600 matches
-
Brașov, Cluj, Năsăud și iarăși Buzău, după care s-a stabilit la București, circumstanță ce l-a făcut a declara: „auzul și gîndul mi-au fost dăruite deopotrivă cu dulcile adieri moldovenești, cu cotiturile împestrițate ale graiului regățean și cu unduirile înțelepte ale celui ardelean”. Poezia l-a prins în „mrejele” ei încă înainte de vîrsta de 10 ani, cînd așternea stihuri prin maculatoare și pe foi răzlețe. Debutul i se... multiplică. La 11 ani îi apare o poezie în „revista cursului
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
lor înzestrate cu o infinitate de latențe), dată de o reală regenerare a interpretării ,,actualizate". Astfel balada Meșterul Manole, ,,mit estetic" de bază la români, apare abordată prin prisma mitului dedalic, pe urma unor sugestii din eseul lui Dan Botta, Unduire și moarte. Negru Vodă și curtenii săi rătăcesc fără speranță de ieșire printr-un labirint de proporțiile unei țări. Planul acestui traseu inițiatic e cunoscut doar de un personaj insignifiant, de un portar (umil travestit pentru Hermes) care-i oferă
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
lumina extazului pur: "îmi contemplam deodată aura anorexică:/ eram profeții grunge dumnezeii dezechilibrați ai orașului/ chipurile noastre, pe dig, unul în fața celuilalt/ străluminau aceeași eczemă// (...) atunci eu și Cosmin Badea am avut revelația/ auzeam dilatându-se cochilia melcului acvatic/ simțeam unduirea hidrei a giganticei lipitori vișinii/ perișorii de pe antenele moliei cum captează feromonul înțelepciunii". Am văzut, pe dig - continuă ironic autorul -, burțile totemice ale grăsanelor/ sub cremele hidratante, trupurile acelea ametafizice...", dar poezia, laolaltă cu experiența transfiguratoare, deja s-a încheiat
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
dună-i gândul. De departe Nu bănuiești în care parte Se mută-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O nălucire-i. Caravane, Nu bănuiești ce urme vane Se sting încet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! O unduire-i. Înainte Nu bănuiești ce joc te minte Cum piere-ncet, încet,-și scriu În pustiu, în pustiu! Psalm Sub un amnar ce-aprinde-un fir de iască O cremene mi-e gândul așteptând Scânteile ivindu-se pe rând Făptura ta de
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
vorba - și... și... adorm. Cad într-un somn adînc, ca de sfîrșit sau de început de lume. Aud ca prin vis ceva în legătură cu un cutremur. Sar în mijlocul camerei și mă simt legănată pervers. Se leagănă toată casa ca într-o unduire arăbească. Așa, în ritmurile astea, viața se poate scurge încet-încet. În cîteva secunde, zbaterile cumplite, nimicnicia, insomnia, tristețile, bucuriile, soarele, luna, ploaia, sufletul, dispar. Cam după o jumătate de oră, cînd am priceput că a fost realitate și nu vorba
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
multe lucruri de făcut, prea multe alternative, citești, poți citi dacă ai chef, deși din cauza pustiului parcă nimic anume nu te atrage, nici cărțile de pe masă, stai în tăcere, în gol, și vezi frînturi anapoda de amintiri, detalii uneori nesemnificative, unduirea fumului de țigară care umple odaia straturi-straturi, felul în care sorbeam alcoolul din pahare" (pp. 61-62). Aceste rînduri sînt, probabil, rezumatul cel mai bun care s-ar putea face prezentului roman. Dacă la nivelul povestirii nu se întîmplă mare lucru
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
atunci cînd plec în România pot să-mi las agenda acasă, fiindcă ea este un instrument care acolo nu are prea mare importanță. Dar, în același timp, am resimțit aceasta și ca pe o eliberare. Și cred că "das Schwankende" - unduirea, legănarea care este literal pomenită la începutul și la sfîrșitul romanului reprezintă o calitate a acestei țări, îi dă culoare și poezie. Acest ceva l-am primit cu mare plăcere în dar atunci cînd am vizitat România; întors acasă a
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
a Andreei Marin, recunosc, după un frison efemer, ca acela de saună, nu reușește să mă emoționeze mai mult decît un borcan de circulație părăsit. Cu toată frumusețea ei ireală, de păpușă evadată dintr-un muzeu de ceară, cu toată unduirea, e drept, ușor rigidă, a trupului său prelung și cu semne vizibile de împlinire, oarecum asemănător cu acela mai consacrat al compatrioatei sale Daniela Condurache, în ciuda vestimentației mereu asimetrice, transparente și decoltate, degeaba, Andreea Marin continuă să fie o figură
