160 matches
-
donat mănăstirii o serie de „moșii” și „ezerul Bilăul (probabil Bălătăul sau Colacul din Heci), cu toate gârlele lor”. Satul Heci mai este pomenit în documente și în anii 1444, 1453, 1514, ca moșie a Mănăstirii Probota. În 1618, potrivit uricului lui Gavril Movilă, satul Heci trecea în proprietatea Mănăstirii Galata, de lângă Iași. În 1790, satele Buda, Heci, Lespezi erau menționate în documente ca sate din ținutul Sucevei. În 1803, satul Lespezi era înglobat în satul Brăteni. La 1812, satul Lespezi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
un venit anual de 4200. La 1825, Heciul era o moșie a Mănăstirii Probota, ca și Tătăruși, Gulia, Dolhasca și altele. Înainte de 1851, moșia Heci a fost arendată cu 1175 de galbeni, iar după această dată cu 24420 de lei (Uricul de la T. Codr., vol. II, pag. 96). În același an, moșiile Brăteni, viitorul Târg Lespezi aparțineau Spătarului Constantin Negre și Banului Ioan Pătrașcu, care erau cumnați. Vecini la Sirețel erau Stavarache Bosie și Nicolae Bosie, care s-au opus înfiițării
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fost pomenit sub acest nume. Țigani au existat în satul Heci, dar nu ca descălecători. Ei au fost aduși după 1409, pentru a lucra moșiile Mănăstirii Probota. La 1444, 1453, 1514, Heciul era moșie a Mănăstirii Probota. La 1618, potrivit uricului lui Gavril Movilă, satul Heci trecea în proprietatea Mănăstirii Galata, de lângă Iași. Domnitorul Miron Barnovschi Moghilă împuternicea Mănăstirea Probota „să-și strângă toți vecinii din Heciu și Bodești și pe țiganii fugiți în alte țări”. Din acest text reiese că
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Moldovenești”, vol. II, pag. 237) - 1851 - moșiile Mănăstirii Probota erau: Probota, Gulia, Tătăruși, Heciul, Platonesci, Dolhesci, Protopopeni, Ciumulesci și Verijenii. Înainte de 1851, moșia Heci a fost arendată cu 1175 de galbeni, iar după această dată cu 24.429 de lei (Uricul de T. Codr., vol. VI, pag. 96). - 1864 - sat în comuna Heciul; - 1871 - sat în comuna Lespezile; - 1892 - înglobează satul Bodești, include și satul Diudiul; - 1894 - satul Heci avea 354 de case, 1376 de locuitori (din care 34 de israeliți
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ani, ușa biroului meu e deschisă după-amiază tuturor celor ce au o poezie mâzgălită cu creionul pe un petec slinos de hârtie, ori somptuoase manuscrise, bătute la mașină în cerneluri felurite, cu peceții pe ceară roșie și cu șnururi de urice domnești - a făcut să fiu vizitat de o lume literară variată, dându-mi astfel posibilitatea unei portretistice anonime în pitoresc. O parte a acestor Memorii e închinată întâlnirilor neprevăzute ale unui critic cu diferite forme ale vieții artistice, în care
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
economice cu cea politică. La aceasta am adăugat anterior ipoteza că egalitarismul și instituționalizarea sa profundă au fost susținute și de scopul și organizarea militară a acestor teritorii. Scopurile militare ale Vrancei apar atât în mitul fondator, cât și în uricul de împroprietărire (mai exact, de întărire a proprietății) despre care se relatează că ar fi fost emis de Ștefan cel Mare. În al doilea rând, cele trei obști contemporane notate de Dimitrie Cantemir sunt situate la granițele Moldovei, în nord
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Nu, slăvite Rex! Este Târgul cel Frumos... De acolo și până la Iași ar mai fi încă o zi bună de marș întins pentru pedestrime. Oștirea ar trebui odihnită înainte de bătălia pentru izgonirea slugarnicului către păgâni răzaș Constantin... care pune pe urice sigiliul de pe deget în loc de semnătură și care numai sabia știe mânui. Și nici în Turculeți să n-ai încredere, și nici în Davidel, că toți îs nestatornici și schimbători ca vremea pe timp de toamnă ca aiasta. Că și numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înfățișare și zicere a vorbelor. Că noi avem îndreptări încă de la Dragoș și Bogdan cum că aista-i loc voievodal, care, odată cu democrația, a devenit bun al poporului. Dar nu se poate, măi celovecule! Că documentele mele fac trimitere la uricele scrise ale lui Petru Voievod Mușatin care a avut stolița la Sirete și cunoștea holmul de la Ruina mai bine decât înaintașii care nici nu l-au văzut. Dacă-i vorba de înaintași, atunci află că tot Zozuleacii mei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
