5,886 matches
-
Mircea Mihăieș Când comuniștii, la fel ca și reflecțiile lor în oglindă, fasciștii, au luptat împotriva cuvintelor, ei știau la perfecțiune ce fac. Nu era o bătălie estetică, a ,cuvintelor frumoase" împotriva ,cuvintelor urâte". Nu, era o bătălie între realități. În spatele fiecărui cuvânt se ascunde ceva plin de semnificație. Ceva pentru care poți omorî. Se ascund ambiții, pofte, dorințe, posesiuni. În abstracțiunea lor, cuvintele cad, asemenea pietrelor tombale, peste realități concrete. Trebuie să se
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
categoric: , Pe cât de mari sunt meritele dicționarului, care beneficiază de oameni perfecți profesional în context, precum Gabriela Omăt, Florin Faifer, Dan Horia-Mazilu, Roxana Sorescu, Nicolae Mecu, Elvira Sorohan, Dorina Grăsoiu, Andrei Nestorescu, Dan Mănucă, Mariana Vartic, Daniel Cristea-Enache... pe-atît de urît sare-n ochi je m'en fiche-ismul coordonatorului general distribuind accentele, verdictele și spațiile". Dacă P. Cernat vorbește, în aceeași linie, despre ,filtrul canonic al coordonatorului general" și despre ,partizanate și subiectivisme excesive", Ion Simuț găsește ,inevitabil" (în cel mai
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Prima are un rol estetic și distinge între frumos, respectiv urât, în timp ce ultima are se apropie foarte mult de rațiunea practică, distingând între bine și rău. Cu alte cuvinte, facultatea de judecare teleologica trece dincolo de simplă diferențiere între frumos și urât și funcționează că discernământ, unificând și punând în perspectiva experiență intelectului și ajugând astfel să furnizeze material indispensabil pentru funcționarea rațiunii practice 21. În cuvintele autorului, "dacă intelectul este facultatea regulilor, facultatea de judecare este facultatea de a găsi particularul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la adresa întocmirilor sociale ale prezentului. Dar cum se realizează această critică? O manieră clasică, din zorii modernității, este aceea în care se imaginează o societate a binelui, dreptății, moralității și fericirii. În contrapondere, există utopii care ne demonstrează cât de urâtă poate fi lumea, dacă în organizarea și conducerea ei ajung să se afirme absurdul, ilogicul, disprețul față de om. Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sau la Tractorul Brașov este suficient pentru a deveni la bătrânețe foarte bogat - atunci vreau și eu să mă angajez unde au muncit ei. Oamenii simplii muncesc toată viața și sfârșesc în cvasisaracie, cu pensii ridicole și cu o bătrânețe urâtă. Pe ei, doar pentru că îi cheamă mai știu eu cum, soarta îi răsfăța acum cu averi frumușele. Repet, averi dobândite cum??? invidia, Pazvante, este o boală grea.... Mă întreb câți ani ai? Mă întreb dacă ai idee cum era pe
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
Nefumător jovial...: P Deci ne întoarcem la Zyban, stimabile ? Deocamdată citesc Allen Carr. Și-mi place de mor... Dintre o femeie frumoasă, deșteaptă și bogată și o fată “emo” care plânge într-un colț pentru că a făcut-o masă proastă urâtă și săracă tu ce ai alege? Jovialul cu sau fără fumat, ca de depresivi ne-am cam săturat. dar între o țigară și un hamburger ce alegi? știu, ai să-mi spui că, spre deosebire de țigară, care face rău și celor
Ultimele fumuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82883_a_84208]
-
pierdut una cate una, pentru că e spectaculos de trashy și dezastruos de glam, Bucureștiul îmi face mereu cu ochiul, inca stricat, inca fragil, dar nespus de frumos. Iubesc Bucureștiul așa cum iubești un mare animal rănit, cu blană deshidratata și gură urât mirositoare, dar cu ochii încă vii și nasul încă umed. Nu-l iubești pentru cum geme sau gâfâie, îl iubești pentru cum ciulește uneori urechile și pentru că-și mai aduce aminte alteori să dea lăbuța. Bucureștiule, parigboria tu kosmu, demult
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
de discuții http://www.groups.yahoo.com/group/bucurești mă cunoști și personal, și din emisiunea ta, mă găsești la http://www.marianaduma.wordpress.com Frumoasă comparație “Iubesc Bucureștiul așa cum iubești un mare animal rănit, cu blană deshidratata și gură urât mirositoare, dar cu ochii încă vii și nasul încă umed. Nu-l iubești pentru cum geme sau gâfâie, îl iubești pentru cum ciulește uneori urechile și pentru că-și mai aduce aminte alteori să dea lăbuța.” Da... un text bun, cu
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