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
Marfușcăi, intră în păcat și se întrebă dacă dumneai, Marfa, o arăta goală la fel ca Ludmila. Ca Cervenkova, adică, își luă el seama. Părea că, de când o văzuse ieșind goală din baie, suprafața netedă a minții sale prinsese mici unduiri de neliniști. Mai întâi că nu era ziua lor de baie și, deci, Cervenkova nu avea de ce să se dezbrace. Iar dacă se dezbrăcase nu avea de ce să treacă de perdeaua ce despărțea cele două familii plimbându-i-se pe sub
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea tăvălindu-se la piciorul lui. Erea o chemare continuă, pe care o avusese în scoica urechii de mai-nainte de-a se naște. O unduire molcomă care-i îndulcea și cele mai crunte furtuni. Pentru el, singurul cîntec de leagăn fusese clipocitul apei. De cîte ori plec den preajma ei; devin chiar eu vreun deșert..." Și chiar atunci cînd sorț potrivnici îl trăgeau în interiorul uscatului
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mie nici c-o să-mi mai pese. În umbra mea se împletiră umbre, și focuri mari s-au stins pe totdeauna, deasupra stă să-și verse vinul Cupa și Toaca parcă-ncepe iar să bată, zăpezi pe dealuri duse-n unduire ascund apoi ce nu se poate-ascunde și spun ce nimeni n-ar mai fi în stare din albul lor câtva să înțeleagă. Pe drumul țării, plopii sub omături, un șir de preoți în odăjdii albe, din sus, din jos, au
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
tropăiesc în cadențe cîrtițele lumii. unde rădăcinile abia mai țin de mînă lumina. rătăciți în marsupiile îndoielii, seara închidem pleoapele amniotice cu yale de pămînt. să nu se audă tumultul, pocnetul de dric al pulsului. străzile cu siluetele uscate, cu unduiri ce se adîncesc din loc în loc. lipite, absență lîngă absență, la pas cu realitatea din închipuire. moartea-i încă vie în noi treacă de la noi și paharul acesta. rămînă doar otrava cea dătătoare de viață. toate treacă în galop
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
și mă susțineTrompetist va fi Măgarul... XIII. ZBOR ALBASTRU, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan. Ochii nopții: taină neagră, Zbor sinistru
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-nțeleagă Dorul nopților rebele? Vis oranj incandescent Ca o blondă zi de vară, Zbor tardiv: zborul ardent - Două inimi cântă iar. Citește mai mult Tatălui meuZbor albastru sideralPâlpâiri zglobii de vânt,Tandru zbor crepuscular,Sunet mov:un flaut cânt.Albe unduiri de apePeste praguri reci de stânci,Unde cerbii vin să-ngroapeVisul lor, în ape adânci.Șoaptă de izvor: răcoare;Galben clinchetul din ramCulori fierbinți aprind în soareînaltul zbor de ciocârlan.Ochii nopții: taină neagră,Zbor sinistru către stele.Cine știe să-nțeleagăDorul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
mării Zei, să-ți fie tenul fin, catifelat, culoare roz din trandafir ți-au dat și te-au înmiresmat cu flori de tei. Ca de gazelă trup ți-au modelat să fie suplu și în șold ți-au pus mici unduiri din valul nesupus, la țărm când se întoarce înspumat. Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre, un caier au furat din miez de noapte, fir lung au tors și împletind în șoapte din stele-au strâns puțină strălucire. În iris ți-au pus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
zămislit din spuma mării Zei,să-ți fie tenul fin, catifelat,culoare roz din trandafir ți-au datși te-au înmiresmat cu flori de tei.Ca de gazelă trup ți-au modelatsă fie suplu și în șold ți-au pusmici unduiri din valul nesupus,la țărm când se întoarce înspumat. Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre,un caier au furat din miez de noapte,fir lung au tors și împletind în șoaptedin stele-au strâns puțină strălucire.În iris ți-au pus verde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
o infinitate de idei, de visuri, de trăiri, de revelații care pun în mișcare energiile creatoare deschizătoare de ferestre, dar iubirea și bucuria de viață, aplecarea spre o lume mai bună sunt puncte cardinale înscrise în sufletul lor, învăluite în unduirea mătăsoasă și tandră a emoției. “Mireasma Iubirii și miresmele plăcerilor lumești îmi stau aproape, atât de aproape, încât ele fac din mine omul care sunt azi, așa cum mă puteți distinge fiecare”, mărturisește Cerasela. Dacă iubirea lui Al Francisc este o
