45 matches
-
odaia mea, mă așezam obosit la masă și îmi notam într-un carnet gros ce-mi părea că era mai ciudat în aceste călătorii: întîlnirile neașteptate, cutremurătoare (mai întîlneam îngeri la vremea aceea!... nepedepsit de dînșii...), florile cărnoase, cu tije unduite, agățătoare... prăfuite sau incredibil de fragede, de pline de miez, îmbrățișînd cîte un burlan ruginit... pata de păcură căzută pe trotuar, ajunsă acolo într-o dezolare stranie, într-o înstrăinare dificil de suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
doarme. Am luat cu noi lucrurile semnificative din existența noastră anterioară fără să ne dăm seama, purtăm în noi locurile unde am trăit și care ne-au marcat profund. Eu am aici și Dunărea cu mine, râul Ohio larg și unduit ca un uriaș anaconda ocolind orașul în sud, chiar dacă nu are falezele frumos amenajate ca cele de la Brăila și Galați, nici peisajele din preajma Orșovei cu poezia lor unică. Mă simt acasă! Am găsit la Cincinnati o comunitate mică de români
Orașe cu salcâmi. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/95_a_376]
-
sale, ale cărui elemente sînt în mai mică măsură conceptuale decît emoționale și plastice. Poetul dă impresia a-și traduce tumultuoasa simțire în mai multe idiomuri: "!Fericit ca yoghinul în milenara pădure/ în vasul ales al ființei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ știi Nirvana cărnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinței: yoghin fericit:/ mai rezistă un perete subțire/ pieliță feciorelnică amară ca migdala/ virginitatea singurătății nubilă/ îți strînge degetele pe ochi/ risipindu-ți în urechi/ un pumn de melci
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ZÂMBETUL Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ești departe, legănat în glas curtenitor, ca fluturii de noapte, aluneci poate peste un șuvoi de unduite fluturări de șoapte. Apari, dispari, ca umbra ce dulceag își șerpuiește drum prin nevăzutul murmur dintre ape, farul lunii, fum. Nu știu ce catifea, ispititor te prinde-n mângâiere. Alunec și eu tainic pe o punte nevăzută de tăcere... Nu spulber liniștea
ZÂMBETUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378206_a_379535]
-
pe Creion! Cercurile lui sunt aproape perfecte. Face un salt acrobatic în aer și se întoarce pe celălalt vârf, puțin mai în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de lebădă, lent și imperceptibil, la fel cum se îndoaie lumina. Țestoasa receptează trecătorii ca pe niște statui, ce o ocolesc din toate direcțiile. Masa lor omogenă o disturbă emoțional, fără însă a-i afecta mișcarea. Mamele. Tabloul Mama trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de amintiri de factură psihologică. Subiectul piesei era doar tensiunea dintre mușchi, oase și încheieturi. Toate porțiunile corpului ei apăreau, pe rând, în poziții neașteptate, neînchipuite anterior de vreun spectator. Ghemuită sau cu toate părțile corpului larg desfășurate, cu torsul unduit sau frângând liniile membrelor, unele poziții ale Saskiei Hölbling conturau un desen neuman, care trimitea cu gândul la sculpturi de Henry Moore, în timp ce altele sugerau mișcarea unor târâtoare. Nu exista nici o interpretare ci numai o expunere în diferite forme ale
Zilele dansului austriac by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5083_a_6408]
-
glob scufundat/ Cineva bătea cu ciocănașe de lemn/ în pîntecul balenei albe" (Cîntec despre substanță). Ori: ,Murmurul sării întîlnind pămîntul/ Carapacea sub care e ascuns alizeul viu/ în trecere pe deasupra Canalului Mînecii.// Marea Neagră umplînd groapa meteoritului/ Tungus/ Pluta de corali unduită ușor de vînt/ Degetele insului surprinzînd pulsul universal/ Tresărim cu emoție cînd pasta subțire/ A sîngelui/ Se îngroașă.// Dincolo, din viitor percep sunete stranii/ E ca și cum ar cădea ploaia/ Pe acoperișul fierbinte al Constantinopolului" (Cîntec despre substanță). Ori despre Steaua
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
făcut, mă ducea de mână, zilnic, la școală. Treceam pe Schulbeck Street, pe lângă vitrine după care erau tupilate femei roșcate, blonde, brunete, bobocele sau mai coapte, femei îmbrăcate în costumul Evei, ce-i făceau tatii semne. Privirile lor și mișcările unduite îi spuneau: vino, vino! Tata pleca rușinat ochii-n pământ, mă strângea mai mult de mână și-o luam mai iute la picior. Zi de zi ne descurcam tot mai greu, dar începusem să ne dedăm cu lipsurile. Cel puțin
