91 matches
-
o aflase Thomas mai Întîi - demult - de la străbunicul dinspre tată, trăise aproape o sută de ani; de o vreme, venise cu amenințarea asta și Antonia, mai neînduplecată. Bătrînul simțise, probabil, că urmașul, adolescent atunci, dădea semne de oarecare destrăbălare, dar unchiașul și-ar fi văzut mai bine de Biblia lui, din care tot citea, de parcă ar fi aflat acolo izbăvire pentru toate. Nu pricepea că lumea se schimbase, că era În plină revoluție sexuală, era permis orice, chiar dacă unii, căpoși, tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Iar de foc și pucioasă aprinsă, cum ar fi vrut Antonia, de ce ar mai fi fost nevoie? Doar fumul fabricilor și al mașinilor și era destul pentru a sufoca, la un moment dat, pentru totdeauna, o stirpe mult prea zvăpăiată: unchiașul putea să moară liniștit, dar nu și nu, vroia o apocalipsă pe care să o apuce și el, dovada supremă că Dumnezeu pedepsește tot. Bunicul trecuse de nouăzeci de ani, mai trăise Încă vreo șapte-opt, nu vroise să Încheie pînă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
le dădea liber să se căsătorească și religios, pentru asta erau nemulțumiți; de vreme ce o făcuseră civil - se dăduse liber la dublu-bărbați, În multe țări -, ce tot se punea de-a curmezișul bătrînul? Drepturile omului! decretaseră guvernele. Legea era lege, doar unchiașul nu voia cununie pe de-a-ntregul, se Încăpățîna, Împotriva mersului lumii, ori numai se făcea, pentru că nici cardinalii pedofili, dovediți - recunoscuseră unii -, nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui de la groapă. Le sloboziră. Ciotul lunii se făcuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul 104 dintr-o pipă de lemn ars. Sfătos ca toți unchiașii, nu-i mai tăcea gura. Știa cîte-n lună și-n stele. Nu era singur. Ținea după el armăsari de prăsilă, dați de serviciul edilitar să ajute la căratul gunoaielor. Om al dracului, după cum se vedea. S-a așezat în gura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numai de noi, de el însuși. Merită ajutat să nu se prăbușească de tot, nici din cauza unora, nici a altora. Să-l lăsăm în luptă cu sine, e destul, cred eu. Dar nu sunt înțeles, nu mi se aprobă proiectele. Unchiașul gâfâie, încălzit. Avea, în răstimpuri, asemenea stări tulburi. Deținuta aștepta, crispată, la gândul că s-ar apropia. Camera se umplu, însă, deodată, de țipete. — Nu, nu e o aiureală, nu e nici o farsă ! Nu trebuie să zâmbești cu atâta dispreț
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
moșule“. Vocile dinăuntru se auzeau cu limpezime, fără fereală, el își dregea vocea, căutând să pară mai tânăr, iar ea îi răspundea cu o candoare ce părea că nu cunoscuse păcatul. Nu știam că te cheamă Poly, se auzi vocea unchiașului. De la ce vine asta ? — De la Polixenia, răspunse fata, oarecum mândră. — Frumos nume, hârâi bătrânul. Cine ți l-a pus a fost inspirat. Maca își mușcă buzele, întrebându-se dacă bătrânul mai avea ciorapul tras pe cap, cu vârful atârnându-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împliniseră și nici lumânarea nu se stinsese, cerurile bubuiră și catapeteasma templului se frânse în două. Țipătul parcă fără sfârșit al fetei îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură, cu pieptul încremenit și ochii holbați. Crezu că murise, dar îi auzi dinții clănțănind, ca un stol de grauri bătând în fereastră. Fata, complet goală, îl privea îngrozită de după ușă. Se aplecă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâna meșterului cioplitor, păstrează urmele arborilor sacri și ale pădurii mito-simbolice. Este considerat materie prin excelență, plină de căldură și personalitate față de răceala și indiferența metalului [...]. Civilizația românească tradițională este una a "lemnului" și în mai mică măsură a pietrei." Unchiașul dintr-o poveste găsește un lemn de tei pe care-l spală, după care lemnul, căpătând viață, se transformă într-un copil care plânge "în copaie" [Tei-Legănat, Bârlea, I. Cuplul bătrân din Ionică, ram de tei [Oprișan, III] obține un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Sfântul Duh". Tatăl ei n-a crezut-o și a chemat toți domnii cei mari, dându-le fiecăruia câte o bucată de "lemn de pădureț uscat în gură; la care va înfrunzi, acela i-a făcut copilul". Numai la un unchiaș "a slobozit lemnul frunze și floare". Grâul, nelipsit din alimentația ceremonială, marchează în legende simbolul lui Hristos. Pe urmă a fugit Maica Domnului cu copilul până ce-a ajuns la un om care ara - Dumnezeu a dat că grâul în ziua
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
În basmul Un mort a omorât doi și doi au omorât doisprezece [Stăncescu], un pristav anunță că fata împăratului Galben va lua de bărbat pe cel care va putea să spună o ghicitoare fără ca ea s-o dezlege. Băiatul unui unchiaș își încercă norocul. Pe drum vede doi vulturi lăsându-se pe stârvul unui cal care, fiind otrăvit, îi omorî. Băiatul îi jumuli, îi puse în desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tare genialul autor: în istorie sau în limbă" pentru ca în Olga și spiriduș tema să fie dezvoltată chiar si pe înțelesul școlarilor lui Marius Chicoș Rostogan: după ce decade din postura de filosoful Blagomirea, "bătrînul și neobositul limbist" devine un hîtru unchiaș care "era mare pehlivan și drăcos, că avea lefuri de la împărăție să înceapă cărți, care ar fi ieșit ca tetravanghelul de mari dacă le-ar fi isprăvit", competent în practici de inițiere: "Olga Da' ce mai poți dumneata să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
era mare pehlivan și drăcos, că avea lefuri de la împărăție să înceapă cărți, care ar fi ieșit ca tetravanghelul de mari dacă le-ar fi isprăvit", competent în practici de inițiere: "Olga Da' ce mai poți dumneata să mă înveți? Unchiașul Hei, hei! Ai să vezi. Eu sunt dascăl de limbi." Deoarece în epocă nu se descoperiseră încă efectele pulofoniei, Caragiale mai apelează doar la cele ale cacofoniei într-un alt străveziu apropo la Hasdeu "Membrele societății sînt datoare a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ochii și norocul." (Ioan Slavici, Florița din codru) (c) "Aria moșului este cât vezi cu ochiul de departe, pusă pe-un deal mare și întins. Unde-i vedea șase cai murgi treierând grâu, acolo să te oprești, că dai peste unchiașul babei." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) (d) "Nu ești niciodată mulțumit acolo unde ești, zise acarul." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) Ilustrați, în enunțuri, dependența propoziției circumstanțiale de loc de un regent de tip verbal (verb, adverb, adjectiv, interjecție). Formulați enunțuri
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu se dumirește cum de nu curg luminile din policandre. Și iarăși se înnegurează horinceanul dinaintea statuii lui „conu Lascăr”, Lascăr Catargiu, boier din alte vremuri, căruia tare i s-ar plânge de „mișelia” din țară. Bucșit de resentimente, bombănitorul unchiaș, cu toată trena lui de pitoresc, nu e neapărat un erou simpatic. Nuvela Rătăcirea din Stoborăni prevestește romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu. G. Călinescu o consideră chiar „un strălucit izvor”. E o narațiune vie, cu un ritm bine susținut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]