56 matches
-
curcubete (Ardeal), este o plantă din familia Cucurbitaceae originară de pe continentul african. Pepenele este o plantă erbacee anuală, agățătoare și târâtoare cu textura aspră, rugi piloși prevăzuți cu cârlige și frunze cu cinci lobi profunzi. Florile sunt mari, galbene și unisexuate. Fructul este o bacă uriașă dezvoltată din ovarul inferior, având în medie 4 kg, cărnos și zemos (cca. 90% apă), de formă sferică și de culoare verde într-o nuanță sau mai multe. În interior este de culoare roz sau
Pepene verde () [Corola-website/Science/323012_a_324341]
-
le (Salicaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul Malpighiales care cuprinde circa 350 de specii de plante lemnoase, arbori și arbuști, dioici, cu răspândire mai mult holarctică. Frunze simple, alterne, întregi, rar lobate, stipelate. Flori unisexuate, dioice, nude, fiecare la bază cu câte o bractee (scvamă), grupate în amenți, care apar înainte de înfrunzire sau o data cu frunzele (mai rar după înfrunzire). După maturație cad de pe ramuri. Androceul cu două sau numeroase stamine. Gineceul cu ovar superior, unilocular
Salicacee () [Corola-website/Science/335276_a_336605]
-
Funcția sistemului excretor este de a elimina toate deșeurile din corp (în special a celor azotoase). El de asemenea regulează cantitatea de apă și ioni în fluidele corpului. Pentru mai multe detalii, vezi: Sistemul excretor la păsări. Păsările sunt animale unisexuate care prezintă frecvent un dimorfism sexual. Fecundarea este întotdeauna internă iar ouăle depuse prezintă un înveliș calcaros și necesită o perioadă de incubare în anumite condiții de temperatură și umiditate. Sistemul endocrin la păsări este responsabil pentru coordonarea răspunsului păsărilor
Pasăre () [Corola-website/Science/300076_a_301405]
-
devine voluminoasă. În ultimii ani arborele crește lent și poate ajunge până la 20-30 m. Rădăcinile sunt ramificate și rămuroase. Tulpina se ramifică în crengi mai groase, relativ verzi. Frunzele au formă de inimă (cordiforme) și cu nervația reticulată. Florile sunt unisexuate. Arborele este monoic. Formula florală este ♂ * P4 A4 G0 ♀ * P4 A0 G(2). Fructele sunt de culoare roșie sau violet închis. Ele sunt polidrupe (ca la zmeură). Semințele sunt din clasa dicotiledonate.
Dud negru () [Corola-website/Science/325312_a_326641]
-
trilobat și are vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La peștii cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab diferențiați, fixați de maxilare și permanent schimbați. La pești, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundația este în general externă, mai rar internă (la peștii cartilaginoși). Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlnește la peștii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
și sudul S.U.A. La adăpostul învelișului cerat, presărat cu spini, cactusul depozitează în celule sale mari cantități de apă, care, în caz de nevoie, poate fi folosită de cei rătăciți prin deșert. Florile sunt solitare și hermafrodite sau foarte rar Unisexuate. Există specii cu flori Zigomorfe care sunt în general actinomorfe. Periantul este compus din numeroase petale în spirală, cu aspect petaloid. De multe ori tepalul extern are aspect de sepaloid. Se unesc la bază ca să formeze un himpant sau tub
Cactus () [Corola-website/Science/311038_a_312367]
-
gură, esofag cu o suprafață chitinizată, stomac musculos, intestinul mediu, în care se deschid canalele ficatului în care are loc digestia intracelulară, intestin posterior ce se termină cu anusul. Organele excretoare sunt o pereche de glande coxale. Xiphosurile sunt chelicerate unisexuate. Glandele sexuale sunt pare și formate din saci tubulari ramificați. Canalele glandelor sexuale se deschid sub operculele branhiale. Acuplarea are loc în apele de suprafață sau chiar pe plajă. Femela depune 200 - 300 de ouă în nisipul plajei. Xiphosurile ajung