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
Blândă iapa alăptează Mânzul visurilor sale și din când în când nechează Surioarelor banale. Numai hărmăsarul-tată Stă de straja pe pășune Când mândria îl îmbată Lângă mânzul fără nume. Dragostea universală E aceeași la tot pasul. E-o amprenta digitală Unduita precum glasul. VEȘNICIILE Veșniciile aleargă De frică să nu se piardă Într-o clipă clocotita Dintr-a timpului ursita. Ard și clipe-n insomnie. Nemurirea-i șir din ele, Făr-de care în prostie Ar muri vremea și-n stele. Sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de verdeață, impresionanți în măreția lor apăsătoare și întunecată, pe care stânci verticale stau sculptate de vânt ca armatele în poziție de atac. Și în depărtări, mici tornade se ridică din nimic, se învârtesc si se destramă într-un dans unduit, stafii de pulbere gata să bântuie orizontul. Uiți atunci că există autostrăzi cu câte cinci, șase benzi pe sens, că există și orașe cu viață trepidantă, că Phoenix e o mare capitală, și lași să-ți cutreiere mintea imaginea caravanelor
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
imperii, Femeie - mă farmeci, despot - mă sperii! Ți-am fost cavaler, prin brațele-mi scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut, stăpână! Mireasma de poale, în mers unduit, Mă roade ca râul, prin mal prunduit. Gura ta, dulce, mai dulce ca mierea, Povară o port, sfântă-i durerea! Și-s mândru că sufăr, în moarte o duc, Prințesă, mi-i vremea, de dor, mă usuc! Cum frunza, toamna
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea și candoarea brizei de miazănoapte formele tale unduite când apăreau când dispăreau frumosul trup al tău chema iubirea mea sub dansul ... Citește mai mult Lacrimi fierbințipoezie []Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2010-04-18 | |Lacrimi fierbințiîn mijlocul oceanuluiun vas de croazierăîși lăsa amprenta...Un șir de mărgele albe
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
unde e glasul / cum doare pasul / ce se intoarce / ocolind / de unde a plecat “ (Tata). Se pot remarcă două registre în volumul „ Aparent “, unul care plânge și unul care sfidează / ironizează, precum și două ipostaze, una aparținând trecutului și alta prezentului : „ pletele unduite / de amintirea fanului copt “ - iarnă -și „ pletele mele blonde pierdeau / inocentă grâului copt “ - vară -. Sau : „ am pumnii-atât de plini / de soare și de verde / că / dacă i-aș deschide-acum / aș luneca deodată / într-o altă poveste mai lungă / cu
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
vie frescă planetară, în care o albăstruie pâclă mărămită în cer, se răsfață peste inelul piscurilor de nepătruns, inel de logodnă între Zalmoxis și primii oameni..frescă în care mări de spice dogorâte foșnesc, din amiezi până în asfințituri, ticluind, în unduite șoptiri, legendele fără pereche ce i-au extaziat, cândva, pe Ghilgameș și pe vajnicii căutători ai Lânii de aur.. Există,tot undeva pe lume, un pământ unde curge lapte și miere, adevarat Canaan al cărui erzaț onomastic se profilează la
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
2014, Galați ), cu 75 de poeme în limbile Română și Engleză, illustrate cu 16 desene / grafică în peniță, executată de autoare. Înțelept elaborate, Autoportretul în peniță, lasă loc candorii și uimirii, iubirii față de natură și față de semeni, prin linii ușor unduite și frânte pe neașteptate, într-o rigoare bine strunită. Constanța Abălașei-Donosă afișează în grafica ,, Autoportret ,, un chip senin - victorios ca ghiocelul care a învins pojghița de gheață de la suprafața zăpezii; are evident aer de copilă candidă răsfrântă în afară maschează
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului îmi strunjesc simțurile cu speranța c-am să te simt prin unghere ascunse de copaci striviți și culeg șpanul inimii modelându-l în forma chipului tău unduit ancestral de maratonul timpului din ascendenți fără ascendenți îți mângâi cu respirația stelelor ochii coborâți în abisuri mă roșesc de nerușinarea gândurilor mele care acoperă uitarea apoi mă las legănată de hamacul norilor acoperind toată suferința lumii zâmbesc strâmb neputând
ACOPERIND TOATĂ SUFERINŢA LUMII de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349866_a_351195]
-
