24 matches
-
aleasă cultură, un bibliofil ce studiase la Constantinopol scrierile bizantine, scrieri din care a ieșit și alfabetul chirilic. Rafinamentul estetic al frontispiciilor sale precum și ornamentația primei litere cu care începe fiecare Evanghelie dar și textul deosebit de elaborat - așa-numita scriere uncială de lux în care literele sunt „desenate”; efortul de rafinare și reproporționare; înălțimea literelor, cu mici inovații; eleganța liniilor curbe și ductul lor specific; toate acestea sunt dovezi de cerebralitate care dovedesc cu hotărâre vechime: nou nu era poporul, el
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496253549.html [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
aleasă cultură, un bibliofil ce studiase la Constantinopol scrierile bizantine, scrieri din care a ieșit și alfabetul chirilic. Rafinamentul estetic al frontispiciilor sale precum și ornamentația primei litere cu care începe fiecare Evanghelie dar și textul deosebit de elaborat - așa-numita scriere uncială de lux în care literele sunt „desenate”; efortul de rafinare și reproporționare; înălțimea literelor, cu mici inovații; eleganța liniilor curbe și ductul lor specific; toate acestea sunt dovezi de cerebralitate care dovedesc cu hotărâre vechime: nou nu era poporul, el
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496735895.html [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
mai nouă, creată pe tărâm românesc, o adaptare a chirilicului Ц pentru a transcrie sunetul /ğ/ și împrumutată ulterior de alfabetul sârbesc. Cât despre litera gotică adusă în discuție nu este deloc înrudită genetic cu prima, ci este o stilizare uncială, ca toate literele alfabetului lui Wulfila, a semnului grecesc 'koppa', folosit și în alfabetul grec, și în cele derivate din el pentru notarea numărului 90 (în greacă numerele se scriau din vechime cu litere, două dintre acestea, koppa și stigma
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
carolingiană era o scriere ordonată, cu caractere bine definite, rotunjite grațios, ceea ce permitea citirea ei fără efort. Cu toate că putea fi executată mult mai repede față de scrierile anterioare, fiind clară, aceasta aproape că nu a lăsat impresia unei scrieri de mână. Unciala minusculă carolingiană a reprezentat ultima formă din evoluția scrierii romane. Difuzare sa în Imperiu a adus un progres decisiv în cultură întrucât a fost un instrument cu ajutorul cărora intelectualii carolingieni au scris și tradus deopotrivă mult și în domenii diverse
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
carolingiană era o scriere ordonată, cu caractere bine definite, rotunjite grațios, ceea ce permitea citirea ei fără efort. Cu toate că putea fi executată mult mai repede față de scrierile anterioare, fiind clară, aceasta aproape că nu a lăsat impresia unei scrieri de mână. Unciala minusculă carolingiană a reprezentat ultima formă din evoluția scrierii romane. Difuzare sa în Imperiu a adus un progres decisiv în cultură întrucât a fost un instrument cu ajutorul cărora intelectualii carolingieni au scris și tradus deopotrivă mult și în domenii diverse
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Brașovului, unde la acea dată biserica deservea nu numai pe români, ci și pe grecii și bulgarii aflați aici. Textul omiliarului este scris în limba slavă, cuprinzând fragmente din Omiliile lui Ioan Gură de Aur, copiat pe pergament în grafie uncială cu elemente de semiuncială, pe două coloane, cu cerneală neagră. La Prima școală românească din Șcheii Brașovului au activat ca dascali: Gheorghe gramaticul, cunoscut in documentele oficiale ale Brasovului intre anii 1480-1506; dascalul Dobre ("Dobro Scolasticul") si un alt Gheorghe
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
verde închis, ori în nuanță brună (a doua jumătate a sec. XV-XVI), un picior de vas cărămiziu în angolă albă și urme de decor verde (sec. XVI), cahle (sec.XVI - XVIII), torți de oale cu mărci de proprietate incizate cu unciale cirilo-române (sec.XVII - XVIII), discuri britoconice și circulare smălțuite cu baza circulară sau crestată și purtative (sec. XV - XVI), plăci circulare din ghips cu ochiuri duble de sticlă pictate (sec.XVI), porțelanuri orientale ori faianță vieneză fragmentară (sec.XVIII - XIX
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