suntem o nație defectă. Cred că există o legătură între rolul nostru perdant, codaș și neserios cu care ieșim în lume și fetele crispate cu care ieșim pe stradă. Cred că toate își au originea în copilărie, într-un vis urât din care nu ne mai trezim și pe care niciun ministru al educației nu și-a propus încă să-l schimbe. Am cunoscut foarte puțini părinți români care să fi citit despre psihologia educației. Mutilarea psihicului unui copil e o
Defect de natiune by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82958_a_84283]
-
care ne trimit cadouri, care ne-așteaptă cu luminile stinse în mașină parcata la colțul străzii, care ne plătesc consumația, care ne întrețin, ne savurează și apoi ne roagă să le uităm. Femeile care seamănă cu actrița noastră preferată. Femeile urâte care știu cum să facă un barbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaților, care intră singure în sex-shop-uri și care l-ar face să roșească și pe Bebe Mihăescu
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
care ne trimit cadouri, care ne-așteaptă cu luminile stinse în mașină parcata la colțul străzii, care ne plătesc consumația, care ne întrețin, ne savurează și apoi ne roagă să îi uităm. Bărbații care seamănă cu actorul nostru preferat. Bărbații urâți care știu cum să facă o femeie să se simtă dorită. Bărbații care întorc capul după femei, care pun mâna pe fundul femeilor, care intră singuri în sex-shop-uri și care l-ar face să roșească și pe Bebe Mihăescu. Bărbații
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
rog, la binele lor înainte să le debitezi panseul asta tocit de vreme. Iată de ce. Putem fi de acord că ceea ce interesează cu adevărat la cineva sunt calitățile sale sufletești. Nici macar inteligență sau talentele artistice nu compensează pentru un caracter urât. Lucrurile ar fi cât se poate de simple dacă am putea face mereu cunoștință cu caracterul oamenilor, si asta în chip nemijlocit încă de la prima întâlnire. Imaginează-ți! În loc să dea mâna, oamenii și-ar scoate din geantă sau din poșetă
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
Bostonul are cea mai strictă legislație de afișaj urban din SUA, spune mult despre respectul de care are nevoie un oraș. DB: Urâțenia Bucureștiului a devenit un loc comun. E de bon ton să spui că locuiești într-un oraș urât... VB: Traseele mele prin București urmăresc o linie roșie destul de selectivă - așa că orașul nu mi s-a părut niciodată urât. Sper că fază de automutilare prin care trece acum să se vindece cu tratamentul psiho-politic adecvat. VB: Nu. DB: Ce
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
care înșală, fură, adică ei, ca și noi, folosesc acest cuvînt că epitet, definind un anume comportament, sens înregistrat și de DEX: - (vezi 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. Sursa : DEX’98 (19637) - 3) peior. Persoană cu apucături urâte. Sursa : NODEX (358117). Cu acest sens cuvîntul este liber la utilizare și nu are conotații rasiste. Înregistrarea a fost făcută în spațiu și context privat , izolat de public (se vede clar în clip că geamurile mașinii sunt închise complet, în
Presedintele tuturor romanilor? Huo!! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82979_a_84304]
-
spânzuri! Dragoș, Eu nu înțeleg de ce ți-a trebuit ție emisiune electorală. Ai stat chiar prea mult în platoul acela poluat. Ai face mai bine să dai o fugă până la Cluj. Știi tu de ce. Așa cum a mai spus cineva, foarte urâtă reacția publicului să râdă că la o emisiune cu Dan Negru. Cât despre Vadim...e un om fără argumente și oamenii dacă n-au argumente țipă și jignesc. Iar despre cei care întreabă ce căutai acolo, mă uimește grijă românului
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
în listele de discuții, mai ales, se observă adesea preluarea glumeață a vorbirii infantile de către argoul juvenil. Din mulțimea de exemple se pot alege destule care să justifice înregistrarea în dicționare a lui cîh/câh, ca adjectiv invariabil cu sensul "urît, scîrbos": "se vede prea rău în ceea ce scrie el că stă cu bățul și îți spune: uite, vezi? Asta e gigea! Asta nu! Asta e cîh! " (arhiva Ciberplai, 3.07.2001); "pentru anumite persoane, șevoluționismulț ... este o chestiune dureroasă. Ceva
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
ce-o fi vrut ex-presedintele să se întoarcă în viața publică străbătând noroaiele pestilențiale ale otevismului? O fi și dl. Constantinescu amnezic, așa cum sunt mai toți politicienii români? Oare nu acel canal dejectional i-a înscenat unul din cele mai urâte atacuri din întregul său mandat? Oare acel Dan Diaconescu de care "instituția prezidențială" se dezicea cu atâta demnitate era altul decât gazdă mieroasa ce i-a oferit d-lui Constantinescu prilejul de-a ne convinge încă o dată că între 1996