pictură pe lemn, pictură al secco, pictură al fresco, pictură de peisaje, mozaic. În realizarea icoanelor pe sticlă are ca model pictura Școlii de la Făgăraș, icoane pictate după izvoade. În icoanele ei se observă desenul modelat (o linie ce curge unduit și care susține cromatica icoanei). Contrastul este viu, predominând roșul, verdele, albastrul, amestecul cald-rece, foița de aur, ușor patinată. Icoana pe sticlă este încadrată de o ramă lată de 5-6 cm., în funcție de dimensiunea acesteia. Prin felul în care este patinată
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
cuc, Nu mai vreau s-aud suspine... Privesc cerul... și mă culc. Somnul meu, lingușitorul, Mă-nvelește c-o aripă, Iar tu, căutând izvorul, Faci din visul meu risipă. Te intreb, timid, iubite, Faci cu mine legământ? Îți dau brațe unduite, Îmi dai gândul crezământ? Referință Bibliografică: Crezământ / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CREZĂMÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353022_a_354351]
-
Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai... Rochia ta cu flori se înfoia sub puterea și candoarea brizei de miazănoapte formele tale unduite când apăreau când dispăreau frumosul trup al tău chema iubirea mea sub dansul florilor acelei rochii citeam pe chipul tău o tăcere de argint era atât de adânc misterul ce te-a cuprins parcă visai spre infinit așteptai pe cineva
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
apare din senin pe apa liniștită. Cu atât mai mult dacă, datorită Zefirului sau alt domol vânticel apa este ondulată. Realitatea oglindită este dese ori dezvăluită, în aceste cazuri, aducând la suprafață ceea ce, în special omul, ascunde în fundul sufletului. Apa unduită poate dezvălui un chip hain sau de blândețea unui înger. O fi FIREA celui oglindit chiar așa? Înțelepciunea populară a gravat în folclor și noua realizare tehnică a vremurilor adecuate oglinda. Oare când a fost inventată oglinda? Muma Pădurii și-
OGLINDĂ OGLINJOARĂ … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341589_a_342918]
-
și sus, și jos / ce se topește într-un vers duios / răzbind ca firul ierbii / din pământ / să ne aducă-n suflete avânt / Avânt vreau să rămâi / mereu în noi / să Te simțim / în suflete, șuvoi // Prin zbor întors / și unduit, stingher, / să Îl primim pe Tatăl cel din cer” (Pierdută stau). Din meditația ei asupra realităților cerești, poeta coboară la un moment dat, să ne surprindă cu frumusețea anotimpului auriu în Târgul Ieșilor, cu ochiul larg deschis și pofticios, spre
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > LA MARGINEA MĂRII Autor: Mircea Dorin Istrate Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din vremuri vechi, bătrâne, bat valuri unduite În țărmul singuratic ce-i margine de mare Și sărutări fugare primesc, mereu grăbite, Nisipuri mângâiate de razele de soare. Acolo-n legănare te văd plutind o clipă Văratică iubire în abur străveziu, Venind din neștiuturi pe-a vântului aripă
LA MARGINEA MĂRII de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343944_a_345273]
-
în Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015. Dacă port sandale și pantofi cu toc, Dacă râd gălăgios și îmi place să visez cu ochii deschiși, Dacă port fuste, rochii, cercei și alte accesorii, Dacă am forme rotunde și mers unduit, Dacă îmi plac florile și păsările Și dacă zâmbesc copiilor scumpi pe stradă, Asta nu înseamnă că sunt altfel decât orice altă ființă, Ci înseamnă doar că sunt Femeie. Ce mă face să fiu Eu este cu totul altceva Și
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
sfios, Aroma cireșilor în floare, ... Citește mai mult Dacă port sandale și pantofi cu toc,Daca râd gălăgios și îmi place să visez cu ochii deschiși,Daca port fuste, rochii, cercei și alte accesorii, Daca am forme rotunde și mers unduit,Dacă îmi plac florile și pasarileSi dacă zâmbesc copiilor scumpi pe stradă,Ăsta nu înseamnă că sunt altfel decât orice altă ființă,Ci înseamnă doar că sunt Femeie.Ce mă face să fiu Eu este cu totul altcevaSi prin această
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
a sa dulceață Și noaptea, când oare îți pasă Că-s stelele în flori de gheață?! Și fluturi mi-esti, ce sunt albaștri, Lucind în raze de lumină, Din scânteierile de aștri, În nopțile cu lună plină. Izvor în ape unduite De ramurile unei sălcii, Pe sub arcadele-nfrunzite Stă luna-adăpostită-n trestii. Îmi ești și nor, dar si furtună. Un soare-n spate-i se ascunde, Apoi îmi vii ca vreme bună Și te găsesc printre secunde, Un dor în umbră si
ÎNFRIGURATELE FANTASME de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375491_a_376820]