207 matches
-
muri cineva prin otravă este totuna cu cel ce doarme, căci această moarte se zice că este mai dulce decât somnul. Dacă însă au și suferit oarecare munci, totuși a pierit lauda lor, căci s au prăpădit pentru niște pricini urâcioase, unii pentru că vorbeau ascultătorilor de cele neîngăduite, alții fiindcă erau prinși în fapte necinstite, și alții iarăși, nefiind vreo pricină binecuvântată, se predau singuri în zadar și fără scop. Nu însă tot așa și printre noi. Pentru aceea toate ale
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și-au permis toate libertățile, dar în același timp suferă de claustrofobie, hipertensiune circumstanțială, alergii, obezitate, stresul inactivității, calviția, speen-ul vânătorilor, o asemenea cruzime e de negândit - și n-ar soluționa nimic. Ar da, în schimb, apă la moară acelor urâcioși, roși de insatisfacții, trăind numai în dorul justiției, ținuți în viață doar de dârdora vindictei la adresa celor ce au reușit strălucit în viață, norocoșii exploratori ai Eldorado-ului post-tranziției. Cei ce s-au chivernisit pentru mai multe rânduri de vieți
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
opus cunoscute de-a lungul vieții. După multe întortocheli, pricepusem: dacă mai pățeam ceva cu... cenzura. Ori nu mai avea ținere de minte, 85 de ani, uitând că eram liberi-liberi; ori își închipuia că și acum, cine știe cum, mai eram victimele urâcioasei profesii... La stăruințele mele că așa ceva nu mai era cu putință, nici vorbă, constatase cu regret, - reproduc: Ehei, aia viață, când era cenzura pă voi! Că atunci când scăpați de ea, parcă îl apucați pe Dumnezeu de picior; nu ca acum
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
cineva ca să se ducă la baie să se spele, ci cu nepăsare el se duce la casa sa, pe când după împreunarea cu curva, fiindcă întregul trup i s-a făcut necurat, se duce la baie ca să se curețe, ceea ce dovedește urâcioasa socotință ce o are cineva în cugetul său de acest păcat. Amândouă aceste păcate - lăcomia și curvia - sunt păcate grele și amândouă bagă pe om în gheenă, dar fiindcă Pavel totul face cu iconomie și înțelepciune, pentru aceea a mărit
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și am judeca, O clipă de ne-am gândi, Nu am mai răni, nu am suferi, Nu ne-am lamenta!!! Și dacă tot am greși și tot am rănit, De ce oare nu ne-asumăm, Că uneori suntem răi și chiar urâcioși, Degeaba ne lamentăm!!! Dacă noi am sta și am cugeta, Nu am mai greși, nici n-am mai răni, Și nici n-am striga, nu ne-am lamenta, Că viața este grea!!! Fericiți noi am fi, Împreună cu cei ce-i
COMITEM ÎN VIAȚĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380764_a_382093]
-
rînd adjectivală și predominant populară (chiar dacă apare și în unele neologisme, raportul cantitativ e în favoarea termenilor tradiționali); în Dicționarul invers, aceste preferințe se verifică în zeci de cuvinte, de la unele curente - bătăios, dubios, năbădăios, păios, putregăios, tăios, tămîios, sărăcăcios, supărăcios, urîcios, voios - pînă la derivate vechi sau regionale, de circulație foarte redusă, precum crăpăcios, flămîndicios, îmbuibăcios, năsărîmbos, scărăndăvicios, zgăibos. Unele dintre adjective - mîncăcios, mustăcios, negricios, necredincios, curios - cunosc substantivizări destul de stabile; semantica lor e totuși cea a unor calificative, atribuind trăsături
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita la București echivala cu o coborîre în infern. L-am găsit speriat, înfrigurat (caloriferele nu funcționau în casă), derutat, perplex cînd
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate, vizita la București echivala cu o coborîre în infern. L-am găsit speriat, înfrigurat (caloriferele nu funcționau în casă), derutat, perplex cînd
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
