9 matches
-
calciu. ... b) Branerita, titanat de uraniu. ... c) Carnotitul, vanadat hidratat de uraniu și de potasiu. ... d) Cofinita, silicat de uraniu. ... e) Davidita, titanat de uraniu și de fier. ... f) Parsonsitul, fosfat hidratat de uraniu și de plumb. ... g) Pehblenda și uraninitul, oxid basic de uraniu. ... h) Torbernitul (sau calcolitul), fosfat hidratat de uraniu și de cupru. ... i.j) Tiuiamunita, vanadat hidratat de uraniu și de calciu. k) Uranofanul, silicat de calciu și de uraniu. ... l) Uranotorianita, oxid de uraniu și de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166441_a_167770]
-
de o reală utilitate. În timp ce lucra cu diferite componente care includeau uraniul, Marie a descoperit că toriul (ce fusese descoperit de Berzelius în 1829) emite unde radioactive chiar mai intense decât uraniul. La fel de intense erau și cele emise de pechblendă (uraninit), un minereu bogat în uraniu. Marie și-a dat seama că a descoperit un nou element chimic. Pierre Curie și-a suspendat cercetările proprii pentru a colabora cu Marie. În aprilie 1898, cei doi prezintă Academiei de Știință o teză
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
deci ar exista și alte elemente care pot emite radiații. Soții Curie au raportat, pe data de 26 decembrie 1898, că un nou element diferit de poloniu a fost găsit de ei. Mai târziu, Marie Curie l-a izolat din uraninit, denumindu-l "radiu". Dar, pentru a demonstra acest lucru, ei trebuie să continue cercetările și ajung la concluzia că au nevoie de cantități mari de pechblendă. Reușesc să obțină o tonă de reziduuri de la o mină. Amândoi lucrează atât de
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
31 martie 1873. La mijlocul anilor 1890, Pierre și Marie Curie au primit de la Joachimsthal, mulțumită unei finanțări nesperate, o tonă de pechblendă pentru laboratorul lor de la Paris. Cu câțiva ani mai devreme, Becquerel pusese în evidență în acest mineral prezența uraninitului. Prin etape de rafinare precise și periculoase, ei au izolat, în mod succesiv, două corpuri pure, poloniul apoi radiul, descoperire pentru care Marie Curie a primit Premiul Nobel pentru chimie în 1911. Până la Primul Război Mondial, Joachimsthal a rămas singurul
Jáchymov () [Corola-website/Science/337630_a_338959]
-
care face parte dintre elementele chimice care au jucat un rol deosebit la dezvoltarea energeticii nucleare prin proprietatea acestuia de a fi fisionabil și a elibera energie. Uraniul este destul de răspândit în natură sub forma diferitelor tipuri de minereuri (pehblendă, uraninit, torbernit, carnotit etc...). Uraniul este folosit, actualmente, drept combustibil nuclear sub forma Uraniului Metalic sau a unor compuși chimici. În reactoarele atomice este folosit uraniul ca sursă de energie pentru producerea curentului electric. În reactorul atomic este produsă, de fapt
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
Pământ. Lockyer și chimistul englez Edward Frankland au denumit elementul prin termenul grecesc pentru Soare, ἥλιος ("helios")." La data de 26 martie 1895, chimistul britanic Șir William Ramsay a izolat heliul prin tratarea unui mineral numit cleveit (o varietate a uraninitului ce conține cel putin 10% din pământurile rare) cu acizi minerali. Ramsay dorea să obțină argonul, însă după ce separase oxigenul și azotul din gazul eliberat de acidul sulfuric, a observat o fâșie intensă de culoare galbenă ce se potrivea cu
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
gaz, suficient cât să poată determina cu acuratețe masă atomică a acestuia. Heliul a fost de asemenea izolat de către geochimistul american William Francis Hillebrand înaintea descoperirii lui Ramsay, când acesta observase niște linii spectrale neobișnuite în timp ce studia o mostră din uraninit. Totuși, Hillebrand a atribuit aceste linii azotului. Scrisoarea să de mulțumire adresată lui Ramsay a relevat un caz interesant de descoperire în știință. În 1907, Ernest Rutherford și Thomas Royds au demonstrat că particulele alfa sunt nuclei de heliu prin
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
d) cantitatea de soluție acidă utilizată. 2 În tehnica nucleară, foarte utilizată este hexafluorura de uraniu. Se cer: a) cantitatea de pehblendă de 63,15% puritate din care se pot obține 7,92 kg hexafluorură de uraniu; b) masa de uraninit, cu 46% impurități, din care se poate obține aceeași cantitate de hexafluorură de uraniu. 3 Se tratează cu soluție de acid acetic glacial 57,2 g trioxid de uraniu. Compusul separat cu un randament de 75% este folosit la identificarea
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
38 g UCl4; d) 37,5 g soluție HCl 29,2%. 2. a) U3O8 + 9 F2 = 3 UF6 + 4 O2↑ 10 kg pehblendă (6,315 kg U3O8). b) UO2 + 4 HF = UF4 + 2 H2O UF4 + F2 = UF6 11,25 kg uraninit (6,075 kg UO2). 3. a) UO3 + 2 CH3COOH = UO2(CH3COO)2 + H2O 58,2 g UO2(CH3COO)2 practic (77,6 g UO2(CH3COO)2 teoretic); b) NaCl + UO2(CH3COO)2 + CH3COOH = NaUO2(CH3COO)3↓ + HCl 47 g NaUO2
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]