165 matches
-
mica poiană aburindă, scenă paradisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. faptul că frînez și că le urmăresc de la 20 de metri unduioasa mișcare, nu schimbă nimic. Dansul continuă. Pornesc excitat. Viteză maximă pînă la viaductul de la Coada Lacului. Din nou cîrcotașul demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
trebuie să te chinui peste câmp sau mall-uri maluri cimitir dar niciodată ca omizile (o să fii gri o să miroși a boală) când știm drumurile care duc se fac pulbere le tragem pe-o nară și-mprejurul mesei umbra pisicii-ncepe unduios să ruleze un diafilm al celor patru mâini transpirate electrice în jocul cu cărți de piele își modelează amprentele după conturul celuilalt intensitatea simțurilor după temperatura sângelui prin zidul din spate a scos capul cel căruia i l-am tăiat
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cum ai tu un trup mlădios? Un mijlocel tras printr-un inel? Cine mai e ca tine, Moartea mea? Că de aici mi se trage și moartea, așa se zice. Moartea mea, unde te-ai ascuns tu, în lanul tău unduios ca părul pîn la brîu? Și de ce ai ațipit, acolo, printre spice? Moartea mea a adormit în lanul de grîu. Și grîul crește. Blonduț și molîu. Pămîntul crește și se afînează. Prin somn, moartea mea suspină. Că, deh, doar e
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
bună seamă, pentru cei de care adevărul este departe, ar fi, poate, de folos să-și ungă minciuna cu plăcerea provocată de cuvinte, aplicând formei discursului un ase menea exces de găteală în chip de fard. În felul acesta, rostită unduios și poleită cu astfel de artificii retorice, înșelăciunea ar deveni verosimilă și mai ușor acceptabilă pentru ascultători. Dar pentru unii care caută adevărul curat și neamestecat cu podoaba vreunei viclenii, frumusețea străbate prin cuvinte de la sine” (ed. rom., 95; PG
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
capul pe spate să ajungă pînă la magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul lor strălucea ademenitor unduios; lung și mult ca o maree luminoasă în bezna nopți. Și i se păru că cineva, fin pe potriva pianului, îi aflase părul și acum i-l iubea în tăcere. Fără conversați inutile... Iar la urmă, ca o trufă amară - gnossianna
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
sonoră; ca un autosărut; o dragoste fastuoasă - în care el își sieși moștenea atingerile; în care nu mai se găsea nimic să intervină și nimeni să se interpună. Satie îl doborîse mușcînd din el, restituindu-i ceva vechi - o oglindă unduioasă și primitoare, în care să bălăcească neîntrerupt. Sărută peatra pe care ședea. Căutînd să se întîmple ceva monstruos buzelor lui de copil. Asprimea răspunsului îi smulse un suspin din cerul gurii. Și o dispozițe rapidă îl inflamă - să se prelingă
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Dumnezeu mi-a dat de lucru; Dumnezeu, nu omul. Omul „îmi dă de lucru” cel mai adesea „pieziș”, cum ar zice același Arghezi, în dispreț mascat, în silă dresată mediatic ca potop de minciună; omul recent, care altul?, mă presează unduios la dedublare, mă obligă calin la alienare, cică să mă drăgălesc porcește cu el, cică „mă roagă el”, cică „să fac asta pentru el”, cică așa, ca între noi, porcii, să arunc bucuros la picioarele smintitorului bruma de mărgăritar, cică
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
poezii care s-au/ pietrificat sub greutatea contradicțiilor" (Dicționarul cu vorbe deșarte). Sau: "jilave dealuri gata să se surpe în hăul/ mutilat de meteoriți. eram toți adunați/ la cină, comunicam ca înecații trecîndu-ne/ salata de alge unul altuia cu mișcări unduioase de apă" (Exilul și frica). Două sînt direcțiile moral-estetice în care se orientează această poezie stufoasă, luxuriantă. Una este cea a "laudei lucrurilor", a impulsului incantatoriu, a beatificării lumii în stilul lui Ilarie Voronca. E o aventură a încifrării străvezii
