8,420 matches
-
de el, cândva... ne-am întâlnit În satul copilăriei mele și al tatălui dumitale, La Siliștea Gumești cu Cezar când era mic. V-am urmărit debutul în revista Ateneu ,,Rătăcire în amurg,, Umbrelă pentru singuratate,, Ai fost, rămâi pentru mine unchiul meu Dramaturgul din Bacău pentru eternitate. Azi printre lacrimi îți scriu cu blândețe Destinul nostru ,, O conversie în oglindă,, O ,, Rătăcire în amurg,, ,, Văduve la tinerețe,, Un ,, Drum spre Everest,, ,,Într-o lume captivă,, Azi este datoria mea de suflet
NECROLOG LUI GEORGE GENOIU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1455212779.html [Corola-blog/BlogPost/342759_a_344088]
-
blândețe Destinul nostru ,, O conversie în oglindă,, O ,, Rătăcire în amurg,, ,, Văduve la tinerețe,, Un ,, Drum spre Everest,, ,,Într-o lume captivă,, Azi este datoria mea de suflet, morală Un ultim omagiu domnule Genoiu să-ți aduc Rămâi, ai fost unchiul meu de-o vară Numele în poemele mele să ți-l duc. Valentina Geambașu 08.02.2016, Foto internet Referință Bibliografică: NECROLOG LUI GEORGE GENOIU / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul VI, 11 februarie 2016. Drepturi
NECROLOG LUI GEORGE GENOIU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1455212779.html [Corola-blog/BlogPost/342759_a_344088]
-
nimic în lume mitul moațelor colorate. Râsul meu îl făcu să se miște în somn. Urechea cusută, la repezeală, la urgență, s-a vindecat de mult... nu și amintirea spaimei că tata a fost dus cu salvarea. Și pentru ce? Unchiul meu și celălalt bătăuș au devenit mai târziu, în timp, cuscrii. Tata n-a băut și n-a pus țigară în gură de când mă știu. Cunoscuții își amintesc, totuși, că în studenția lui, mai pipa cu colegii. Când și-a
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 by http://confluente.ro/Cum_se_vede_toamnaa_printre_bucle.html [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
cărților teologice, academice și duhovnicești!... Părintele Grigorie Băbuș s-a născut la data de 3 iunie anul 1915, în comuna Teișani, județul Prahova. La vârsta de 13 ani a intrat ca frate începător la Mănăstirea prahoveană Cheia, unde era Stareț unchiul său, Arhimandritul Grigorie Georgescu. Aici a îndeplinit cu râvnă mai multe ascultări, printre care cea de paracliser. La vârsta de 18 ani a susținut examenul de admitere la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, având colegi apropiați pe monahul Teoctist Arăpașu
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NOUĂ ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PĂRINTELUI ARHIM. GRIGORIE BĂBUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1486363480.html [Corola-blog/BlogPost/344192_a_345521]
-
-i spun, încurajată de soțul mătușii mele Nuța (Elena Dumitrescu Papahagi), Nicu (Nicolae) Dumitrescu, profesor de educație fizică la facultate în București, originar dintr-un sat din Bucovina, și care nu știa nimic despre restul lumii,. I-am povestit acestui unchi, în zori, confesându-mă lui, căci pe Nuța tocmai o scăpasem, căci plecase înainte de a sosi eu, la Spitalul Filantropia, unde lucra și care îl cunoștea ceva mai bine pe cel care mai târziu îmi va deveni soț, căci și
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496371579.html [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Filantropia, unde lucra și care îl cunoștea ceva mai bine pe cel care mai târziu îmi va deveni soț, căci și ea era doctor hematolog, ca și Nic, și îl auzise făcând o prezentare în specialitate. Am dat drumul către unchiul meu, unui val de vorbe și sentimente, despre cum brusc m-am îndrăgostit și el mi-a făcut afirmația super-încurajatoare: spune-i exact așa cum mi-ai spus mie „căci americanii n-au niciodată timp, sunt mereu grăbiți”... Și așa am
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496371579.html [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
rudă, că nu știu. Un om foarte cumsecade, ceva mai în vârstă, are un restaurant chinezesc la Montreal. Restaurantul se numește Fay-Bysh. De ce? Foarte simplu, pentru că pe el îl cheamă Faibiș. Într-o zi, cam acum un an, primesc de la unchiul Faibiș o sută de dolari. O sută de dolari sunt ceva, nu? Oricând și oriunde, fie criza cât de rea, o sută de dolari rămân o sută de dolari. Ce să-ți spun, ne-am bucurat grozav... - Înțeleg foarte bine
SCHIŢE UMORISTICE (27) – O SUTĂ DE DOLARI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1424846732.html [Corola-blog/BlogPost/366022_a_367351]
-
nesaț un fum cât pentru un gând de recuperare, a unor întâmplări de demult și care continuau să-l răvășească și să-l îndemne totodată la reflecție. Ipostazele de mai sus sunt parcă dedublări ingenue ale uneia și aceleiași ființe - unchi și nepot la date și vârste diferite, însă trecând prin aceleași situații, împovărate de aceleași blesteme, fără a putea preciza unde se termină unul și unde începe celălalt ... Doar anumite metehne și alea legate de vârstă se înfățișau aidoma, erau
