109 matches
-
ținut baroniada PSD și cu ce s-a soldat ea: „Baroniada PSD a durat doar două zile! Cozmîncă i-a dat binecuvîntarea «Cezarului» Bebe Ivanovici să redevină ce a fost și mai mult decît atît”. Mai exact, scrie acest cotidian: „Urecheați ușor acum, pe linie de partid, baronii pesediști vor putea să candideze nestingheriți în alegerile locale.” Adevărul îl citează pe Octav Cozmîncă însuși: „Nu i-a luat nimeni lui Bebe Ivanovici dreptul de a candida în alegeri. Nu există interdicție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
2016. Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar piele și oase. Lângă el mergea trop-trop Un roib frumos, puțin șchiop. Exceptând șaua-I ușoară, Calul n-avea altă povară, Doar Baudet cel Urecheat Era tare-mpovărat! -Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spate Să pot căruța să o port, Căci de nu, am să cad mort! Privind-ul cu indiferență, Calu-l refuză cu violență. -Simt că leșin din picioare, Ajută-mă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
în satul Berești, a dotat-o cu toate cele trebuincioase, iar familia Gheorghiu s-a reîntregit. Îi găsim la masă. Pe plită clocotesc un ceaun cu fasole și o mămăligă imensă. La o măsuță, sunt înghesuiți copiii. Unul mic și urecheat e tare pe conversație. - Oamenii ăștia nu mănâncă?, o întreabă pe mamă. - Am mâncat acasă, răspundem noi. - Bine, atunci mănânc eu. Bagă cu poftă fasole la ghiozdan și mai cere un codru de mămăligă. Puțin mai târziu, îl atacă prin
Oare s-a supăra mama voastră dacă-i zic “mamă”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20293_a_21618]
-
Europei. Pe timbrele emisiunii sunt reproduși următorii lilieci: Myotis myotis (Liliacul cu bot ascuțit), pe timbrul cu valoarea nominală de 30 bani; Rhinolophus hipposideros (Liliacul mic cu nasul potcoavă), pe timbrul cu valoarea nominală de 50 bani; Plecotus auritus (Liliacul urecheat brun), pe timbrul cu valoarea nominală de 1 leu; Pipistrellus pipistrellus (Liliacul pitic), pe timbrul cu valoarea de 1,20 lei; Nyctalus lasiopterus (Liliacul mare de amurg), pe timbrul cu valoarea de 1,60 lei; Barbastella barbastellus (Liliacul cârn), cu
Agenda2006-33-06-01-general 20 () [Corola-journal/Journalistic/285123_a_286452]
-
mai era, asupra zăvorului ușii. Mătușa Pamela îi zâmbea candid dintre chiloții înșirați pe sârma din bucătărie. De fapt, nu era nici o mătușă în chiloții lui, dar lui Gigi Pătrunjel i se părea că o zărește atârnând de un cârlig urecheat, din lemn brut, încheind cu succes șiragul. Își frecă tâmplele, se repezi la chiuvetă și își umplu un pumn cu apă rece. Bău hulpav, pe nerăsuflate, dar senzația de sete nu-l părăsea, indiferent de can titatea de lichid pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
pregătit un cadou neașteptat. Într-un coșuleț frumos împletit era un iepuraș alb și pufos ca un bulgăre de zăpadă. Cu mare bucurie și cu drag primi fetița cadoul bunicilor și le promise că va avea mare grijă de cadoul „urecheat". O PISICĂ REA Era o zi caldă de vară. Frumoasa prințesă Vara încălzea tot ce vedeai cu ochii. Soarele își apleca fața gânditoare spre lumea necunoscută. Ar fi vrut să vadă ce fac oamenii dar îi era frică să nu
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
luat-o în mâini, a cumpănit-o ca pe o găină și a întrebat: N-o ruginit de când stă în pod? Și mai întâi, cu ce merge? Cu sare sau cu plumbi? Râzi de scula mea... Dacă ai ști câți urecheați am cotonogit eu cu ea... Și află tu, băiete, că merge cu alice. Iaca și încărcătura - i-a întins Mitruță câteva cartușe. Asta-i altă ceea, băiete. Numai să nu trebuiască s-o folosim că... ferească Sfântul!... N-om folosi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am pornit să Înaintăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu curechi de vânzare... Să nu rămânem cu polobocul gol pentru la iarnă, măi bărbate! Ceea ce gospodarul păgubit