-n orice clipită... și-atunci, nepregătit, ce vei face? Nu pleci, fiule, cu nimic, dincolo!... Cu nimic, fiule, decât cu propriile-ți fapte!... Curăță-te, cât mai ai timp!...” Și-aud, sau mi se pare că murmuri ceva de genul (urâcioasă sintagmă!): „Și totuși, cine-i...” O, dragule, fără curiozități ale maleficului, de tip capatos și cum i-or mai fi chemând... Are vreo importanță? N-am spus deja? „Gheneralul” suntem fiecare dintre noi... și... punct. Ei, dacă tot ești așa
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92562_a_93854]
-
că Sofia încă doarme și oricum Otilia nu e acasă, așa că restul acțiunii are loc în apartamentul în care Marius a adunat și mobilă, și de toate, ca acum fosta sa nevastă să trăiască cu Aurel, un conțopist slăbănog și urîcios. Conflictul începe atunci cînd Marius vrea să iasă cu Sofia, pentru că Aurel încearcă să-i oprească, băgîndu-se în ușă. Cînd apare și Otilia, comedia se transformă în dramă, dar vedeți cum se întîmplă asta la vizionarea filmului. Menționez și regia
Toată lumea din familia noastră [Corola-blog/BlogPost/99481_a_100773]
-
nu se lasă. Mai întâi încearcă să-l plesnească pe Confortabil cu un șiret, care, nefiind suficient de lung, îi ricoșează tot lui în cap. După care începe: Pantoful Inconfortabil: Psssst, psssst... Pantoful Confortabil (senin): Cu mine vorbești? Pantoful Inconfortabil (urâcios): Mda, cu tine. Pantoful Confortabil: Mi se pare mie sau ești cam nervos? Pantoful Inconfortabil: Da, sunt. Pantoful Confortabil: De ce? Pantoful Inconfortabil: De ce, de ce... Te prefaci că nu știi? Pantoful Confortabil: Ce să știu? Pantoful Inconfortabil: Că mi-ai luat
O discuție între doi pantofi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20730_a_22055]
-
de zbori prin geamul ăla, pui de cioară ce ești! Biata Floricica îl privea năucită, cu ochișorii ei limpezi și mari. Nu pricepea de ce au râs cei din jur, de ce s-a supărat domnul și de ce a spus vorbele acelea urâcioase. Ar fi vrut să explice că... -Te rog să-mi spui imediat cum te cheamă! ridică vocea călătorul ca pe o ghilotină. Repede, băi, asta mică! Până nu mă enervez. Ai priceput, băi, asta mică ? -Asta mică! a repetat Floricica
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
întunericul. Aoleu, trece Ajunul și ea n-a cântat toate cântecele, n-a urat și n-a semănat cu nici un bob de grâu. Nu se poate! Nu plec acasă! Dar...unde să mai colind? Tot prin tramvai? Nuu! Călătorii sunt urâcioși. Le este teamă că-i buzunăresc. Doamne ferește! Cum să fac eu una ca asta? Nu m-ar bate mămica? Ia stai! Ce să caut eu cu colindul prin tramvai? Nu știi vorbele alea de la Plugușor: „Și începe a ura/ pe la
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
doar ca să nu cad în idolatrie fiindcă ți-am spus, ca o cretină, că ești zeu. Nu tu ești zeul ci adormitul din tine, lipsit de falsă pudoare și de conștiință, lunatic, a cărui singură datorie e masculinitatea. Pe când tu, urâcios și apatic, crezi că rațiunea de a fi mai are vreo însemnătate pentru o ființă de mult ancorată în moarte, care prin ritualuri diabolice își menține frumusețea și calmul: surâsul de pe buze e sfârșitul, reprezentat în așa fel încât să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text cu Oona,înainte ca ea să dispară: "din seara aceea când frigul ne-a pătruns/ bezmetic prin ochii obosiți de atâta/privit prin beznă doar cu lumânări bine/ferite în căușul
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/ buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în/ spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/ în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/ pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea un gust acru în gură// noaptea/ se împerecheau gândacii leneși/ sub privirea ei atentă și rea/ iar patul se mișca imperceptibil// sub plapumă
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
știți ce înseamnă munca".Pentru a-și îmbunătăți traiul de viață a ales Capitala însă acesta s-a dovedit a fi foarte neprietenoasă și "te lasă să mori ca un câine pă stradă". "Uite vezi femeia aia de la bar ,e urâcioasă acum dar să vezi câte știe și numai ea de câte ori m-a ascultat când eram supărat .A fost greu la începuturi aici,fără femeie,am mâncat,n-am mâncat ,am mai băut și eu câte un pahar ,cred că ăsta