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
patologicul - ajung să fie verificați frații și surorile părinților, socrii, cumnații și soții lor, un frate rămas în străinătate sau un divorț transformîndu-se într-o tragedie în carieră. Antipatiile personale pot determina o caracterizare negativă, insă chiar în cele mai urîte cazuri cu greu ar putea fi comparate aceste caracterizări cu notele informatorilor Securității. Așa cum consideră Ioana Cirstocea, dosarele de cadre sînt în primul rînd o radiografie a unui segment consistent al societății românești - membrii de partid, dar nu cu mult
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
cu totul alta decît a acelora, bărbați și femei, ce-și surîdeau viclean sau galeș din cadre. Mă reținu. Asemănarea sa cu Pașadia era așa desăvîrșită că s-ar fi zis că era chiar acesta, mai tînăr numai, costumat în urîtul port boieresc de acum o sută de ani. - E străbunicul meu, zise Pașadia. Fiind din familie singurul pentru care am simpatie nu i-am ars ca celorlalți portretul. Fu un Bergami. Mîndrețea lui, aureolată de prestigiul ce înveșmîntă în ochii
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
observă Povestitorul. Și o altă diferență, oarecum simetrică. Cel de dincoace de portret poartă haine europene - nemțești li se spunea totdeauna în epocă, însă Mateiu Caragiale nu folosește niciodată cuvîntul - și un nume oriental. Celui de dincolo de portret, îmbrăcat în "urîtul port boieresc de acum o sută de ani", i se atribuie un nume cu sonoritate italienească. Dacă Pașadia își trage numele de la o cetate orientală, cel al străbunicului - ne spune Barbu Cioculescu (Barbu Cioculescu, Studiu introductiv la Mateiu Ion Caragiale
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
pe ultimul dintre urmașii săi devin semnificative. De la Pașadia, Povestitorul află că armașul era un Bergami, un italian poate, după rezonanța numelui. în orice caz, un occidental. Decide însă să-i spună cititorului că armașul era fugar "din părțile turcești". "Urîtul port boieresc" ar putea deveni în secvența anticipativă, dacă ignorăm polisemia arhaică a cuvîntului, "portul semeț". Iar numele cu sunet apusean e înlocuit de o "poreclă", luată, după obicei valah, de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
pentru Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman pe care doar acest prieteșug o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic, nepotrivitul și urîtul prieteșug cu Gorică îl neagă clar Povestitorul atunci cînd spune "nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca atare - nu apare decît o singură dată în roman, în această exclusivă negație legată de numele
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
notificării categoriilor negative ori măcar echivoce, în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu dezarmează în planul concret, nu-și predă insignele de personaj epic, fardat cu un pic de naturalism pigmentat cu ironie: "Voiajele, reveriile, amenințările/ visele urîte, camera de spital,/ forța necunoscută lucrînd în mine silitor,/ halatul murdar al sorei,/ acele, perfuziile, sîngele șiroind,/ cafeaua de dimineață,/ tabieturile de după prînz// în bucătărie,/ fiul meu se ceartă cu nevasta// pactul cu demonii/ sigilat în zori cu ceară din
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
vorba de știri. Asta pentru a nu mai pomeni editorialele exasperate, adevărate pamflete, prin care șefii ziarelor mărturisesc indirect cititorilor că nu au alte mijloace pentru a veni în sprijinul lor. În România, ziarele nu mai sînt temute, ci doar urîte de puternicii zilei. Vorbesc de cele cîteva cotidiane care își merită numele de ziare independente, care se țin economic pe propriile lor picioare și care, în sfîrșit, sînt preocupate de statutul lor de a patra putere în stat. Nu aș
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
amor fizic, a tuturor impurităților, a defectelor trupului, a tristeții împreunării. E o perspectivă constant dură, o dezvelire care lasă cititorului o senzație de gol și care creează un personaj feminin ciudat în proza românească: o femeie nici frumoasă, nici urîtă, mai degrabă tînără, care nu are și nici nu caută răsfățul și care este într-un mod dramatic, dar nesentimental lipsită de iluzii. Toate aceste trei cărți sînt extraordinar de bine scrise, cu o atenție care ne face să ne
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]