a și făcut! Pășea dârz și apăsat, și parcă mai hotărât ca niciodată să lupte până la capăt pentru apărarea proprietății încălcate de urecheați. Pregătită pentru o confruntare previzibilă dintre cele mai dure, Roza, împăciuitoare, l-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat încă de la poartă: Bei Goth, Her Georg, ich hab kein Futter fűr die Kaninchen! (Pentru Dumnezeu, domnule Gheorg, eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai ales măgar este o insultă destul de gravă. Citind că, în scrisoarea caldă de recomandare, un amic îl făcuse de fapt măgar, povestitorul replică prin palme. Invers, la palmele primite de Mache, Lache îl numește măgar. Doar pentru că le spune urecheați mai mari ca el, fanii măgarului tenor îl bat măr pe Ion. Gudurău cînd se revoltă politic numește guvern bandiți. Este înjurat la rîndul său de dumnezei mami. Nu pare grav. În rest, tot lucruri benigne care nu ar putea
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
Botez la o cafeluță cu o Securitate cam prea cordială și nițel masochistă. Să-l fi stimat atât de mult Securitatea pe Botez încât să-l trateze aproape amical cu scopul de a-l întâlni pentru a se lăsa constant urecheată că e una din cauzele disidenței lui Tudoran? Avansăm printr-o nebulozitate opacă și numai desecretizarea dosarului lui Mihai Botez ar da contur unui profil până atunci captiv al unui derutant joc de lumini și umbre. Puse în balanță cu
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
în Stațiune. Filozoful, de pildă, se ocupă, de mulți ani, numai de creșterea iepurilor. Vrea să demonstreze, prin comparație, că oamenii s-au născut buni, dar au devenit agresivi pentru că au fost împinși spre asta. Drept pentru care își hrănește urecheații cu iarbă amestecată cu carne tocată. „În final” - spune acesta - „vor sfâșia un câine!” Nici Căutătorul de aur nu este întreg la minte de vreme ce, de peste zece ani, umblă peste coclauri și, în afara unor pepite cât o paietă, nu a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din Indianapolis, fusese lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți tot mai bizar. Te-a rugat, cândva, iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
XII-XIII când a trăit, a formulat o problemă cu aparențe de joc de copii. Ea sună așa: câte perechi de iepuri vor rezulta Într-un an dacă avem la Început doar o pereche de iepuri și timp de douăsprezece luni urecheații se Înmulțesc uniform, fiecare cuplu dând naștere În fiecare lună - Începând cu a doua lună a existenței - câte unei noi perechi? Răspunsul este 144, dar nu el este important și nici modul În care se ajunge la această cifră, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
toată ziua în fața blocului? Alții de vârsta lor au și copii. Mai târziu îți dau în cap pentru o bucată de pâine!” În naivitatea ei, speră... să nu ajung și eu ca ei. Înaintez spre ieșirea din scară. Vali, un urecheat ciudat, mă salută zâmbind cu gura plină de semințe. Schițez un zâmbet, mă mai întreabă ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc să aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, mă întreb dacă vreunul
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
ți se spune Fricosul! se prăpădea de râs ariciul. - Ehe, ariciule, dar viteaz mai ești! Și iepurașul nu mai contenea să zâmbească. - Te-aș ruga ceva, dacă ești amabil, continuă ariciul cu o voce gravă. Să-mi vorbești cu „domnule”, urecheatule! - Ei, dar văd că ești peste poate de obraznic! Supărat, iepurele dădu să îi întoarcă spatele. - Ei, iepurașule, încotro pleci? Îi părea rău ariciului că se aprinsese și-acum voia ca iepurașul să mai zăbovească de vorbă cu el, așa că
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