Divorț în "Cârciuma Prieteniei" by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81242_a_82567]
-
resemnă cuminte și o porni spre casă. Mai întorcea capul din când în când, nu vedea pe nimeni, totuși se simțea, ca și la venire, urmărită. Pândită de la distanță. Cerbul nu putea fi, dar bătrâna, da. Bătrâna avea calitatea sau urâciosul obicei, și nefasta putere pentru ceilalți, ca o iscoadă a Iadului, de-a se face nevăzută și nesimțită, pășind atât de ușor că nu se auzea și lăsând să se înțeleagă deslușit din toată comportarea și expresia feței ei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre greoaiele "îndemnuri pentru vite" curente, se întâmplă să depindă de câte un singur ins, ciudat, singuratic, urâcios, ce se dovedește a fi un scriitor puternic, departe văzător. Limba o facem, noi, cei de rând. Harnașamentul ei însă este, fiind durabil și director, îl fac ceilalți, osândiții, la scris, și cărora li se mai și taie, din când
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
potrivit. Dar nu m-ai lăsat să-ți spun nimic azi-dimineață! exclamă Antonia. Spune și tu dacă nu se poartă îngrozitor, zise ea către Rosemary. Nu vrei nici măcar să-l vezi? — Nu în mod special. — Hai, dragule, nu mai fi urâcios, spuse Antonia. Nu peste mult timp va trebui să luăm niște hotărâri cu privire la mobilier. Tocmai am măsurat împreună cu Rosemary perdelele, cele de pe palier și cele din camera albastră se potrivesc perfect, n-au nevoie de modificări. — Ce noroc pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Carol. Pe măsură ce învăța cuvintele, a început să înțeleagă și că lumea aceasta ar putea fi una a satisfacției lipsite de ambiguitate, fie ea sexuală sau de altă natură. Ca urmare, Carol începu să-l vadă pe Dan așa cum era: fragil, urâcios, lipsit de forță, nesigur pe el. Se convinsese și ea că acele trei mișcări neașteptate fuseseră doar o întâmplare. 2 URCATUL LA BORD Dan numea sexul „urcat la bord“. Luase expresia de la un neamț cu obrajii ca merele roșii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și-i întorsese spatele. Șeful de secție văzând scena îl întrebă pe veșnicul lui însoțitor: Ce face Sfântul Petru, se chinuie să atragă sufletul păcătosului veșnic rătăcitor? Încearcă el, că încercarea moarte n-are dar cu acesta nu-i merge. Urâciosul îi dă de furcă. Până la urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii se obișnuiseră cu felul lui de a fi, îl lăsau să se creadă superior, asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii se obișnuiseră cu felul lui de a fi, îl lăsau să se creadă superior, asta nu-i costa nimic, îl porecleau Urâciosul și se credeau împăcați. Poate intuiau că el este un punct nevralgic care poate oricând deveni dureros. Numai inginerul Marcu nu se mulțumea cu atâta, personajul îl incita, îl interesa chiar. Într-o zi, aflat întâmplător în birou la personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el este un punct nevralgic care poate oricând deveni dureros. Numai inginerul Marcu nu se mulțumea cu atâta, personajul îl incita, îl interesa chiar. Într-o zi, aflat întâmplător în birou la personal, voi să vadă cartea de muncă a urâciosului. Află cu stupoare că, pe lângă zecile de orașe pe unde peregrinase, că de fapt tânărul angajat nu mai era chiar așa de tânăr, avea 34 de ani și acest amănunt îl descumpăni. Când reveni în secție era pauza de masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zecile de orașe pe unde peregrinase, că de fapt tânărul angajat nu mai era chiar așa de tânăr, avea 34 de ani și acest amănunt îl descumpăni. Când reveni în secție era pauza de masă. Îl căută din priviri pe Urâciosul, îl descoperi retras într-un colț, se așeză lângă el. Ascultă, îi zise, tu ce vrei de fapt de la viață? Urâciosul devora foarte preocupat o conservă de legume, o ataca meticulos de pe margini, arăta foarte ordonat și curat, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]