1,113 matches
-
doresc ca unul din acești colegi de trafic să trăiască măcar pentru câteva minute bucuria mea de șoferița blondă, care își închide geamurile mașinii complet și cu calm și asculta Norah Jones / Katie Melua fără a da doi bani pe urgiile nervoase și inexorabil grăbite din traficul ce o înconjoară. m-am gandit și eu de multe multe să-mi iau o pușcă de paintball fix în scopul asta. E adevărat aproape tot ce spui tu acolo, da parcă nu chiar
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
din noi se-adună să rămînă clar-strălucitor pe aceleași stînci cu porți și-altare. Vezi, mijesc pe calmii-i umeri zori ai simțirii că ea-n fire-apare cea mai tînără printre surori. Doru-i martor, bucuria știe, - doar ea-nvață, numărînd urgie veche, nopți la rînd, cu mîini de fată. Dar, pieziș și nedeprins, ea ține constelație a vocii noastre, iată, sus pe bolți, în suflul ei senine. I, 15 Mai stați... acest gust!...care scapă ca supt. ...Un murmur de muzică
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
cafele și se gândeau dar nimic nu le trecea prin cap poate era de vină vremea urâtă de afară sau poate se gândea u la nevestele și copiii care îi așteptau cu drag acasă Dragostea în vreme de iarnă Când urgia iernii lovește în casele părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
iernii lovește în casele părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești, să nu scâncești ca un cățelandru, nici să-ți freci mâinile de frig sau de frică. Să vrei să ripostezi și să n-o faci. Să vrei
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești, să nu scâncești ca un cățelandru, nici să-ți freci mâinile de frig sau de frică. Să vrei să ripostezi și să n-o faci. Să vrei doar vreme de iarnă
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
pe tine veacuri gravează cuvintele, încet, în silabe ce privesc norii... Lucru în furtuna O mare furtună în jurul lucrului. (Ce lucru? Stea, pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără să vadă amenințarea, alunecă - imponderabil, sidefu-i lustruit. Mâna ta, întinsă-n norii negri, e-întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie cu vârful degetelor inima blândă a cerului, marginile ca un
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
întârziau normal, sau erau chiar suspendate; majoritatea șoselelor din zonă se aflau blocate de nămeți și de coloane de autovehicule; viscolul smulgea acoperișuri și copaci; troienele creșteau văzând cu ochiul camerei de filmat; oamenii aveau fețe și vorbe disperate... Era Urgia începutului de secol! Ei, și în asemenea condiții atmosferice de comă și de groază, marii și vitejii noștri oameni politici, sub impulsul unor înălțătoare sentimente și simțind sângele dacilor clocotind-le prin vene, au purces spre Iași pentru a se
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]
-
că se întâmplă. Dinspre Herăstrău uneori, alteori dinspre Ștefan cel Mare, zona Dinamo, petreceri cu jocuri de artificii, rumoare de mulțimi isterizându-se pe scoruri derizorii. Viteaza mea pisică se refugiază sub canapea, la arcuri, și nu reapare decât mult după ce urgia armelor s-a potolit. Dincoace de liziera de plopi, clădirea unei școli, astăzi Liceul "Nicolae Iorga", unde fiul meu a fost elev în clasele mici. Mi-am așezat masa de lucru cu fața către fereastră și văd, fără să mă
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
Țoiu Urmează lunga genealogie a lui Noe și a sumedeniei de fii ai săi, după prea generoasa poruncă a Domnului - "Nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți! El avu grijă și de subzistența seminției abia scăpată de urgia Potopului, să se hrănească bine, căci le-a zis - "tot ce mișcă și ce trăiește să vă fie de mâncare" Putem să spunem: un paradis. Deși altfel croit, pe bază de muncă, de muncă... Dar... omenire ingrată! Specie trufașă, recalcitrantă
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
Un dram de rău strică plămădeala... - cum se vede în fiecare zi... Ticăloșia (la fel) se arată chiar de-o acoperă țărâna toată - Hamlet. * Now let it work. Mischief, thou art afoot, Take you what course thou wilt! Acționează, tu, urgie, te-ai pornit, Apucă orice cale vrei!... Cele două versuri din Iuliu Cezar pe care Churchill le repeta des sub bombardamentele Londrei. * Sau sfaturile pe care Hamlet le dă actorilor invitați în scenă, să-l demaște pe unchiul ucigaș, în