se pregăti din nou să-i întoarcă scurta-i coadă insistentului vizitator. - Nu cred, nu se lăsă înduplecat ariciul. Nu are cumătrul urs atâta curaj să se pună cu țepii mei. Dar, uite, pentru binele tău, plec, cu gândul însă, urecheatule, de a mă întoarce cât de curând. Dorești tu oare să-ți aduc ceva? Iepurașul nu dorea însă să facă pace atât de grabnic și se arăta încă necăjit: - Nu avea tu grija mea și pleacă îndată de aici! - Rămâi
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
isprava sa. Și pe curând! - Ce necioplit, gândi iepurașul, ștergându-și, supărat, boticul cu lăbuța sa albă. După plecarea ariciului, Mormăilă se trezi și, ieșind afară, îl împinse pe bietul iepuraș cu laba sa puternică. - Cu cine vorbeai, mă rog, urecheatule? - Cu ariciul, Măria Ta! Era în trecere pe aici și a făcut un popas să se odihnească. - Ce-a vrut? - Era curios să știe cine locuiește aici, îi mărturisi, cu glasul ușor tremurat, supusul păzitor. - Și i-ai spus? întrebă
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
tot mai mult: - Eu cred că are dreptate! - Cum îndrăznești tu oare să-mi vorbești astfel? nu-i veni să-și creadă urechilor ursul. - Măria Ta, nu știi tu oare ce țepi are ariciul? Nimeni nu-l poate învinge! adăugă urecheatul. - Chiar crezi? Fricos mai ești! tună uriașul. Te voi apăra dacă este nevoie. Doar știi că sunt cel mai viteaz din întreg ținutul! − Să cred ce spui? păru să se îndoiască micul animal. Ursul nu credea că ce aude e
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Micuțul paznic era nerăbdător și ardea de curiozitate: - Și ce anume mi-ai pregătit, stăpâne? Ursul nu putu să nu observe cu câtă înfrigurare aștepta bietul supus răspunsul său, așa că nu întârzie să i-l dea: - Din clipa asta devii, urecheatule, stăpân peste cuibul de albine de colo. Doar câțiva pași te despart de el. Nu mică fu mirarea iepurașului: - Și ce voi face cu el? - În mâna ta stă-ntreagă provizia de miere ce tu vei aduna-o, s-avem
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Măi, colțatule, bag de seamă că tu îl aștepți pe țepos să vină să culeagă toată mierea! se supără ursul. - Nu, Mormăilă, el are puii pădurarului. - Norocosul! nu se putu abține ursul. - Și zici că sunt stăpân acum?se alinta urecheatul. − Eu când spun ceva, așa rămâne, mormăi, nerăbdător, ursul. Nu ai încredere în mine, fricosule? - Eu, fricos? se supără de îndată Iepurilă. - Da, tu! Ori vrei să spui că nu-i așa, râse ursul. - Vom mai vedea, mormăi cel mic
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Zis și făcut. După ce se pregăti nițel de drum, greoi și anevoios, ursul o luă spre casa albinelor, cu iepurașul după el. Dar când au ajuns în fața unui copac prea mare pentru Iepurilă, ursul se opri: - Ce spui de asta, urecheatule? - Ce să spun, stăpâne?întrebă iepurașul, timid, cu blana nițel cam răvășită de spaimă. - Greu mai ești de cap, iepure! Vezi tu oare scorbura aceea din fața ta? se burzului ursul. - O văd! - Acolo vei intra să culegi mierea! - Ei, dar
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
prăvăliseră-n galerie vreo cinci rabe de pămât. Eram împiedicați să ieșim la suprafață pentru moment, da',bine, atunci am crezut că pentru totdeauna, nu știam cât din galerie s-a prăbușit, asta am aflat după ce-am săpat. La urecheat i-au dat lacrimile pe la coada ochiului. Eu tremuram ca varga. Mai văzusem eu așa ceva până atunci? Nu, nu mai văzusem. Nea Titi, mai moșneag, mai experimentat, zice „ Stați mă, băieți, liniștiți! Ne scot ăștia, acuș de-aici. Da' mai
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
a făcut!? - Păi, spuneți, ce-a făcut? - Zice „ Bă, țigane, tu vrei să mă omori înainte de vreme! Ia, dă ceasu' ăla! Da' stai cu ochii pe el, de parcă ai lucra la radio și dai ora ezactă.” „Exactă, bre, nu ezactă” „ Urecheatule, da' nu te mai ustură urechile, altă treabă n-ai, decât să mă înveți pe mine să vorbesc. Ia uite, domnule, cine se dă citit! Țigane, dă ceasu' că n-am glumit.” „Na, bre, ia-l!” „Da', de unde-l ai
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]