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
la mediul acvatic. Sunt răspândite pe tot globul terestru, cu excepția zonelor polare. Angiospermele au apărut la mijlocul Mezozoicului, prin evoluția unor gimnosperme primitive, față de care au unele caractere de superioritate: Cele mai numeroase angiosperme actuale au flori bisexuate (72%). Cu flori unisexuate sunt 11%, dintre care 4% sunt dioice, iar 7% sunt monoice. Cca. 17% sunt plante trioice și poligame. Polenizarea entomofilă a dus la modificări ale florii: diversificarea periantului, a staminelor și a carpelelor etc. Pentru stabilirea filogeniei lor se ia
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Alte specii din flora românească sunt: "N. candida" C. Presl., "N. lotus L. var. thermalis." (drețe), "Nuphar luteum" (L.) Sm. (nufăr galben). Plante acvatice submerse, nefixate de substrat (lipsite de rădăcini). Au frunze verticilate, penat-sectate, cu segmente înguste. Florile sunt unisexuate, dispuse monoic, iar înflorirea și polenizarea are loc în apă. Fructul este o achenă foarte puțin albuminată. "Ceratophyllum demersum" L. (cosorul bălților) și "C. submersum" L. sunt specii frecvente în ape stagnante sau slab mobile. Sunt plante erbacee sau lemnoase
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de timpuriu. Fructul este o capsulă de 2-2,5 cm lungime, multispermă. Din bulbotuberculi se extrage bulbocapmina, cu acțiune anestezică. Se întâlnește prin păduri luminoase, din regiunea de cîmpie pînă în cea montană. Cuprinde mai ales plante lemnoase, cu flori unisexuate, grupate în amenți. Prin prezența (uneori) în xilemul lor a traheidelor, precum și prin decalajul dintre polenizare și fecundare, se apropie de gimnosperme, însă prin organizarea florală simplificată, cu învelișuri florale reduse (număr mic de piese florale), sunt considerate ca derivînd
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
uneori) în xilemul lor a traheidelor, precum și prin decalajul dintre polenizare și fecundare, se apropie de gimnosperme, însă prin organizarea florală simplificată, cu învelișuri florale reduse (număr mic de piese florale), sunt considerate ca derivînd din Magnollidae. Majoritatea au flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic; florile mascule sunt așezate în amenți, iar cele femele alcătuiesc inflorescențe diverse. Deoarece au unele caractere de primitivitate, au fost considerate uneori ca fiind cele mai inferioare dintre dicotiledonate. Aceste caractere sunt, totuși, de origine secundară
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
dicotiledonate. Aceste caractere sunt, totuși, de origine secundară, ca rezultat al adaptării ulterioare la condițiile de mediu. Din această subclasă fac parte ordinele: "Trochodendrales", "Hamamelidales", "Urticales" ("Morales"), "Cassuarinales", "Fagales", "Myricales", "Juglandales". Cuprinde plante lemnoase sau erbacee, cu flori (de obicei unisexuate) grupate în inflorescențe cimoase, amentiforme. În scoarță au canale laticifere și fibre elastice. Fructele sunt achene, samare sau drupe. Arbori cu frunze simple, cu baza evident asimetrică. Florile sunt bisexuate, grupate în cime glomerulare. Fructele sunt samare sau achene. Genul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
scheletice, în Dobrogea; "C. australis" L., pe stîncării, în partea sud-vestică a țârii și în jud. Constanța. Sunt plante lemnoase (arbori, arbuști, liane), rar erbacee, adesea cu un latex bogat în cauciuc. Au frunze alterne, simple, întregi, stipelate, iar florile unisexuate, grupate în inflorescențe cimoase sau amentiforme, sunt dispuse monoic sau dioic. Fructul este simplu (achenă sau drupă) sau compus, format prin dezvoltarea receptaculului, a perigonului și a axului inflorescenței. Genul "Morus" (dudul) este reprezentat prin arbori cu florile mascule și
