61 matches
-
de interiorizarea meditativa, de subțierea analitică a sîngelui liric. Frînturi de mituri vizează în atari unde de fierbinte visare: "Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea integrală a morții);/ pieptul răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de cabinet cu aspectul mai mult de elaborare decît de reprezentativitate a unei posturi rebele. Pe moment, poetul inhibat de cerebralitate și acuratețe, parcă nesigur de autenticitatea să într-o asemenea ipostază (de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
datorită aceluiași demers critic abstract, neadecvat. Câteva exemple. Văduvit de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii strădanii sisifice. Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
pe mal/ Ca un subțire animal.// Doamne, Cerule, să poți citi/ În același timp cartea nescrisă/ Ca și pe cea plînsă/ A doua zi se retrăsese, însă" ( Cerul pe apă). Așadar Cartea e ferită de stihia abstracțiunii, consubstanțiată cu materia uranică. Repetitiv, mecanizat, ideologizat, Cuvîntul descalifică: "Din ce eram eu aș spune/ Din rane, Doamne, ne-am aflat "/ Un Rîu de cuie ne-a descuiat/ Stam triști și proști ca-ntr-un citat" ( ibidem). În schimb Cuvîntul genuin identifică, absolvă, "scoate
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
acum, Mircea Cărtărescu, atunci cînd compune imaginea unui Eminescu în mod esențial fragmentar în creație „[...] modernitatea lui Eminescu constă tocmai în iregularul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator, acel «neptunic» al postumelor despre care vorbea Ion Negoițescu în (falsă) opoziție cu «uranicul» ediției Maiorescu.“ A reprezenta construcția sau a construi reprezentarea unui text rămas în stadiul de potențialitate? Ar trebui, cred, remarcată în primul rînd imprecizia denumirii și a descrierii procedeului propus de Creția. Nu e vorba de un act de reconstituire
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
Mi s-a părut vântul./ Orbi tot pământul,/ Tot cerul, toată vecia./ Nici un zbor./ Nici un neabsent./ Ca din ulcior în ulcior,/ un exordiu de flori bâiguitoare/ picura-n nebunia/ celuilalt sau a acelui moment/ halucinant" (moment halucinant). Cu o gesticulație uranică, poetul angajează stihiile în viziunea unui subiect ce se recunoaște demențial în abisalitatea sa clocotitoare de contraste: "o spumă/ în trecere pe malul acestui lac de stele/ făcându-le mai simple, mai bune, mai ciudate/ și iarăși paralele/ contrastele și
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
malignă, sărbătoarea e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac:m"Benchetuim în spelunca, popește, porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
putere/ mi se-mplinește ca duh/ Mă știu mă absorb/ aripi de peste văzduh/ sînt centrul,/ atotcunoștinței!" ( Fericirea mea). Poetul trăiește o "apoteoză" a propriei făpturi, în care se concentrează entitățile văzute și nevăzute, ca într-o apodictică reprezentanță: "Un centru-acum/ uranic de putere/ un tron tunînd/ erupe-n inima-mi - de foc vorbit - un Popol Vuh/ Mă rup de aripi/ stau iradiere/ suflarea mea/ e-acum apoteoză/ ființelor întregului văzduh" (Un centru). O sangvină ebrietate se învecinează cu sacrilegiul: "Mă-mbăt
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul imperial/ al întregii puteri!" Fericirea mea). Misticismul se varsă într-un estetism "barbar". Ne aflăm într-o zonă literară suficient de bogat ilustrată, de la Coșbuc și Blaga cel din Poemele luminii la Cioran
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
du mal, de "ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în vastele poeme eminesciene ideatica se desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt alcătuite din numeroase nervuri tensionale care înscriu sintetic ideea metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