Bufnița,fata brutarului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11434_a_12759]
-
posturi de televiziune împotriva autorităților, inclusiv împotriva Palatului Cotroceni de unde, timp de-o săptămână, n-a ieșit decât o doamnă consilieră cu un comunicat prezidențial din care Haralampy, cu imaginația sa paranoidă (sau paranoică?), a înțeles că reportajele tv despre urgia apelor au fost realizate în altă parte a globului, prin Somalia sau Indonezia parcă... Fix așa e! S-au putut vedea clar case înghițite pur și simplu de ape ca de tsunami... Și-atunci? Drept care, subscriem cu toată convingerea părerii
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
câine, un "Ciobănesc" uriaș, se lasă purtat pe brațe către platforma unei remorci; un cocoș - paradoxul paradoxurilor - stă pe un acoperiș de casă, inundată până la jumătatea ferestrelor, și cântă. Poate strigă după ajutor, poate cheamă zorile unui cer albastru, fără urgia ploilor, poate e chiar modul său de a cere Providenței clemență... Doar femeile, încă mai pot plânge, tot mai greu: glasurile sunt gemete, ochii sunt secătuiți de lacrimi; bărbații au fețele împietrite de tristețe... Ce li se mai poate spune
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
zid de apărare” tancurile și trupele sovietice invadatoare: suspendarea manifestărilor neaservite și terorizarea scriitorilor. Faptă culturală s-a transformat În sfidare și nimicire. Scrierile proletcultiste, de sorginte bolșevica, au luat locul adevăratei literaturi. Spațiul de refugiu al Etei Boeriu din fața urgiei staliniste l-a constituit literatura italiană. Capodoperele cele mai reprezentative, de-a lungul secolelor, și-au găsit expresie românească prin intermediul poetei din Cluj: Dante „Divină Comedie”; Petrarca „Rime și Cantonierul”; Boccaccio „Decameronul”; Michelangelo „Rime”; Leopardi „Canturi” etc., etc. Întâlnirea Etei
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
fierea oțețită Îi adăpau străjerii./ Râdea În hohot gloata de spasmele durerii/ Și-L ocărau tâlharii .../ Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria/ Și-adânc zbugnea durerea din inima-i de mamă/ Alături Magdalena, În lunga ei maramă/ Țipa văzând urgia ..." Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozează minunea și lumina sfintei Învieri În poezia "Hristos a Înviat". "Lumini lucesc la gura mormântului deschis/ Întunecimea piere o clipa-n toată firea .../ Hristos Învie !... Paznici, să fie vouă vis/ Lumina vă orbește, v-a
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
din clipa în care statul român autonom, sub Cuza, decretase secularizarea averilor mănăstirești. Vie era și existența raialelor de la Turnu, Giurgiu și Brăila, reunite cu Țara Românească abia în 1829, locuri cosmopolite, formate din importante grupuri alogene, adăpostite unele de urgia otomană și libere să-și pregătească în România mișcarea de emancipare națională. România de la 1880 era firavă și nesigură nu numai în ochii lui Eminescu, ci ai contemporanilor în general. De vină pentru toate acestea erau, natural, „străinii”, dar nu
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
nu s-a înstrăinat niciodată de fidelii fii ai neamului. Or, asemenea unui astru imposibil de stins de norii întunecați, mereu au existat minți luminate de pulsul propriei origini, minți care nu au lăsat să doarmă conștiința conaționalilor nestricați de urgiile vremilor. Răsfoind imaginar calendarul celor peste șapte decenii de cînd s-a pus graniță pe Prut, la capitolul LIMBA ROMÂNĂ au existat întotdeauna probleme atît pe diagonală, cît și pe verticală. De cele mai multe ori interesul față de ele și-a avut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
dramei umane ai cărei protagoniști au fost piloții (fie că s-au aflat în tabăra apărătorilor germani și români, sau în cea a atacatorilor americani), militarii aflați la sol ori civilii ce căutau să scape cu viață adăpostindu-se de urgia coborâtă din înaltul cerului, peste pagubele și jertfele înregistrate în acel veritabil „furnicar” compus din linii și stații înțesate de oameni și vehicule s-a așternut încet uitarea. Și totuși... uneori, dintr-un joc neștiut al hazardului, cercetătorului pornit să
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