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
iar "F. carica" L. (smochinul) este un arbust ce poate fi cultivat și în zonele sudice ale României. Fructul său, în formă de pară, se numește siconă (smochină), fiind tot un fruct multiplu și fals. Cuprinde plante erbacee cu flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic. Frunzele și tulpina pot avea peri urticanți. Fructele sunt achene, înconjurate sau nu de perigonul persistent. "Urtica dioica" L. (urzica mare) este perenă, ruderală din zona de cîmpie pînă în etajul subalpin, mai ales prin locuri
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ruderală a României sunt: "U. urens" L. (urzica mică), cu flori monoice; "Parietaria offlcinalis" L. (parachemiță), sporadică prin locuri ruderale, bogate în humus. Sunt plante erbacee, cu frunze stipelate, simple sau compuse, alteme. Organele vegetative au glande secretoare. Florile sunt unisexuate, dispuse dioic, iar fructul este o achenă (nuculă). "Cannabis sativa" L. (cînepa) este o plantă cultivată pentru fibrele liberiene textile și pentru fructele sale oleaginoase, comestibile. "C. sativa var. indica" Lam. Conține cannabină, cu proprietăți hipnotice, sedative și excitante, din
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
planta să fie folosită în industria berii (ca aromatizant). Pentru gustul amar, „conurile” sunt utilizate ca tonic, avînd și proprietăți sedative și afrodisiace. Sunt plante exclusiv lemnoase (arbori și arbuști), cu frunze alteme, simple, întregi sau lobate, stipelate. Au flori unisexuate, mici, numeroase, așezate pe un ax comun, alcătuind inflorescențe amentiforme. Polenizarea este anemofilă, iar fecundația este mult mai tîrzie. Cuprinde trei familii: "Fagaceae", "Betulaceae", "Corylaceae". Încadrează 8 genuri, cu cca. 930 specii, răspîndite în ambele emisfere (cu excepția Americii de Sud tropicale și
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
este mult mai tîrzie. Cuprinde trei familii: "Fagaceae", "Betulaceae", "Corylaceae". Încadrează 8 genuri, cu cca. 930 specii, răspîndite în ambele emisfere (cu excepția Americii de Sud tropicale și a Africii tropicale și de Sud). Sunt arbori monoici, cu frunze simple, alteme. Florile sunt unisexuate, anemofile (rar entomofile), cele mascule grupate în dichazii triflore ce alcătuiesc amenți penduli (sau erecți), iar cele femele sunt solitare sau grupate cîte 2-8, înconjurate de hipsofile mici, scvamiforme. Ovulele sunt bitegumentate. Fructul este o achenă, înconjurată parțial sau total
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
zona colinară și montană (din etajul fagului pînă în cel al molidului). Scoarța de arin se utilizează empiric ca febrifug și tonic iar frunzele se folosesc sub formă de cataplasme, ca galactofug la sfîrșitul lăuziei. Arbori sau arbuști cu flori unisexuate, dispuse monoic. Florile anemofile sunt grupate în amenți: cele mascule nu au perigon și sunt dispuse cîte una în axila unei bractei, iar cele femele sunt grupate în amenți compuși, fiecare floare avînd și un perigon mic, neregulat lobat. Ovarul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ax lung, pendul, se află achene numeroase, care au la bază o bractee trilobată (spre deosebire de C. orientalis Mill. - cărpiniță, la care bractea este întreagă). Lemnul de carpen este considerat printre cele mai valoroase esența ca lemn de foc. Au flori unisexuate, dispuse monoic. Frunzele sunt compuse și conțin substanțe aromatice. Florile mascule sunt grupate în inflorescențe amentiforme, pendule, au un perigon sepaloid și 3-40 stamine. Florile femele sunt solitare sau dispuse cîte 2-5, situate terminal pe lujeri din anul respectiv și
