solidă În absolut pe cât ar dori ei să creadă. Vladimir Tismăneanu: Mă grăbesc să adaug că nici poziția celor care i-au precedat nu era atât de solidă, deși aceștia credeau la rândul lor că au mandat unanimist. Nu aveau unul unanimist, ci unul al unei eventuale pluralități, nu a majorității populației - trecând, desigur, peste faptul că nu Întotdeauna majoritatea are dreptate. Ai amintit ideea lui Adrian Năstase referitoare la o anumită obsolescență, un anacronism al principiului separației
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
În absolut pe cât ar dori ei să creadă. Vladimir Tismăneanu: Mă grăbesc să adaug că nici poziția celor care i-au precedat nu era atât de solidă, deși aceștia credeau la rândul lor că au mandat unanimist. Nu aveau unul unanimist, ci unul al unei eventuale pluralități, nu a majorității populației - trecând, desigur, peste faptul că nu Întotdeauna majoritatea are dreptate. Ai amintit ideea lui Adrian Năstase referitoare la o anumită obsolescență, un anacronism al principiului separației puterilor. Cel puțin de la
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
etc. Un du-te-vino necontenit între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi” al poeziei tradiționale să fie înlocuit cu succesiunea și interferența mult accelerate ale „asociațiilor-fulgere”, într-o intenție de îmbrățișare unanimistă, simultaneistă, a unor realități aflate adesea la antipozi. Pe de altă parte, privind la realizările imediat precedente ale poeziei moderne, autorul de texte programatice constată că „imaginea nouă a cerut o construcție nouă”, iar mai târziu va vorbi despre „neprevăzutul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
marile lui libertăți în materie de construcție a imaginii și cu sugestia unei dinamice viziuni simultaneiste, nu se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitând chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar în Ulise, mișcarea însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curând de modernismul moderat decât de fronda avangardistă. Nota de discursivitate la care se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spiritului în produsele sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei culturi (Lacan), a identității narative (Paul Ricoeur), a subiectivității "trupești", trupul însuși posedînd formule interpretative pentru organizarea materialului procurat pe calea simțurilor (Maurice Merleau-Ponty, Martin Buber, Lakoff
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
precis care sînt forțele ce agită estetica scenică germană proprie generației Ostermeier. Festivalul nu s-a limitat la aceasta și a expus de asemenea artiști înrudiți sau cîteodată complet opuși. El a cultivat, chiar exacerbat, tensiuni contradictorii. Nimic pacific sau unanimist - aceasta i-a fost deviza! Cocaină - spectacol de Franz Castorf, după un roman de Pitigrilli, necunoscut scriitor italian, a marcat debutul. Castorf, conform obiceiului său, dezvoltă o adevărată estetică a murdarului și a eteroclitului. Totul explodează aici, platoul se umple
Un Avignon renăscut by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12649_a_13974]
-
negarea filiațiilor și încadrărilor formale. Argumentul ei îl reprezintă întoarcerea la text, fapt care îl favorizează pe dramaturg. Întotdeauna, celebritatea unui autor, mai ales în zona dramaturgiei, atrage și pericolul alunecării în derizoriu, a înțelegerii superficiale și a unei acceptări unanimiste, motivată de succes. Personalitatea devine atât de cunoscută, încât opera nu i se mai citește - ceea ce se întâmplă și în cazul lui Matei Vișniec. Cartea Danielei Magiaru propune spargerea clișeului și întoarcerea la un punct inițial, în care sunt stabilite
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
generațiile ce s-au succedat în secolul romantic și generațiile perioadei contemporane e așezat un "totuși" îngăduitor pentru trecut, dar nu și pentru prezent, adică azi, spune Negoițescu (dar putem spune și noi), "când asistăm la o ciupercărie de "generații", unanimiști, dadaiști, existențialiști, disperați, refugiați, tremurici, pistolarzi, bătrâni și tineri, 22, 32, 42, 72, 102 ș.a.m.d." Înainte de a se dezlănțui polemic, luând în deriziune pășunismul și reacțiile la scrisoarea grupului lor către Lovinescu, Negoițescu face o declarație de atașament
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
tăcea chitic»), cercetați apoi autorii cari pornesc de la Aloysius Bertrand și Baudelaire și, cu toate că se ridică împotriva simboliștilor, să prenumere pe Francis Jammes și pe Laforgue (...) și apoi atîția fanteziști (Deremé, Carco, Pellerin, Toulet) cari n’au nimic comun cu unanimiștii Romains, Duhamel sau dadaistul Tzara pentru a înțelege că pînă și sectarismul de la „Sagittaire” este relativ și conducîndu-se după legi interioare, pe care numai autorul de antologie le cunoaște” („Două epiloguri la Antologia poeților de azi”, în Opere 3, Mențiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romanticii consideră că a fost confiscată cauza lor. CAPITOLUL VI Timpul nostalgiilor și al ambivalențelor REVOLUȚIA ȘI EXIGENȚELE SALE Cîțiva foști înalți demnitari complotau. O dovedesc intelectualii din opoziție. Al XIV-lea Congres al partidului se desfășoară după un ritual unanimist, în luna noiembrie 1989. Unii au susținut mai tîrziu că se așteptau la anunțarea demisiei lui Ceaușescu. Nu a fost nimic din toate acestea. Cîteva delegații străine au sfidat ceremoniile, dar Ceaușescu a fost aplaudat, ovaționat și reales secretar general
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
timp, dar relativismul pregătește calea pentru ceilalți, cei diferiți. 3. Pentru prima dată în Europa, unitatea ideologică și religioasă se fragmentează (ruptura între Luther și Papă se consumă în 1520). S-a terminat cu unanimismul. De fapt, regula unei societăți unanimiste este că posesorul adevărului poate folosi forța pentru a constrânge recalcitranții să se îndrepte (Inchiziția). Reforma, care reprezintă forța contestatară a epocii, se datorează unei multitudini de cauze, dintre care cea mai vizibilă este declinul Bisericii de la Roma, care se
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]