astrului către lumea umană, zborul lui Hyperion către demiurg, mările de lumină din jurul acestui zbor, totul polarizând în jurul celor trei dialoguri de amplitudine de asemenea cosmică: Cătălina luceafăr: înfruntarea dintre creat și increat, noroc-moarte și nenoroc-nemoarte; Cătălina-Cătălin: confruntarea dintre aspirația uranică și cea telurică; Demiurg-Hyperion: eonul cere norocul omenesc al iubirii, dar demiurgul refuză, din două motive: pe de o parte, nimicnicia lumii umane, pe de altă parte, urmarea posibil funestă pentru increat de a abdica de la statutul său. Finalmente, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
romantice": „facerea ?i desfacerea", „luna", „lumile siderale", „muzică sferelor", „cristalul", „regnul vegetal", „straturile", „mortul frumos, viul cadaveric", „dublul", „magnetismul", „nebunia", „geniul", „femeia titanic?", „omul ve?nic", „speran?a", „iubirea", iar sub sintagma „cadrul fizic" „somnul", „visul", „doma ?i apă", „zborul uranic", „halucina?îi de timp ?i spa?iu", „erotică", „Venera serafic?" ?i „cadrul psihic"„germina?ia", „geologia s?lbatic?", „borealismul", „floră", „fauna", „rusticitatea", „arhitectură colosal?" . Roșa Del Conte sintetizeaz? printr-o cercetare analitic?, Într-o larg? conexiune, teme ?i motive eminesciene
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
întotdeauna izbutite în ansamblul ei. Frumoase în echilibrul lor sunt și unele versuri din poemul În perioadele de aur: "Vezi, bănuții de argint care se puneau pe ochii deschiși ai morților/ erau o cale firească de stăvilire a unei raze uranice/ făcând legătura între trupul lor amorțit/ și o sensibilitate anonimă a sferelor sunătoare". (p. 167) Radu Ulmeanu este un poet al iubirii de o factură cu totul specială. Femeia iubită este o ființă în preajma căreia "îmbătrânesc copacii", peste care cad
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
Gheorghe Grigurcu Recomandîndu-se drept o „vietate-înfricoș ată stînd pitită într-un crîng” și chiar „un hipopotam al mainimicului”, Ioan Moldovan se situează la antipodul grandilocvenței, nu o dată transcrise pe portativ uranic, al generației șaizeciste pe care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul altă strategie a poeticii, dar fără doar și poate și de o structură morală diferită, care preferă a fora în sine și
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
armonii și moduri uitate, / și cum venea îmi simțeam sferele în spate / muguri în carne-așteptînd./ Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul” ( Ea venea). Eterna Evă ia naștere încă o dată pentru uzul îndrăgostitului, printr-un proces mitologic ce implică elementele uranice. Ivirea sa iscă un spectacol în care arborii de apă dansează sub sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci aidoma caprelor sălbatice, copacii de sare dansează și ei despletiți asemenea ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
printr-o enormă rezonanță. Un stigmat al răului ce trebuie extirpat apasă nu doar o individualitate, nu doar o parte geografică a lumii, ci însăși Ființa. Suferința e ridicată la rang cosmic: "Cu lacrimi plâng genele zării", printr-o difuziune uranică: În geamăt se-nalță durerea la cer,/ Câmpii de lumini să-nfioare,/ Luceafărul simte văpaia arzând/ Și tremură, bietul, și moare./ Cu ochii plânși, stelele toate se duc/ Pe patul de nori să se culce;/ Din dragostea stinsă în neguri de
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
nuvela Cezara), un tânăr și fascinant ascet sceptic, al cărui crez este debarasarea de instincte în favoarea unei purități supraomenești, vecină cu absolutul sub raza imaculată a primordiilor. Avem astfel o cheie a esteticii romantismului, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula paradisiacă ( a lui Euthanasius) și a dorului dispersiei - mistuirii în totul și în nimic - cupio dissolvi - (a se vedea textul poetic Rugăciunea unui dac). Viziunea îndurerată a lui Eminescu, întrevăzută în legile istoriei și universului, își
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții", un univers aparte, ieșit din transfigurarea celui material printr-un "joc secund", capabil să pună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