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
decorative deosebit de valoroase. Sunt plante erbacee sau frutescente, cu frunze groase, cămoase, în care se acumulează apă. Trăiesc mai ales pe stânci, în locuri uscate și se înmulțesc frecvent pe cale vegetativă (prin rizomi sau muguri aerieni). Florile sunt bisexuate (sau unisexuate), actinomorfe, grupate în cime, cu piese florale în număr variabil, libere; fructul este o polifoliculă cu semințe mici. Speciile genului Sempervivum au numai o rozetă de frunze bazale. S. tectorum L. (urechelniță) este o specie cultivată ca omamentală sau este
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
antibiotice), extractele obținute au acțiune astringentă și inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene intestinale. Extem se recomandă pentru ulcere varicoase. Arbori sau arbuști acoperiți cu peri caracteristici (stelați sau solzoși). Frunzele sunt întregi, lanceolate, iar florile sunt axilare, bisexuate sau unisexuate, cu perigon. Receptaculul este tubulos și închide ovarul, participând la formarea fructului asemănător cu o drupă. Hippophae rhamnoides L. (cătina albă) este un arbust spinos, frecvent de-a lungul apelor, pe coaste pietroase, mai ales pe formațiuni geologice salifere. Este
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
frecvent de-a lungul apelor, pe coaste pietroase, mai ales pe formațiuni geologice salifere. Este specie pionieră, cu rol foarte important în combaterea eroziunilor și alunecărilor de teren și favorizează procesul de pedogeneză pe terenurile nude. Florile sunt mici, brune-gălbui, unisexuate,dispuse dioic. Fructul este portocaliu, cu miros de ananas și este foarte bogat în vitaminele C, B1, B2, carotenoide, acizi grași, fitosteron, motiv pentru care are o largă utilitate fitofarmaceutică. Fiind considerată ca o adevărată "polivitamină naturală", fructele de cătină
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
flori actinomorfe sau zigomorfe, heterochlamidee, cu androceu diplostemon, uneori haplostemon. Cele mai multe specii sunt răspândite în sudul Asiei, în Africa și Australia. Au frunze nestipelate, cu glande ce au uleiuri aromatice, vizibile prin transparență ca niște puncte. Florile sunt bisexuate (rar unisexuate), actinomorfe sau zigomorfe, grupate în inflorescențe cimoase. Sepalele sunt libere sau unite, petalele sunt libere (pe tipul 4 sau 5), stamine 8-10, iar gineceul din 3-5 carpele libere la bază dar unite prin stilele lor. La baza ovarului se află
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
volatil din flori de portocal are o putemică acțiune antispastică. Cuprinde arbori cu frunze opuse și nestipelate, cu nervație penată sau palmată. În organele vegetative prezintă latex. Florile sunt grupate în inflorescențe corimboase sau în panicule. Floarea este bisexuată (rar unisexuată), de tipul 4-5, dialisepală și dialipetală, cu 8 stamine pe două verticile și cu disc nectarifer. Gineceul este format din două carpele concrescute, iar fructul este uscat, mericarpic, o disamară caracteristică. Singura specie cu flori unisexuate, dispuse dioic și cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Floarea este bisexuată (rar unisexuată), de tipul 4-5, dialisepală și dialipetală, cu 8 stamine pe două verticile și cu disc nectarifer. Gineceul este format din două carpele concrescute, iar fructul este uscat, mericarpic, o disamară caracteristică. Singura specie cu flori unisexuate, dispuse dioic și cu frunze compuse (imparipenat-compuse) este Acer negundo L. (arțar american), care la noi este cultivat mai ales în scop ornamental. Celelalte specii ale genului Acer cresc spontan pe teritoriul românesc: A. tataricum L. (arțar tătăresc), are frunze
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]