as Eyewitness Testimony" consideră „Cunoașterea consensuală din lumea academică este că poveștile despre Isus și zicerile lui au circulat vreme de decenii, suferind nenumărate repovestiri și înfrumusețări înainte de a fi așternute definitiv în scris.” Sunt cunoscute aproximativ 250 de manuscrise unciale pe pergament, prin care s-a transmis textul cărților considerate părți ale "Noului Testament". Cele mai importante manuscrise sunt:
Noul Testament () [Corola-website/Science/299340_a_300669]
-
tăblițele de lut la papirus sau de la papirus la pergament), a modului de legare a materialelor de scris (de la sul sau volumen la codex sau carte), a tipului de litere (de la caracterele paleoebraice la scrierea pătrată sau de la caracterele grecești unciale la cele cursive). Sulul este cunoscut în limba ebraică sub numele de megilla, sau megillat sefer, tradus în limba greacă kephalis bibliou (Evr. 10,7; Ps. 39,11). Se scria mult mai ușor pe un sul de papirus decât pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
capitală pătrată, de origine lapidară, încetează să fie folosită în tot textul după secolul al V-lea. Mai răspîndită, scrierea capitală rustica se caracterizează prin alungirea liniilor verticale în detrimentul celor orizontale. Amîndouă vor fi folosite doar în titluri. Termenul de uncială se aplica, în sensul său propriu, literelor de la începutul capitolului măsurînd o uncie; astăzi denumește un alfabet cu majuscule retușate, în care flexibilitatea dată de linia curbă înlocuiește rigiditatea unghiurilor; după secolul al VII-lea și folosirea acesteia se va
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai înscrie între două linii, ci între patru, astfel încît corpul literei poate fi prelungit în sus sau în jos pînă la liniile extreme. În secolul al VI-lea, va pune în umbră celelalte scrieri, ajungînd uneori foarte asemănătoare cu unciala (atunci se va numi semiuncială). După căderea Imperiului Roman s-au dezvoltat scrierile naționale: scrierea vizigotă, lombardă, merovingiană, irlandeză, anglo-saxonă, dar, cu toată expansiunea acestora, minuscula carolingiană se prezenta ca un factor de unificare. Această scriere a luat naștere din
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
că este suficient să transcrie textul În capitale pentru a-l putea corecta. Situația tradiției manuscrise este Însă cu mult mai complexă, ea neputînd fi purifi cată de erori printr-un demers simplu, unic. Din scrierea capitală s-a dezvoltat unciala, care este atestată În textele pe pergament și pe papirus din secolul al IV-lea pînă În secolul al VIII-lea sau chiar al IX-lea. Este o scriere majusculă mixtă, care cuprinde În inventarul său de semne litere capitale
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
care este atestată În textele pe pergament și pe papirus din secolul al IV-lea pînă În secolul al VIII-lea sau chiar al IX-lea. Este o scriere majusculă mixtă, care cuprinde În inventarul său de semne litere capitale, unciale și minuscule. S-au conservat mai mult de opt sute de exemplare, dintre care aproximativ o pătrime sînt opere ale autorilor creștini, texte biblice, evangheliare; lor li se adaugă opere cu caracter gramatical, juridic, științific. Codicele cla sicilor latini sînt mai
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
adaugă opere cu caracter gramatical, juridic, științific. Codicele cla sicilor latini sînt mai puține de douăzeci, e.g. Cicero (De republica, unele discursuri), Titus Livius, Ovidiu etc. Cea mai mare parte a codicelor pe pergament din autorii latini În capitale ori unciale este reprezentată de palimpseste (codices rescripti); vide supra cap. A.2. Rescrierea: palimpseste. Scrierea insulară e propriu-zis cea irlandeză, cunoscută sub numele: scriptura Schottica. Este Înglobată Însă aici și scrierea anglo-saxonă, care a derivat din aceasta și care Îi seamănă
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
supra cap. A.2. Rescrierea: palimpseste. Scrierea insulară e propriu-zis cea irlandeză, cunoscută sub numele: scriptura Schottica. Este Înglobată Însă aici și scrierea anglo-saxonă, care a derivat din aceasta și care Îi seamănă mult. Scrierea insulară este o scriere semi uncială care, Începînd din secolul al VII-lea, s-a răspîndit pe continentul european prin strădania misio narilor irlandezi, fondatori ai unor mănăstiri faimoase, Între care cea de la Bobbio din Italia, San Gallo În Elveția, Luxeuil În Franța, Würzburg În Ger