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
ascundeau numai așa „de chichi” că le plăcea lor cum joacă suferința pe chipul altora. Damas, mulți ani mai târziu când se replia după expresive confuzii și pritoceli emise de gura lumii, trăia cu impresia că amintirile lui și ale unchiului său au până la un punct aceeași curgere, când lină când frenetică, se revărsau dibace printre meandre purtând viitura declanșată din aceleași asperități și înaintând sub aceleași zodii, le unea fără îndoială vocea sângelui, o fixație care umplea de energie și
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
datorită unor lipsuri provocate de părinții mei, care nu-mi asigurau strictul necesar pentru un trai decent. Da, la Scoala Profesională de Mineri din Zlatna am ajuns după un periplu prin Ploiești și Valea Călugăreasca. Inițial voiam să ajung la unchiul meu din Turda, însă am întâlnit un grup de elevi ai școlii profesionale din Zlatna, care m-au lămurit să merg cu ei și, astfel, am ajuns elevul Școlii Profesionale de Mineri din Zlatna, pe care am absolvit-o în
POETUL MIHAI LEONTE A ÎMPLINIT 75 ANI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1454709750.html [Corola-blog/BlogPost/354023_a_355352]
-
răni. Ia sabia și gluga fermecată Și pleacă la Xanten,locul său iubit, dar aflând de prințesa minunată Cu pasiune,de ea s-a-ndrăgostit. Regel Wormsului,Dankart,a murit Iar fiul său Gunter,regatul a luat, Ajutat de Hage,unchiul său iubit, Al burgunzilor regat a guvernat. De Siegfried,Hagen lui Gunter i-a vorbit Cât este de viteaz,de neînfricat Că de Krimhilda,el e îndrăgostit Dar va sosi curând în al lor regat. Lui Gunter,Krimhilda,soră îi
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1418339495.html [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
la ei acasă, iar fata, al cărei rol mi-era într-un fel neclar, ținea în cameră, expusă la vedere, fotografia (deocamdată prezumtivă) a fondatorului armatei roșii”. Din te miri ce motive, câteva rude ale protagonistului au avut de suferit: „unchiul Gelu zace de aproape patru ani în închisoare pentru că n-a știut să-și țină gura și nenea Sandu Biciclistu tot așa, că a spus o glumă proastă despre Stalin într-un cerc de prieteni”. Micile delicii ale epocii staliniste
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-mateescu-altfel-de-proza-cronica-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
vocație pe care o are, meșteșugul scrisului. Birourile diverselor redacții de reviste și edituri sunt descrise în stil balzacian, autorul fiind convins că un tânăr cititor de azi nu are cum să înțeleagă o asemenea ambianță, decât prin explicație: „Un unchi al fetei era directorul serviciului de cadre al Radioului. M-a așteptat într-un birou fastuos, cu uși capitonate, patru telefoane albe și portretul tovarășului Dej în ramă aurie”. Până la urmă, a fost angajat pe un post de traducător - redactor
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-mateescu-altfel-de-proza-cronica-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
semn de prețuire pentru cel care a fost CAMPIONUL NICOLAE OGRINJA, cântărețul satului Domnești. Fetița a rămas lângă Elena, mama ei, care l-a plâns mult timp, până când s-a dus lângă el. Băiatul, de patru ani, este luat de unchiul său Vasile, apoi de Bucur lui Pie și, la doar 7-8 ani, făcea curat într-un restaurant din Câmpulung, în paralel cu școala, apoi la Pitești, tot într-un restaurant, acum servea la mese, după ce venea de la școală. Avea vreo
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Culici, domnule, Nae, sau Nicu, cum îi spuneau cei de la București. A fost sportiv, campion. - Tu ești nepotul meu, îi spuse Nică, podidindu-l plânsul. De astăzi, nu mai stai aici. Mergi la București, vei sta la mine, că sunt unchiul tău, fratele mai mic al lui taică-tău. Și a plecat Titi la București. Începea pentru el o nouă viață. Unchiul lui l-a tratat bine, era sângele lui, dar până într-o zi, când soția lui Nică a început
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Nică, podidindu-l plânsul. De astăzi, nu mai stai aici. Mergi la București, vei sta la mine, că sunt unchiul tău, fratele mai mic al lui taică-tău. Și a plecat Titi la București. Începea pentru el o nouă viață. Unchiul lui l-a tratat bine, era sângele lui, dar până într-o zi, când soția lui Nică a început să-l jignească, să-l bată cu gârbaciul și să-l scoată afară din casă. De câte ori nu a dormit pe treptele
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