fotoliu, picior peste picior. Ușor distrat de la cele din jur de dragul vreunei cărț... Și nimeni nu putea spune dacă potopul fusese dîn invocarea lui Poseidon; ori din plînset. (Adolescent fiind corăbii scufundam, pomană mării mele și jertfă le dădeam...) O urgie abea șoptită îl făcu să tresară. Cîntările străvezii ale doamnei Hildegard von Bingen. Și un prizonierat sirenoid în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea tăvălindu-se la piciorul lui. Erea o
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cartografiază bolgiile infernului. Uitarea rămâne la fel de culpabilă ca și asocierea cu Dușmanul, cu acel dușman omniprezent pe care actul fundamental de la 1952 ambiționează, rațional, să îl extermine sau să îl neutralizeze, prin acțiunea instituțiilor sale dedicate apărării binelui public. Evocarea "urgiei unor timpuri vitrege sub care era amenințat să piară acest popor" delegitimează orice tentativă de a colora nostalgic o epocă căreia îi sunt rezervate tonurile cele mai întunecate. Mecanismul antitetic marchează imaginarul realist socialist și, de la Cezar Petrescu la Camil
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
chinu-mi - răstignit Poet dialogul nostru - însă - miroase-a cuplet: mii istorii supurânde - infectând candoarea inversează - în oglindă - ìcon și scrisoarea bălării de vorbe goale - puradei tiranici năvălesc în teatrul lumii - și se cred oceanici... niciun trandafir nu crește în calea urgiei inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
arareori polemic, usturător. De aici încrâncenarea, scrâșnetul din dinți, îndemnul la luarea de atitudine împotriva celor care încalcă aceste deziderate, așezate pe stema proprie și care-l definesc plenar. Un poet încercat, care nu se află deloc în defensivă după urgiile prin care a trecut, ci a hotărât să dea în vileag acele realități despre care se vorbește cu jumătate de gură, sau nu se vorbește deloc. Un om, pe cât de aspru (cu inflexiuni de o rară sensibilitate), pe atât de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
scris în Constituție, adevărul e cel pronunțat de Curtea Constituțională. Dar nu excludem deloc faptul că Rusia va face totul ca să deturneze lucrurile și iată trebuie să cîntăm și noi că “Nemuritorii” din Buzău că “Suntem aici” și ținem piept Urgiei din Est. Eu cred că lucrurile și percepția, totuși, se schimbă. Și este important ca să nu revină comuniștii la Putere, pentru a menține ce avem și a continua să avansăm mai energic spre refacerea unității românești. Iar hotărîrea istorică a
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
părinților (mai ales în cazul celor necăsătorite); altele evită nașterile pentru a-și păstra corpul suplu, provocator, senzual. Alte cauze invocate ar mai fi: nașterea unui copil cu handicap, violul, incestul, ironia prietenelor și cicălelile celor din jur, plăcerile vieții, urgia și injuriile bărbaților nesocotiți, programul de lucru stresant sau dorința de realizare profesională, legalizarea avortului etc. Multe femei recurg la avort pe motiv că sunt lăsate total singure în fața acestei decizii de către partenerii lor. În urma unui studiu întreprins de Institutul
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
numit; și Parsifae, care aduce pe lume spaima unui nou Minotaur.". Cea de a doua plecare a lui Odiseu declanșase și ea o nouă derulare a aceleiași povești, unde ei îi revine din nou rolul femeii care țese și așteaptă. Urgia trimisă de zei sînt miturile care se instalează în neantul ființei interioare. Forma înlocuiește conținutul, funcția se substituie sensului într-o aventură care se poate repeta la infinit. Este ceea ce sugerează finalul cărții în secvența ultimei reîntîlniri a protagoniștilor care
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
fiindcă dinspre acea... acel... fluture, am auzit un fel de parodie după Coșbuc, recitată ca un bocet sfâșietor: Iluzii mari, de-orgolii pline, Te-au rătăcit pe căi străine; Da' vină, Stolo, înapoi, Că vii la bine! Că noi trăim urgii și ploi De când te-ai dus de lângă noi! La orișice caz, dragii miei, eram atât de profund tulburat, dar și de speriat încât n-am reușit să pricep ce anume purta Gabriela Vrânceanu Firea la gât (Observator, în seara zilei
Oniricul în gândirea haralampyani by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10111_a_11436]