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Într-o anumită măsură de cantitatea codicelor respective (cele latinești sînt În jur de douăzeci de mii, cele grecești sînt consi derabil mai puține). Pentru textele grecești, În secolele IV-VIII s a folosit cu precădere, ca și În epoca anterioară, unciala. În această scriere, literele sînt de Înălțime uniformă, cu o lățime constantă; În general lipsesc ligaturile; În schimb, notele marginale sînt scrise În cursivă. Exemple de acest tip de scriere sînt: codicele Sinaiticus și Vaticanus ale Bibliei, Cassius Dio la
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
numele copistului, precum și data și locul În care s-a executat scrierea. De la Începutul secolului al X-lea datează mi nuscula mixtă, care durează pînă la sfîrșitul secolului al XII-lea (minuscula mixtă este un amestec de minusculă pură și uncială minoră). Din minuscula mixtă s-a dezvoltat o nouă cursivă, care este conservată pînă În perioada tiparului. Un sistem rigid de accentuare a fost stabilit Înce pînd cu secolul al IX-lea d.H. și a intrat În deplină folo sire
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cale o întâlnire neoficială de zece minute. Detest orașul ăla! Simt cum devin idiot în bazarul ăla cu turiști! Și mai trebuia să și petrecem ceasuri întregi în arhivele alea roase de molii, pentru că tipul nostru era pasionat de scrierea uncială sau de mai știu eu ce altă nerozie. Trebuia să dăm de el aici - pură întâmplare, firește, numai că era o întâmplare de mărimea unui cartuș pentru pușcă de vânătoare, vârât în încărcătorul unui pistol. Micii noștri strategi de la Centru
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
1578.”(<footnote Ibidem, p. 35. footnote>) 11. Documente de o valoare deosebită pentru colecțiile bibliotecii „Evanghelion” sau „Lectionar evanghelic” [Constantinopol, sec. X] Manuscris bizantin. Cuprinde 18 fragmente (pericope) din cele patru evanghelii. Textul literar, scris în limba greacă cu frumoase unciale, este ornat cu inițiale aurite, conturate cu roșu. Notația muzicală ecfonetică, care însoțește textul, este scrisă cu cerneală roșie deasupra, dedesubtul sau chiar între cuvinte. Manuscrisul este împodobit cu 18 miniaturi, lucrate în aur, roșu, verde, albastru și roz, care
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
scrisă; nu există nici o scriere care să nu fie istorică. Datorită evoluției grafiilor¸ pentru început. Pot privi și aprecia toate imaginile, chiar dacă propriul lor cod de descifrare culturală îmi scapă. Dar nu pot citi toate scrierile, chiar dacă aparțin alfabetului latin (uncială, cu litere romane, gotică etc.). Apoi datorită singularității limbilor, care mă alătură unui grup uman în particular și trecutului său. Să înveți o limbă străină presupune cu necesitate să înveți istoria unui popor străin. Învățarea scrierii chineze de astăzi presupune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
savanții occidentali, Începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată În Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate În unciale, adică În litere majuscule) sunt: 1) codex Vaticanus - notat cu B În codul specialiștilor; are câteva lacune În Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2) codex Sinaiticus (=S), descoperit În mânăstirea Sfînta Ecaterina din Sinai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape În Întregime; 3) codex Alexandrinus (=A), copiat În secolul al V-lea, are mai puține lacune decât celelalte două. Conține toate cele patru cărți ale Macabeilor. Pe lângă acestea, există Încă trei manuscrise În unciale, de mai mică importanță, copiate În secolele V, VI și VII. Manuscrisele În minuscule, copiate Între secolele al IX-lea și al XVI-lea, sunt În jur de o mie șase sute. Un cuvânt acum, foarte rapid, privitor la edițiile moderne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
savanții occidentali, începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată în Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai puține lacune decât celelalte două. Conține toate cele patru cărți ale Macabeilor. Pe lângă acestea, există încă trei manuscrise în unciale, de mai mică importanță, copiate în secolele V, VI și VII. Manuscrisele în minuscule, copiate între secolele al IX-lea și al XVI-lea, sunt în jur de o mie șase sute. Un cuvânt acum foarte rapid privind edițiile moderne. Prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]