engleză) și Radu Andrei, Elena Mihaela Blejdea-Popescu (versiunea poemelor în limba franceză)! Și, din partea autorului, la zi de sărbătoare - editorială - un „cântec de diamant proaspăt”: „Aud peste tot muntele plin de aripi; cântecul lui neprihănit de diamant proaspăt deschide fântâni uranice” Autor, Livia Ciupercă
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
luminându-ne cu smaraldul / ochilor...» (Nunta cu noaptea); «parcă s-ar ascuți pe mine / fulgere» (O deslușire); «steaua oului cosmic / despletită pe apă...» (Cunoașterea necunoașterii); Aud peste tot / muntele plin de aripi; / cântecul lui neprihănit / de diamant proaspăt / deschide fântâni / uranice» (Cântec de diamant proaspăt); «Faceți-mă / să aud cu ochii / [...] / când iau în palmă / focul poemului...» ( Pe puntea dintre zei) etc. Autor, Prof. Dr. Ion Pachia Tatomirescu Referință Bibliografică: NUNTA CUVINTELOR / LES NOCES DES PAROLES, în curs de apariție / Marian
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
să vedem că de fapt, purtările cam lejere ale zeiței, soție, totuși, a lui Hefaistos, urât, șchiop și cocoșat, dar frate al lui Zeus, reprezintă acea secvență temporală pierdută în negurile istoriei cînd omenirea schimba zeii htonici (Hefaistos) cu zeii uranici (Afrodita născută din Uranos, printr-un procedeu cam dureros, dar perfect interpretabil în context). Adică acel timp, conservat în memoria ancestrală sub forma unor simblouri, când omenirea își ridica privirile din pământ către cer, un act al cărui valoare o
CIPRU, FASCINANTA POEZIE A MILENIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345586_a_346915]
-
hotarul, fiind găsite în colecții și biblioteci internaționale din USA, Franța ,Italia. Poetul scrie o poezie rafinată cu metafore alese, inedită, plină de înțelesuri: “Orfic m-am ascuns în mantre/ Sub nirvanicul zăbranic.../ Sfânt Enkomion de tandre/ Stihuri, versul meu uranic...” În “Hermina oglinzilor” femeia “goală, aburind a sărut”...” Undeva, cândva, mâine ieri,/Pe asprite de zvâcnet atlazuri,/ Cu țărmuri retrase-n dureri / Și luna suind din talazuri, / Cineva le va pune lințoliu,/ Zăbranic nirvanic, de doliu/ Și mâna aceleia, poate
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
După delicatețea sfiicioasă a sentimentelor ce-l înalță în ceruri poeticiste, autorul se întoarce la „Sfere, netezimi, spirale,/sacre-mpărății astrale/meteori, punți, galaxii/cresc pe ramii inimii” (Euritmii). Poet al nemărginii, dl. N.N.Negulescu a decantat într-un creuzet uranic vibrațiile cosmice, crestând cu margini filigranate de aripi de gânduri, ca într-un basm modern, cu puterea iubirii, carapacea vasului, revărsând astfel, înapoi, Universului, focul versului său, sub semnul pentagramei din etherul aștrilor. Atât de complex-cuprinzătoare, aș numi această carte
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
soarele Negru) - Fântâna cu Plâns: Apa Vie (Agheazma, Apă și Foc al Duhului Sfânt). Ochii sunt, de multe ori, stare de plâns (potențial sau cinetic). Stare continuă (suspendată sau reluată) Ea de plâns: căci ei cheamă, prin acvaticul-oglindă, razele focului uranic. În cazul stingerii luminii din ochi, se produce, în fapt, luciferizarea, transcendentalizarea ființei vizionare (prin ochii revelatorii), trecerea în zona Soare Negru-lumină ocultă: (I-166) “Și dacă ochii ce-am iubit / N-or fi de raze plini, / Tu mă privește
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
văi de chaos”), printr-o atitudine profund spiritualizată, adecvată energiei care o solicită, în câmpul Eros. Răspunde pe măsură: la atitudine puternic energizată (dor), prin atitudine puternic spiritualizată, prin asceză (călugărește). S-ar putea spune că acesta este planul reacției uranice. În schimb, nu-și uită menirea resurecțională, de re-energetizare a ciclurilor decăzute: craiul de pică este Monarhul decăzut, picat. Și atunci, atitudinea ei este promptă: “pieptu-i crește” (deci, acumulează, pentru a transmite-jertfi, întru o nouă creație, prana sacră, sau pneuma
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]