135 matches
-
Sunt săgetător și nici nu mai știu sau nu vreau să știu câte "primăveri" mai am. De când fac umbră pământului, am fost "un om de bine" și nici în copilărie, nici în tinerețe, nici la "vârsta a treia" n-am urgisit pe nimeni, unul din șefii mei afirmând odată: Domnule, ești o ființă solară, mereu zâmbăreț, optimist, tonic"! Aprob pozitiv, vorba lui Nenea Iancu. Să nu se creadă de aici că sunt un nătăfleț, fără reacții, bun de tăvălit și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
azi cine au fost și pentru care fapte mărețe, În afară de discursuri, li s-au ridicat monumente prin piețele publice sau li s-au Închinat bulevarde centrale, În timp ce adevărații creatori, poeții și oamenii noștri de știință, răsfoiți mereu de noi, sunt urgisiți prin Cișmigiu sau cu ulicioare dos nice purtând numele lor pe la periferie. Despre această culegere de discursuri a lui Nicolae Filipescu Noua Revistă Română a publicat o recenzie, judecându-le din punctul de vedere al genului literar respectiv, al elo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
văzui acum, de curând, că o și Înșală cu alte femei brune, dar mai tinere, cărora Încă nu le-au crescut mustăți și barbă precum acestei neveste a lui de-a doua, de hatârul căreia zevzecul meu prieten și-a urgisit buna lui nevastă și un copilaș. Familia M. din Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca un taur, care muta din loc, de parcă s-ar juca, dulapurile grele luate În bra țele ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după linia molatecă a acoperișurilor și după Colina Mistică, cu cetatea, catedrala și cimitirul vechi, pe povârnișul căreia aveam să privim amândoi, În acea primăvară neuitată, nămeții rozalbi de meri și de caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se confundă, În aparență măcar, cu oarecare ritual sau cult la fel de impersonal, motiv, probabil, pentru care cei vechi zeificau prostituția, Îi ridicau temple și onorau pe preotesele ei. Iar multe pagini din Biblie le sunt destinate, fie [pentru] a le urgisi, fie [pentru] a le acorda asistența. Este, apoi, o profesiune de simplă obișnuință, de habitudine cu timpul (greu până apucă a mușca din ea), de rutină, cum și de un anume dresaj, cu scopul, adică, și cu concursul binevoitor al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am avea și noi, oamenii, inima credincioasă a câinelui, nici "domnia ta" n-ai fi trădat de două ori: și Moldova, și pe domnul ei. Te-ai putea gândi totuși că, de mă osândești, zdrobești inima dragei tale surioare și... și urgisești niște prunci ce-ți sunt ție nepoței, cerșește Isaia. Ștefan se întoarce către Sora ce plânge în brațele Mariei. Mă doare durerea ta, Sora... Te rog să mă ierți... Spune! Pot să fac altfel? Sora hohotește, dar din gura ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care îl animă. Un al doilea plan al decodării simbolului ține de percepția profană: „în orice viziune escatologică, cenușa va simboliza lipsa de valoare, nulitatea legată de viața omenească, datorată precarității acesteia”. Șperlă este desconsiderat, chiar dacă are sânge albastru: „era urgisit Șperlă de împărat și de toți curtenii lui și socotit ca o pacoste, bună numai să încurce pe alții”. Ceea ce conține însă nucleul valorii imanente flăcăului vine, din nou, dinspre solar: cenușa este „legată în mod esențial de principiul yang
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drame, proză scurtă, precum și romanul foileton Același drum. A publicat volumele de povestiri Doamna elegantă. În urma frontului (1918), În cerdacul casei bătrânești (1926) și romanul Săraca țară a Moldovei... (1939). C.-R. cultivă o literatură în manieră sămănătoristă, cu personaje urgisite de soartă, purtând în suflet amintirea nostalgică a unui trecut patriarhal (Un boier moldovean, Dezrădăcinatul). Deși narațiunilor nu le lipsește o anume sobrietate, acestea rămân, totuși, marcate de autoritatea modelului, care poate fi identificat în proza lui I.Al. Brătescu-Voinești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286155_a_287484]
-