bine, era sângele lui, dar până într-o zi, când soția lui Nică a început să-l jignească, să-l bată cu gârbaciul și să-l scoată afară din casă. De câte ori nu a dormit pe treptele din fața ușii de la intrare. Unchiul său nu putea spune prea multe, sta în casa soției, așa că ia copilul de mână și îl duce la Curtea de Argeș, ucenic la tăbăcarul Fănică. Titi face profesionala, cinci ani, apoi pleacă în armată, la grăniceri, numărându-se printre militarii destoinici
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
face profesionala, cinci ani, apoi pleacă în armată, la grăniceri, numărându-se printre militarii destoinici, face chiar acte de bravură, prinzând infractori care încercau să treacă granița. Ar fi vrut să rămână în cadrul armatei, dar nu a putut din cauza dosarului, unchii lui făcuseră parte din mișcarea legionară. După patru ani de armată, se decide să vină în Domneștiul natal, după aproape douăzeci de ani. Nu cunoștea nimic și pe nimeni. La monument, povestește unui cetățean trecut de cincizeci de ani despre
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
să i le arăt. Nici n-aș fi putut s-o fac, deoarece, mereu nemulțumit, rupeam tot ce scriam. O încurajare, totuși, am primit, de la un prieten de la atletism, Mircea Popescu, mare amator de lectură, cu o bibliotecă formidabilă, a unchiului său, căruia, nici acum nu știu de ce, i-am citit o ,,mărturisire” amoroasă. A fost singurul care a aflat de preocupările mele literare în fașă și singurul care m-a încurajat. Emilia Țuțuianu: După terminarea liceului ce a urmat? Titus
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
multă căldură în suflet de bunica, de colțunașii făcuți cu atâta pricepere de mâinile ei... de nopțile când mă întorceam cu harabaua de la cosit, cu hățurile în mână, bunicul cu ai săi cai cumpărați pe sprânceană de la nemții de la Șaba, unchii și mătușile mele lăudându-se cu ,,ruda de la oraș”, cu verișoarele și verii mei ,,de la țară”, gata să-mi intre în voie, de zilele petrecute pe malul mării la Tuzla, cu nu mai știu ce... Da, am avut o copilărie
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
îndemână. Plutea cu un zâmbet neșters, cu ochii ireal de adânci, cu clopul ros, cu pieptar înfundat și mânecile de la cămeșă mereu suflecate. - Oile să țân cu dragoste șî cu post. Nu era un sfat, nu era o părere. Zâmbetul Unchiului se schimbase o clipă în ceva ce nu pot defini. Doar ochii-i continuau să exprime un soi de acceptare și încântare sinceră, fără urmă din îndoiala ori ironia pe care au avut-o alții, auzind că ficiorul popii vrea
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
am recomandat d-lui general Piteșteanu, și de luni o să fie la București”. Am salutat și, când am ieșit afară, fuga la Zmaranda pe care nu l-am găsit. Mi-a spus un soldat, din grupa lui, că plecase la unchi-său generalul Piteșteanu. Mi-am pus mâinile-n cap și nu știam ce sarcini îi revin unei ordonanțe. Când mă dădeam de apa sâmbetii și tot mă plimbam pe coluarul dormitorului companiei întâia, unde trebuia să-l găsesc pe Zmaranda
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
voia bună abia începea, când Pandele, punându-i mâna de după ceafă, îl apropie, îl sărută pe obraz și-l îndeamnă să continue povestea. - Nu-i nimic, părinte, memoria este ca fata mare: dacă n-o mai vezi, te uită, iar unchiul DUȘCĂ, fiind om de-al nostru... de ce n-am închina un păhărel în cinstea lui? - În memoria lui, boierule, că după ce m-am liberat a plecat pe front, și am auzit că ar fi căzut pe câmpul de luptă... în
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
a putea fi jefuite mai ușor. Dacă dictatorii și „aleșii” din acele țări și-ar fi adus popoarele la un nivel de trai cât de cât asemănător cu Europa, nu aveam acum parte de tragedii peste tragedii. Așa cum a procedat unchiul Sam cu mai toate țările din lumea nouă. Urmează asimilarea Cubei! S-a produs o debalansare la nivel planetar. Efectele sunt imprevizibile. S-au încălcat toate regulile (poruncile) programului general, pe principiul, „las' că știu eu mai bine”! Chiar și
TABLETA DE WEEKEND (147): DEBALANSAREA TERREI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1459107739.html [Corola-blog/BlogPost/384655_a_385984]
-
însușite fie de nemți, fie de ruși, a fost zadarnică, după cum i se destăinuie nepotului său, chemat să preia o „moștenire” simbolică, reprezentată de „Jurnalul unui fost Țucălar teoretic și nițel politic”, cum își intitulase, inițial, memoriile. Nepotul, numit de unchiul Babeel drept „mesager și Cicerone voluntaro-patriotic în realitatea cotidiană de moment”, confidentul și lectorul memoriilor acestuia, devine al doilea narator în planul secund, întrucât își va povesti momentele grele prin care a trecut aflându-se permanent în atenția securității înainte de
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1480871729.html [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]