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
mine, învăluiți într-un nor de fum de droguri și de saluturi ironice. Invadează petrecerea. Carlton stă în capătul din fund al sălii de dans, alegînd următorul disc, iar gagica lui se îndreaptă, glonț, spre el. Are formele și mișcările unduioase, degajate, pe care unii le consideră frumoase. Se învîrtește prin cameră de parcă ar fi fost trimisă să le ofere tuturor o lecție. Expresia feței lui Carlton îmi dă a înțelege că totul a fost plănuit. Mama vrea să știe ce naiba
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
care se decojește în timp - comparată cu cea a șarpelui sau cu coaja copacilor - și emoțiile înregistrate de corp, de fapt a căutat raporturile existente între senzorial și emoțional, dar nu izolat, ci în stânsă legătură cu publicul spectator. Plastica unduioasă a mișcărilor corpului său nud, doar cu un cache sex, și tapetat cu un praf alb, plastică desfășurată numai în poziție culcată pe podeaua scenei, lăsa urme la fel de unduioase pe întinsul podelei. Ulterior, când corpul s-a ridicat pe verticală
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]
-
dar nu izolat, ci în stânsă legătură cu publicul spectator. Plastica unduioasă a mișcărilor corpului său nud, doar cu un cache sex, și tapetat cu un praf alb, plastică desfășurată numai în poziție culcată pe podeaua scenei, lăsa urme la fel de unduioase pe întinsul podelei. Ulterior, când corpul s-a ridicat pe verticală, secvențele de mișcare au fost de valoare modestă, până când interpreta și-a desprins un strat de piele (din leucoplast) și s-a spălat într-un lighean cu apă, iar
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]
-
de scăpare în toate direcțiile. Ne țineam de mână și Tu mă îndemnai cu teamă-n priviri să fugim, fixând peste crestele valurilor verzi, vârfurile groase, crestate pe margini ce dispăreau lățindu-se către sol, dincolo de raza privirilor în adâncimile unduioase ale lanului. Înaintau în coloană, asemeni unui front de asalt. Priveam și mă minunam de perfecțiunea simetrică a crestelor mișcătoare de un verde întunecos, lucioase, neînțelegând încă de unde crescuse teama-n privirile tale și în alergarea haotică a grupurilo de
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
îmbrățișa cu-n gând duios, rostind cuvânt zămislitor de-nțelepciune și de dăruire - întru amintire. Din prea mult slăvita sa iubire, rostind, în șoaptă de vis - „ergo sum”, dezlegatu-s-a din neant, pentru a-i auzi vocea-i caldă, unduioasă, celestă: „Eu sunt poet, deci liber sunt / De faptul de-a fi fost născut / Și liber sunt / și dezlegat... / ...dezlegat printr-un cuvânt” - printr-un cuvânt, la rădăcina poeticului, „arsură” a verbului (Intersectare) înfipt în mantie de carte. Și... „inelând
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
fericirea se alege. REGINA NEAGRĂ Pe coridoarele din negrul său palat Își poartă iar regina trupul său frumos, Ce parc-a fost cioplit în lemn de abanos De sculptorul divin sau de cel blestemat. Mai negru decât smoala-i părul unduios În ochii-adânci și mari e-un foc întunecat Și din abisurile mării-a-mprumutat Misterul nepătruns, din lumile de jos. S-a spus că tot ce-i negru-nseamnă rău, Ce n-ar putea domnia-i să susțină, Iar fericirea toată s-
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
cartofi. Rățoiul cel bătrân le urmărea de sub pat, așteptând să vadă cine era Mira și de ce ielele se ascundeau de ea. Nu trecu mult și în căsuță intră o fată de o frumusețe nemaivăzută, cu părul lung până la călcâie și unduios ca izvoarele de munte și luminos ca razele soarelui, cu ochii mari, albaștri, care ar fi făcut cerul să se rușineze de culoarea lui, cu obrajii mai îmbujorați decât florile câmpului și cu buzele mai parfumate decât cei mai parfumați
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