condițiile, care au amplificat producția pentru piață, au impus nevoia de mai multe brațe de muncă. în tot Evul Mediu românesc, domnii șării Moldovei, ca stăpâni absoluți ai pământului și oamenilor, dădeau privilegii slujitorilor credincioși, înscrise în acte de danie - urice cu tot venitul, în veci, constând din moșii și sate, veniturile de la vămi, mori, lacuri și bălți etc. Unele dintre aceste documente se refereau și la dreptul beneficiarului de a-și face sat „cât va putea să trăiască un sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Onică din Fruntești și cu mai multe rude din Obârșie (Obârșia Berheciului) datează din 1565, când sunt atestate documentar cele două sate,Filipeni și Oțelești și a dat câștig de cauză urmașilor lui Filipaș Dunavăț, ca unii care moșteneau pe urice jumătate din poiana lui Coste Călugărul. în secolul al XVII-lea, când începe asaltul unor boieri mari asupra moșiilor răzășești, multe părți din moșia Fruntești ajung în stăpânirea logofătului Pătrașcu, apoi a boierilor din familia Rosetti, cu care răzeșii din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Frunteștilor s-a putut face și datorită faptului că răzeșii, având stăpânire devălmașă, nu aveau act de proprietate de la domnii vechi ai Moldovei. Din această cauză și din altele, printre care și aceea că ei nu au putut dovedi prin „uricul satului” „Talpa” Frunteștilor, actul care să le arate începutul și hotarele, au ajuns ca în „Condica liuzilor” (un recensământ al birnicilor) din 1803, Frunteștii să fie înscris ca sat al banului Ștefan Roset, sat de clăcași, așa cum se arată și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni pentru o jumătate de poiană, unde au trăit Coste Călugărul, care această jumătate din poian a cumpărat-o Filipaș, tatăl lui Gavril Dunavăț, de la unchiul său Sava, fiul lui Mleaștniță, din urice de mărturie ce a avut de la Ștefan Voevod cel Bătrân, pentru 140 de zloți tătărăști. De aceea, domnia mea le-am dat zi, ca să-și prezinte privilegiul lor și mărturie, peste două săptămâni. Deci Gavril, fiul lui Filipaș, cu verii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drept spre apus pe Dunavăț la piscul pârâului Boțului din sus și la dealul mai în gios la dreptu Știubeani în dreapta la răsăritu, la dealu[l] Oțăleștilor și peste Dobrana, dreaptă parte la Obârșie la Branova. și văzând domnia mea urice și drese ce au îi pe acea parte ce scrie mai sus pe giumătate de poiană ce se cheam Filipeni să fie cu tot venitul ce scrie mai sus și de la noi, am făcut și am întărit a lor dreaptă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu vaste moșii în Bucovina, fost staroste de Cernăuți și pârcălab de Hotin (Hotinul a cărui istorie adevărată e ștearsă astăzi de vecinii noștri și pusă sub ctitorirea unui hatman), apărător viteaz al hotarelor țării, făcător de acte domnești, hrisoave, urice, legiuiri, ctitor de mânăstiri, refugiat la Curțile Hârlăului (după trădarea boierilor - ce noutate!- hrăpăreți, cu un sfârșit tragic (de satârul călăului la Stambul), pentru că a ales surghiunul și nu îngenuncherea.. La fel de înțesat cu date și evenimente, textul Amfilohie Hotiniul aduce
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
Municipiul Câmpulung Moldovenesc este, pentru prima oară, atestat documentar într-un hrisov al lui Alexandru cel Bun de la 1411, prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama, situat mai jos de „satul Câmpulung”. De atunci, sunt numeroase documentele epocii, hrisoavele ori uricele din vremea lui Ștefan cel Mare, Bogdan cel Chior, Petru Rareș, cel care a dăruit mănăstirilor munți și văi din ținutul Ocolului. Deci, grație acestor înscrisuri, se observă că Ocolul Câmpulung Moldovenesc este cunoscut foarte bine epocii în cauză, dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
sat are istoria lui cu dramele sufletești ale fraților noștrii. Numai un exemplu: Satul Mahala, în ciuda rezonanței turcești a numelui său, este un frumos și autentic sat românesc la 7 km de Cernăuți. Numele lui vechi Ostrița, e menționat în uricul de danie a lui Ștefan în 1473, când satul și moșia Ostrița, au fost închinate mănăstirii Putna. Numele ia fost schimbat de turci când au stăpânit Cetatea Hotinului. Continuând cele spuse mai sus, în 1940 acei oameni blajini din Bucovina
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
iunie 1436(6944) Se vorbește de „Săliștea Fundeștilor, pe Jeravăț între popa Mircea și Petre Lungu” 5 decembrie 1460 (6968), Bârlad Uric de la Ștefan cel Mare, pentru satul Românești(actualmente Bălăbănești) pe „Jeravăț, ambele părți”. Traducerea textului cărții de judecată(uricului) (Prima mențiune a satului Bălăbănești -Românești) „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor auzi citindu-se, cînd aceasta va fi de trebuință cuiva, că