de arest, în care supt-iscăliții încredințează că în vremi de triizăci ani de când ne păstorește (Vasile Hudișteanu) nu s-au abătut la nici un catahrisis împotriva pravilii și a canoanilor duhovnicești 25. Se mai arăta apoi în respectiva mărturie că sunt urgisiți neavând la cine alerga spre a ne creștina pruncii, a ne îngropa morții și a căuta de cele nouă trebuitoare ale creștinătății, cauză din care sătenii au rămas nemărturisiți și neîmpărtășiți în sfântul și marele post a acestei învieri 26
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fusese extrem de explicit. îndreptarea legii din 1652 îl citează: „Văduăle carele sânt alése întru rândul văduălor și de la besérică se hrănesc, dă se vor mărita, aceea să nu se mai vrednicească de la besérică nice cu o socoteală, ci să se urgisească. Drept acéia carele nu vor fi de ani 60, nu se cade să se aleagă să se pue în rândul văduălor. însă de va fi văduă de ani 60 și iară va trage să ia bărbat, acéia până nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
besérică; iară așa iaste mai mare și mai spurcată decât curvia. Drept acéia să nu se supuie întru osândirea săborului, adecă cel ce cu trei nunte să nu se pue cu ceia ce plângu, nice să se batjocurească cu un urgisit în săbor, ce într-alt chip, adică în cinci ani să se pocăiască, însă în doi sau și în trei să se dăstoinicească de să asculte dumnezăieștile scripturi cu ceia ce ascultă stând la dverile beséricii și alți doi credincioșii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nu ascund însă că m-a atras sinceritatea... da, sinceritatea acestei mișcări, într-o țară total coruptă. Mai întîi de turci, apoi de fanarioți, de politicienii români veroși de după... Iată, îmi spuneam, o generație care încearcă să vindece acest neam urgisit de tarele sale psihice, naționale, de balcanismul corupt..." (p. 188). Cel puțin la fel de lucidă este Sisi și atunci când analizează sistemul instaurat după război de trupele sovietice. Imaginea metaforică pe care o propune este cât se poate de relevantă pentru climatul
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
o anvergură nemaiîntîlnită la noi. Mai există, pe lîngă filmul premiat al lui Cristi Puiu, o serie de alte scurtmetraje noi, produse în diverse combinații private, dar mereu “cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei”. Indiferent de calitatea lor, toate sînt urgisite de aceeași soartă: nu au acces la marele public. Rămîn, în cel mai bun caz, filme de festivaluri, filme de uz intern. Sprijinul CNC ar trebui să meargă mai departe, să impună strategii de difuzare a filmelor scurte, via televiziune
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
alături de cântece, de asemenea de mare succes, semnate de unii dintre interpreți, cum ar fi Marina Voica, Mihai Constantinescu, Adrian Dami- nescu, Daniel Iordăchioae. Cum spuneam și atunci, a fost o demonstrație de rezistență în timp a genului, atât de urgisit în mass-media, dar și o probă de recordare la actualitate, pentru că nu a fost vorba nicidecum doar de nostalgie - deși aveți ceva contra nostalgiei? Cine n- are trecut și istorie... A fost semnalul nașterii proiectului de mare anvergură “Șlagărele
?lag?rele Rom?niei by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84186_a_85511]
-
răspunde mereu la apel viața, extincția nefiind o renunțare la viață, ci o dramatică îndărătnicie a impurității ei. Incapabil de-a se detașa de unul din cele două medii antinomice, poetul se zbate între ele, cu simțămîntul de-a fi urgisit de amîndouă, găsind o vagă alinare în trecerea de la unul la altul: "respir cu plămînii altei lumi între zidurile astea vechi" ( fundătura homer). Agasat de enunțurile speculative, excedat de solemnitatea abstracțiunilor, Nicolae Coande depune eforturi spre a le compromite. Dînd
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
o mare prețuire. Când, în 1968, am reeditat colecția maramureșeană a preotului Ion Bârlea, am subliniat aportul lui Kirileanu la apariția ei în 1924, și i-am dat fotografia. Am primit atunci de la marele etnograf Petru Caraman, și el un urgisit de regimul comunist, o scrisoare în care îmi scria între altele: "Ce idee minunată că l-ați inclus acestei ediții pe cel ce ostenise pentru cea dintâi fără să fi apărut într-însa Acest fecior de clăcaș de la Holda, din
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