ce-i încununa pe artiști de seamă. Am îndrăznit să inventez imaginea unei Daphne dinamice, redevenind ființă umană: O Daphne reversibilă visam Reînviind din fiecare ram, Să zbată pleoape dulci între nervuri, Să iasă-n muguri umbra caldei guri! Pe unduioase coapse să se-audă Cum carnea surpă clorofila crudă, Fuga oprită-n rădăcini de plantă Să reînceapă-n glezne, delirantă. Ea alerga, neterminat de vie și-și aduna vestmântul cu mânie, Mult sfâșiat de ramurile sale În vremea stinsei vârste
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
locul fiind ocupat de așteptare, repetăm, o așteptare virtuală. Întreg spațiul Lacului devine (cum ar spune fizica și filozofia cuantică) un "gol cuantic plin", și anume încărcat de promisiunea farmecului iubirii, magie întreținută de foșnetul vântului printre trestii și sunetul unduios al apei, două inconsistențe. Demiurgul, ducând la împlinire creația, s-a aflat între două suferințe: cea a unei așteptări din veșnicie să se vindece de singurătatea din Ajun creând lumea umană, urmată apoi de suferința unei realizări imperfecte, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
plăcerii, un vis frumos și citric. Avea ziduri albe, în capul meu, nesfârșit de albe, ca paginile goale. Iatac al creștinătății. Nestemată omeiadă. Nu e oraș pe lumea asta din care să intri mai ușor în poveste, să te pierzi, unduios, în caligrafia arabă. La Sevilla e întotdeauna cald. O căldură stranie. Învăluitoare și subțire ca borangicul. Nu apasă. Dezmiardă și atât. E ceva acolo, un portal spre legenda absolută. Așa mă gândeam. Așa mă gândeam atunci. Că e ceva... 21
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar fi vrut alungat din haită pe Lupino. Preafrumoasa Hana, lupoaica cu blană lungă și moale, cu ochi limpezi și răscolitori și mișcări unduioase și precise, de felină parcă, pusese stăpînire pe inimile tuturor flăcăilor din haită. Periculos exemplar: frumoasă de i se dusese vestea în toată pădurea, cuminte de nici nu știuseră părinții că au copil, agilă și pricepută ca nimeni alta la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
centru al armoniei reg?site a lumii, o demonstreaz???i prezen?a sugestiilor muzicale: „ ?? s?rim În luntrea mic?, Îngâna?i de glas de ape "; „ S? plutim cuprin?i de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii s? fo? neasc?, Unduioasa ap? sune! " (Lacul) Armonia cântecului (exprimat? nu numai la nivelul expresiei poetice, a sugestiilor fonetice ob?inute prin alternarea vocalelor Închise „u", „i" ?i a vocalei deschise „a", prin repetarea cuvântului „de" ?i prin rimă deschis?, ci ?i la nivelul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fiecare minciună spusă de hoțoman. Șeful de post tăcea și asculta cum se certau cei doi și privind serios, numai el observă ce se Întâmplă cu plantele cele verzi care creșteau și se infrățeau și se Întindeau ca un lan unduios În bătaia vântului. Ce se Întâmplase? Din pâinea pe care o Îngropase hoțul, Încolți o nouă plantă, numită grâu, din boabele căreia gospodinele să facă multă pâine așa Încât nici un copil să nu mai sufere vreodată de foame. Șeful de post
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină. Mama, chircită Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu pieptul tresăltându-i aproape imperceptibil, Învăluită de o lumină puternică, orbitoare. Un roi de fluturi minusculi zbura pe deasupra, Întruchipând o coroniță de flori vii, ce vibrau discret, unduios, răspândind irizări aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire. Simți, Însă, o vagă umezeală În tot trupul și un zumzet repetat Îi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la ceva distanță și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unde, de fapt, Îi era locul. Statuia mă scoate din sărite. Mă-ntreb și acum de ce am păstrat-o. Întruchipează un copil cu aripioare și cu un arc În mână, pregătit de săgetare. Copilul are privirea iscoditoare și un zâmbet unduios, complice. E zâmbetul perfid al iubirii - asta e! Mă arunc asupra ei să o zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]