48 matches
-
în oaza lui de liniște unde patronau buna înțelegere, căruntețea și lina apropiere a marelui repaus. Episodul 169 A RIVEDERCI în sfârșit se vestiră și zorii, sărutând cu degetele de auroră mucegaiul clădirilor, puturoasa apă întunecat verzuie a canalelor, pleoapele urduroase ale lumpenului sculat deja în capul oaselor etc. Visele celor care visau în stabilimentul signorei Maxima se încețoșară, târându-se spre sfârșit. în gondolele legate în fața porților se urcară zgribulind de frig și grăbindu-se spre treburile lor, indivizii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mulțime de figuri Înțepenite, care interacționau vag. — Îi recunoști pe oamenii aceștia? M-am aplecat Înainte. Poza nu era doar eliptică, dar avea și marginile estompate, ca portretele vechi, astfel că, dacă stau să mă gândesc, semăna cu un ochi urduros. Numai după ce-am cercetat irisul, mi-am dat seama la ce se referea Dora. Dacă nu mă Înșelasem, poza era o bucată mărită a fotografiei care ilustra articolul pe care-l citisem În dimineața În care m-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în cele din urmă cu un suspin domnișoara Trixie. A, tu ești, Gomez. S-a făcut deja ora să plecăm? — Domnișoară Trixie, iată pe unul dintre noii noștri angajați. Ce băiat mare și frumos, spuse domnișoara Trixie, întorcându-și ochii urduroși spre Ignatius. Bine hrănit. — Domnișoara Trixie a lucrat la noi mai bine de cincizeci de ani. Îți poți face de aici o idee cât sunt de satisfăcuți angajații noștri de asociația lor cu Levy Pants. Domnișoara Trixie a lucrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zi blestemată cea în care m-ați adus aici. Era mult mai bine acolo cu Gomez. Plăcut și liniștit. Dacă asta-i un fel de păcăleală de întâi aprilie, aflați că nu are haz. Privi spre domnul Levy cu ochi urduroși. Tu ești individul care a dat-o afară pe prietena mea Gloria. Biata Gloria! Cea mai inimoasă persoană care a lucrat vreodată în biroul acela. — O, nu! suspină doamna Levy. Apoi se întoarse spre soțul ei. Ziceai că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sunt de ani buni vaccinat și nu mă mai impresionează mizeriile pe care foști „buni amici“ le toarnă într-o coloană de ziar obscur, într-un colț de rubrică pe care o citește numai autorul ei, sau într-un blog urduros în care ceea ce astăzi se postează mâine se șterge. Au ajuns în schimb să mă impresioneze exemplele contrare, atât de rare, de civilizație și moderație, de bun-simț: reacțiile unui Ion Simuț, ale unui Ștefan Agopian, ale unui Lucian Dan Teodorovici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de oferit bătrânii astmatici contra unei plăți în țigări: coală după coală, felurite, pline de cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu greu zeama urduroasă a uităturii. Împotriva frigului, își purta tot timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o atât de mare cantitate de informații vizuale, sonore, tactile și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lectură...“ Trebuind să întrerupă romanul Privește în jos unde umbrele se-ndesesc din cauza unui defect al exemplarului ei, tânăra sultană îi scrisese traducătorului, protestând. Marana s-a grăbit să plece în Arabia. „...o bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită, printre portocali, păsări-liră și fântâni, mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în liliachiu, pe obraz o mică mască de mătase cu stropi de aur alb, un lanț de acvamarine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai... Mai decoltată. Cu vedete, cu artiste, cu apropouri de tot felul. Le-a păpat banii, da’ știi cu ce talent părinte, de era să-l bage la pârnaie. A mai speriat și vedetele. Că era și puchinos, amărâtul. Lung, urduros, îi curgeau mucii ca la pompa asta americană. Și mai avea și o barbă... Niște floace roșii, de ziceai că-i unul din ăia din Baltă. Cine știe cu cine l-o fi făcut mă-sa, că neamul nostru arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
patru balaoacheși, căutați la dinți, cu niște ochi dulci, lipicioși și se făcură mai aproape de masă. Ăl cu țambalul clămpăni o dată coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O forfecau în colți, măturând zăpada vineție cu ea. Săptămână brânzei numai săptămână nu era. Bairamul nu se isprăvea până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