voci de nu știi unde în larma de valuri plutește melodia limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi tot restul vieții tale de dragul unui colț cu apă și stânci? nu-i nevoie de cuvinte aceste rânduri sunt o impietate și stânca din mijlocul mării mă va pedepsi cum știe ea să pedepsească spune Caillou care-i încredințat că
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
colorate în vârf de bețe; Ilie voi să-și ia rămas bun; școala era mai departe, la vale. - Tot vorbeai de apă rece, finule, vino de bea un pahar cu o dulceață, după atâta zăduf, că pe noi ne-a urgisit Domnul să umblăm pe la fânețe, pe la pruni, nu să stăm la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
lucid ca toți, Pamfil Șeicaru încetează curând a mai nutri vreo iluzie. Condamnat la moarte în contumacie la 27 mai 1945, el afirmă îndurerat că autoritățile comuniste îi reneagă pe cei ce „îndrăznesc să spună că poporul român este batjocorit, urgisit de ticăloasa prezență a rușilor”. Veștile sunt din ce în ce mai rele. În 1947, vor fi desființate Școlile de la Roma și Fontenay-aux-Roses. Victor Buescu îi relata lui Busuioceanu despre „comprimările” masive din învățământul superior de la București. În același an, filosoful Constantin Antoniade îi
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu- ne în repertoriul lui Ilie Boca se află acolo ca să braveze și ea, generos, opreliștile care urgisesc planarea slobodă a duhului. Dacă e contaminație, de la un tablou la altul, ea se produce printr-o permeabilitate favorizînd valorile simbolice. Țărani cu pălărie, fizionomii nemeșteșugit, prompt adevărate, - le sîngeră altfel decît fizic, un roșu fără origine, în jurul creștetului, ca
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
După ravagiile din vest, inundațiile au trecut Carpații l Din „Banaton”, Timișul devine unul din cele mai uscate județe ale țării Dintr-o zonă urgisită de furia naturii, Timișul a devenit unul din cele mai uscate județe din țară căci, după ce au creat un adevărat lac bănățean, inundațiile au cuprins restul României, nu mai puțin de 515 de localități din 31 de județe, 101 277
Agenda2005-29-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283947_a_285276]
-
cu flori, și într-un cuib primitor, cu șerbet, sarailii, halva... casele fiind reconstruite după secole de distrugeri din cărămizile și fortificațiile lui Baiazid Fulgerul și Eugeniu de Savoia... I-a fost dat acestui nevinovat petec de pământ, atât de urgisit, să piară definitiv pentru o... Hidrocentrală românească și sârbească. Am fost în ultima ei zi pe insula condamnată la înec... când - am notat acest lucru -, o turcoaică tânără și analfabetă mă tot îndemna cu o rodie în mână, făcându-mi
Insula scufundată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6035_a_7360]
-
vremurilor de altădată ne transmit nouă de cele mai multe ori, chinuit, orbește, cu un alfabet parcă abia închegat, evenimentele.... Iar noi, urmașii, căzând pe gânduri, putem să ne zicem după cumplita lectură: Rar mândrie mai mare la un popor atât de urgisit de istorie; rar înțelegere, mai mică...
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
în mersul liniștit al vieții când nu te aștepți: "Din turnul catedralei, subit transformată în geamie, un muezin cu coarne și coadă mă arăta cu degetul și murea de râs. Cât de fragilă e libertatea umană, îmi ziceam: de ce mă urgisești, Karl, Karl, Karlie?..." (I, 31). Ceea ce părea o glumă involuntară are consecințe neașteptate, stârnește valuri furtunoase. Adio, Europa! nu se vrea, nici pe departe, un roman realist. E destul de clar de la început că, prin confesiunea nestăvilită, nervoasă, retorică, sarcastică, a
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
pleca în America. Aici, i se destăinuie naratorului că nu era demnă de iubirea lui datorită trecutului ei tulbure. Mateo Cipriani e, și ea, o nuvelă "italiană" (de astă dată florentina) în care se narează viața falsă a călugărilor dominicani, urgisiți de mai marii ordinului. E adus în scenă Mateo Cipriani care îl ucide, la Livorno, justițiar, pe trădătorul patriei. După romanțioasa incursiune în viață eroului, urmează execuția să, în aclamațiile mulțimii care îi cer eliberarea. Și, firește, ca în orice
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]