Mărturii de pe Jeravăț () [Corola-blog/BlogPost/339945_a_341274]
-
de stăpâni privilegiați. În documentele moldovenești, după întemeierea statului, se face o distincție netă între autoritatea cneazului asupra satului, denumită judecie (deoarece cneazul se numește și jude), și stăpânirea boierului, denumită uric, cu privilegiul de imunitate. Atât judecia cât și uricul înseamnă stăpânire feudală, dar prima era stăpânire de fapt, alodială, fără privilegiu, iar a doua era bazată pe privilegiul domnesc. Sunt cazuri în Moldova (târziu, după 1400), când stăpânirea cnezială (judecia) se transformă în stăpânire boierească (uric). În Tara Românească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vostru eres, Portare al Sucevei! Ridicați dar păhar[e] Și beți în pomenirea Domnului celui mare. ARBORE Boierilor! Se poate că nu m-ați înțelege, Căci voi vorbi de-un Vodă ce au murit de mult Ceea ce știți din carte, urice și poveste, Cela ce pentru lume basmu de iarnă este, Acel voievod mare încins de biruință Din a căruia vorbe au rămas doar sentințe, Din viața cărui lumei i-au rămas numai fapte, A cărui nume falnic l-ați supt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suplimentar și convingător (Voevodul întărea, printr-un act din 27 decembrie 1633, mărturia unei anume Maria, soția lui Dumitrache Chiriță, fost mare postelnic, precum că a dăruit Mănăstirii Bisericani satul Vânători din ținutul Neamț, cu mori în apa Bistriței [două urice, unul de la Constantin Voevod, altul de la Gașpar Voevod confirmau spusele ei], pentru ca monahii să se roage pentru „răpăusatul giupânul meu postelnicul”, „Dumnădzău-l poménească”83), daruri fixate uneori în testamentele defuncților; cei mai puțin cuprinși (iarăși văduvele) nu se dădeau în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hotarul sfintei mănăstiri Socolii... Deci domniia mea... am trimis pre boierul nostru, Gheorghiță Șeptelici logofăt al doilea și pre sluga noastră Stratulat uricariul...au mers acolo de au strâns oameni buni... și au mers din semne în semne precum scrie uricul de la Petru (Șchiopu) vodă, de au ales locul și au stâlpit și mai bine... Deci au rămas buciumenii din toată legea țării”. Ei, da’ călugărițele au avut și zile bune, fiindcă aceeași Ilisafta și soborul mănăstirii Socola, la 7 mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
unchiul domniei mele Petru (Șchiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru, fiul lui Eremie voievod, cu mare oaste leșască”. „Cam uituce sfințiile lor. Au lăsat uricul în pământ până a putrezit!” - gândeam eu, dar vodă spune: „Noi văzând atâta plângere a lor, domnia mea m-am milostivit și... am dat și am întărit mai sus zisei sfinte mănăstiri acest loc”. Hrisovul mai confirmă faptul că locul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aflau: „patru candele mari de argintu, o căndeluță tij de argintu, un potiriu de argintu, un discos de argintu, o lingură de argintu, o cruce ferecată cu auru și cu mărgărintari, un policandru de aramă, 2 sfeșnice de aramă, 2 urice cu cutii de argintu, tij pentru anaforă, o candilă mică, tij de argintu la mir, o Evanghelie ferecată cu argintu”. „Cum se vede treaba, acest binefăcător nu era unul oarecare! Era <cuprins>, cum se spune” - mă bătea gândul. Apoi, dintr-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că biserica Bârnovei a fost începută de Miron Barnovschi voievod înainte de 1629, anul mazilirii sale. Bucuria de a o sfârși îi revine însă lui Istratie Dabija voievod, care mântuiește înălțarea bisericii între anii 1661-1665. Lucrurile devin mai limpezi dacă citim uricul lui Miron Barnovschi voievod din 11 noiembrie 1628 (7137), care lămurește anul zidirii bisericii: „Io Miron Barnovschi Moghila voievod... Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș) de łarigrad... și a vândut dreapta sa ocină... care a avut-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Iași și în Moldova. N-am să uit, părinte. Și nici răbdarea de înger cu care m-ai ascultat... Rabdarea face parte din însăși ființa unui monah... Nu mai prejos a fost și răbdarea ta în a studia hrisoavele, zapisele, uricele și câte altele cuprinse în documente... Eu cred că la mine răbdarea e pe ultimul loc. În față stau dragostea pentru istorie și curiozitatea... Frumoasă și trainică îmbinare... După ultimul cuvânt privirea bătrânului a alunecat spre cărarea dinspre poiană. Apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]