misterioase - magazii, o scară În spirală, un fel de cămară - unde vărul meu Iuri și cu mine ne opream, cu pistoalele trase, În drumul nostru spre Texas și unde, Într-o noapte, poliția a postat un spion gras, cu ochi urduroși, care a Îngenuncheat cu multă caznă În fața bibliotecarei noastre, Liudmila Borisovna Grinberg, când a fost descoperit. Dar cum Dumnezeu puteam eu să discut toate acestea cu profesorii de școală! 5 Presa reacționară nu a Încetat niciodată să atace partidul tatei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plină de armuri și tapiserii vechi, flamuri de mătase sfâșiate și mai multe manechine cu peruci, cu cizme grele și uniforme verzi stând de strajă deasupra noastră. Dar oriunde ne duceam, invariabil, după câteva vizite, un paznic bătrân, cu ochi urduroși și cu papuci de pâslă, devenea bănuitor și trebuia să ne transferăm patima consumată pe furiș În altă parte - la Muzeul Pedagogic, la Muzeul Caleștilor Curții Regale sau la un mic muzeu cu hărți vechi, nemenționat În ghiduri - și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de cochetărie firească. Capotul de lână, ieftin, cădea elegant pe silueta grațioasă. Valerica Scurtu o examină rece, cu colțurile gurii adunate. Nu trebuia să se uite în oglindă ca să știe cum arată. Diminețile, în special, erau monstruoase. Diminețile cu ochi urduroși, când somnul nu se desprinde de genele rare și țepene, cu cearcăne și pleoape umflate, cu fața verzuie ca o pungă de venin și surpriza coșurilor ivite peste noapte. Se răsti incapabilă să-și stăpânească iritarea: ― Eu nu beau! Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care, metalică, răzbea lumina, satul. Virate în picaj, catralioane de muște se prăbușeau de pretutindeni. În rochii subțiri de pînză sub care, gol, li se ghicea trupul, neveste desculțe ședeau în portiță, cu țînci albineți în brațe. Pruncii aveau ochi urduroși. Invariabil, la aceste femei observam o expresie duminicală care le îmbia la pălăvrăgeală. Ținîndu-și urechile pe spate, un cățel tipărea mărunt șoseaua, grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu vîrful ca un șumuiog, îl cîrnea către
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au dășteptat viața oamenilor către giudecățile zilei a le tixi. Mai Întîiu le tixește ea, cetim: „Marin Preda a murit axfixiat de nule Îi intraseră pe gît cu scop precis de a-l sufoca prin vărsătură”, „Laurențiu Ulici are ochi urduroși de javră rănită”, cineva arată un „zîmbet subaltern de scatofag”, apar „sugaci descompuși”, „ministrul turcit al culturii” (aiasta-i o mare idee), „cu buricul dezgustător de gras”, multe chiară cu agiutoriul lui Dumnezeu nu Înțelegem, de se miră și cucoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umezi/ Cu inima făcând trans-bara-bum!// O, servitoare, dulce servitoare/ Când adormeai în terfe și sudori,/ M-apropiam de tine cu sfială/ Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când să le speli într-un lighean le-ai scos" etc. (Suprema servitoare). La polul opus, înregistrăm o adorație total epurată de orice pornire libidinală, în fapt aproape mistică: "Erai atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neamului get. Chiar dacă unii vor tuși cu pucioasă iar alții își vor pune coarne de rinocer pentru a-și apăra minciunile și crimele făcute în numele dorinței de putere și avere, adevărul îi va nimici ca pe niște jeguri vii și urduroase păstorite de Satana de peste 1600 de ani. Amintesc spre cutremurarea leprelor, lăcașul de cult descoperit în localitatea Parța din județul Timiș care avea ca simbol al sacrului un cap de taur, iar vechimea lui se urcă mult către mijlocul mileniului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie cu un surâs dulce și condescendent eroii, ci îi lasă goi, diformi, păroși, urduroși în fața publicului, condamnându-i cu cruzime. Gagurile trec pe planul doi, deși ele există din abundență, dar cu adresă mai exactă ca altădată, chiar și atunci când nu sunt bine servite de actori. Săriturile la trapez sunt mai dificile! Râsul aici
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
concertul de închidere. Revăd vila stenic-demonicului Enescu și a delicat-princiarei sale Maruca. Ce fantastică metamorfoză! În domneștile încăperi, spoliate de administratorii comuniști, își găsiseră, ani la rînd, loc de aciuare mitocanii gospodăriilor de partid, țațele lăfăindu-se în patul Marucăi, urduroșii, în cel al geniului. Ce repunere în nobilele drepturi! Au fost aduse, din depozitul de la Posada, lucrurile de preț (cine-o fi avut, atunci, ideea salvării lor!?) și totul, absolut totul arată acum ca în ceasul dintîi al casei de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sălbaticul cotlon al pădurii. Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în al interioarelor. Încîntător compuse. Excluzînd (dar cum să excluzi?) interstițiul comunist, în timpul căruia vila de taină era bîntuită de urduroșii activiști de partid, adăstînd discreționar în nobilele încăperi, pîngărind patul princiar, trecînd deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
indispune, dar nu am ce face. Și Ion Cristoiu a încercat, până la un punct, să practice modelul mare îmbrățișat de CTP, acela al jurnalistului pentru care independența este steaua de deasupra scrisului. Cristoiu a eșuat și pentru că era deja unsuros, urduros, din cauza presei comuniste pe care o slujise, cu toate micile lui izbânzi pe care le trâmbițează acum ca pe niște autentice fapte de arme. Tocmai trâmbițându-le își exhibă limitarea. CTP era proaspăt, fără datorii și posibile încrengături subterane. În
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]