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
fiecare cer atins, Cu fiecare voal ridicat, Cu fiecare strat de mătase tras, Cu fiecare sărut pe rubinul buzelor, Cu fiecare centimetru revelat privirii, Cu fiecare lacrimă desprinsă, una câte una, Cu fiecare alunecare în visul de lumină, Cu fiecare unduire de val electrizant, Cu fiecare strigăt și adânc suspin, Cu fiecare umbră suspendată, Cu fiecare ritm desprins, Cu fiecare respirație, În taina nopții, conectați cu cerul, prin curcubeul de culori, descoperi calea spre mine... Lași, în final, magia celor două
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
aerul nu-și avea locul între noi, un schimb de lumină, sălbatică-n reacții m-ai simțit, sfidai gravitația cu mine. Dezgolind clipele, totul arăta altfel, poem ritmic ușor legănat, iarba strălucea, pictați pe cer, copacii supli aveau o altă unduire, roua stelelor picura halucinant între simțurile noastre pierdute, curgeam din unul în altul, ne durea, era prea mult! Calea îngerilor le era deschisă... Un sărut amețitor acolo unde trupul îți cere, închide ochii, să simți zeița din tine! O respirație
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
Șerban Foarță în versuri de acordul celor mai muzicali dintre simboliști. Conflict? Nicidecum. Materiile grele sînt și suple, lucirile cele mai tari au quelque chose du vague. Un aer de Halimă, de Bosfor, sau măcar de "Dunăre turcească" trece o unduire de mătăsuri peste contururi, diminuîndu-le. O frumoasă alegorie a ispitei îi reușește lui Foarță în Vasiliscul și aspida, un fel de "piară-mi ochii tulburători din cale", la adăpostul fabulosului popular: "... Nici ai tu, aspidă:/ scut oglinditor, -/ creasta tricuspidă,/ ochiul
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
la care stilul a devenit, cu adevarat, omul. Nu vom întâlni, pe tot parcursul celor 340 de pagini ale cărții, nici un moment de fanfaronada stilistica. Costache Olăreanu rămâne firesc fără să renunțe la un anumit fast lingvistic. Scrisul sau are unduirea unui pește exotic în acvariu. Acest firesc al unui om cultivat nu ne surprinde însă foarte mult. Ne-au obișnuit cu el și Petru Creția, si Constantin Toiu, si Paul Miron. Ceea ce atrage în mod special atenția este schimbarea de
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
astru-n cearcăn vînăt, ori/ mărgea-n privirea mea aprinde),/ mărgean, privirea mea, a prinde,/ albastru-ncearcă-n vînători!" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Sau Macedonski cel al tardivelor rondeluri valsante: "În unduire ca de șarpe/ de pene, umerii ei cad;/ de pe neumerii ei cad,/ în unduire cad, eșarpe.// De vreme ce-am dezvăluit,/ la spuma nopților, - în vălu-i/ las spuma nopților: învălui,/ devreme, ce-am dezvăluit" (ibidem). Sau o ingenioasă combinație Blaga-Barbu
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
prinde,/ albastru-ncearcă-n vînători!" (Șase șspre șapteț holorime sau speranța de a suprima șnepedepsitț aerul dintre cuvinte). Sau Macedonski cel al tardivelor rondeluri valsante: "În unduire ca de șarpe/ de pene, umerii ei cad;/ de pe neumerii ei cad,/ în unduire cad, eșarpe.// De vreme ce-am dezvăluit,/ la spuma nopților, - în vălu-i/ las spuma nopților: învălui,/ devreme, ce-am dezvăluit" (ibidem). Sau o ingenioasă combinație Blaga-Barbu: "Aeve-i șarpele-neșarpe./ mult prea învoaltul? (Pinii verzi,/ mult prea în voal.) Tulpinii verzi/ a
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
adâncului mării, cât și plimbărețului căutător de stele de pe plajă." "Prin cămășuța subțire, ca țesuta din fire de paianjen, liniile armonioase și frumoase ale corpului i se zăreau clare și ochii celor doi nu știură ce să admire mai întâi. Unduirea soldurilor de pâine de casă, îngustimea taliei de trestie necoapta sau sfârcurile sânilor că boabele de coarna?" Dacă susține cumva că scrie (doar) pentru sine, A. Calafeteanu are, negreșit, dreptate. Dezastrul, român, București, Edit. Eminescu, 1998, 410 pag., preț neprecizat
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
uneltea, și-n drumul său N-afla nicicând împotrivire - Și s-a scârbit de-atâta rău. III Peste Caucaz, cu norii-alături, Cel izgonit din rai plutea ; Sub el Kazbekul în omături Că diamantul scânteia; Și-adânc, cu povârnișuri sterpe, Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]