95 matches
-
Iezer, Lălești, Rotari, Ruși Comuna Tutova Sate: Tutova, Bădeana, Ciortolom, Coroiu, Crivești, Vizureni Comuna Vinderei Sate: Vinderei, Brădești, Docani, Docăneasa, Gara Docăneasa, Gara Tălășman, Obârșeni, Valea Lungă Comuna Voinești Sate: Voinești, Avrămești, Băncești, Corobănești, Gârdești, Mărășești, Obârșeni, Obârșenii Lingurari, Rugăria, Stâncășeni, Uricari Comuna Zorleni Sate: Zorleni, Dealu Mare, Popeni, Simila Colegiul uninominal pentru alegerea Camerei Deputaților nr. 6 Municipiul HUȘI Localitate componentă: Huși Comuna Arsura Sate: Arsura, Fundătura, Mihail Kogălniceanu, Pâhnești Comuna Berezeni Sate: Berezeni, Mușata, Rânceni, Satu Nou, Stuhuleț Comuna Bunești-Averești
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
de reglementare pe cale amiabilă a neînțelegerilor care, inevitabil, apăreau între diverșii stăpâni ai moșiei. În legătură cu Toader Gherman, unul din cei patru „frați” de la 1643, e de amintit că acesta apare des în documente la jumătatea veacului al XVII-lea în calitate de uricar; nu ne surprinde astfel să-l aflăm, la 1648, proprietar al unui exemplar din Cazania lui Varlaam, exemplar care, după 1800, va ajunge în Transilvania. Dintre urmașii celor patru stăpâni de la 1643 se remarcă Gligorașco Gherman, pârcălab și vornic mai
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
probabil, limitarea, și prin aceste mijloace, a pătrunderii străinilor în ocinile strămoșești. De altfel, tot o astfel de combinație vor face, câteva decenii mai târziu, alți doi urmași, în a șasea generație, ai lui Dragotă, Maria Rugină și Dumitrașco Gafenco uricarul. Ajungând la Dumitrașco Gafenco, să precizăm că opinia generalizată, în rândul specialiștilor în genealogie, este că neamul acestuia era, la origine, ucrainean . Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem că neamul Gafenco este
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Paraschiva, fiica Dumitrei Ghermăneasa, cei doi având mai mulți copii, amintit fiind numai Dumitrașco diacul, care moștenea, printre altele, și 1/4 din 1/3 din Cordăreni. Ei bine, exact aceeași parte de Cordăreni, îi era întărită lui Dumitrașco... Gafenco uricar în 1725! Coroborând toate aceste date, rezultă limpede că Dumitrașco diacul de la 1681 nu este altul decât Dumitrașco Gafenco, uricarul de la 1725, iar tatăl său este Pătrașco Țițul, urmaș, în generația a șasea, al lui Cozma Șarpe postelnicul din veacurile
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
1/4 din 1/3 din Cordăreni. Ei bine, exact aceeași parte de Cordăreni, îi era întărită lui Dumitrașco... Gafenco uricar în 1725! Coroborând toate aceste date, rezultă limpede că Dumitrașco diacul de la 1681 nu este altul decât Dumitrașco Gafenco, uricarul de la 1725, iar tatăl său este Pătrașco Țițul, urmaș, în generația a șasea, al lui Cozma Șarpe postelnicul din veacurile XV-XVI. Cum a ajuns fiul lui Pătrașco Țițul să poarte numele Gafenco - iată un subiect care naște discuții. Cu titlu
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
seliștea Glodeni); în sprijinul acestei prime ipoteze, e și faptul că în documentul din 23 martie 1681 diacul Dumitrașco apare fără ceea ce numim astăzi nume de familie, de abia din aprilie 1707 documentele amintindu-l numai cu formula „Dumitrașco Gafenco uricarul”. A doua ipoteză privește schimbarea numelui „Țițul” și preluarea sau prelucrarea altuia purtat frecvent de neamurile înrudite cu familiile Gafenco; amintim, în acest sens, pe o anume „Gaftona”, mătușă prin alianță (a) lui Dumitrașco, același (pre)nume purtându-l și
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Țintă) să fi fost căsătorit mai întâi cu Aftimia Cocuran, de aici „curgând” neamul Țintă, iar mai apoi cu Paraschiva Gherman, astfel apărând neamul Gafenco. Dincolo de toate aceste ipoteze, trebuie spus că Dumitrașco Gafenco a făcut o remarcabilă carieră de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie de pana unui diac priceput. S-a împăcat foarte bine cu cumnatul său, Pavel Rugină, marele dregător de la cumpăna veacurilor XVII-XVIII, încercând împreună să protejeze ocinele strămoșești. Rugină, plecând
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
ar putea fi un bun prilej de meditație pentru istoria mentalităților sau cea socială, comportamentul țăranilor din Cordăreni fiind, credem, și un bun punct de plecare chiar în analize de tip sociologic. Revenind la stăpânii așezării, să spunem că fiul uricarului Dumitrașco Gafenco, Miron, se va consacra aceleiași îndeletniciri. În mai 1720, probabil pentru a se școli, era într-o comisie de hotărnicie alături de tatăl său. Apoi, vreme de aproximativ 30 de ani, va fi mereu pomenit în documente, cel mai
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Miron, se va consacra aceleiași îndeletniciri. În mai 1720, probabil pentru a se școli, era într-o comisie de hotărnicie alături de tatăl său. Apoi, vreme de aproximativ 30 de ani, va fi mereu pomenit în documente, cel mai adesea ca uricar, dar și ca stolnic al doilea sau vornic de Câmpulung Rusesc. Ginerele lui Miron, Afendule(a) era, după cum pare a indica numele său, grec. De la prima apariție a acestui personaj în documente, se vede că este un om cu bani
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
și afluenților săi, printre care se afla și Scutăria Zăvadeni. Această scutărie se află la est de actualul oraș Bălți pe ambele maluri ale Răutului și includea un număr mare de sate. Cartea voievodală a lui Petru Șchiopul scrisă de uricarul ieșean Roșca, ne oferă informații despre politica funciară domnească în albia râului Răut. În aceste document sunt atestate 33 de localități, cu circa 4000 de locuitori, 15 „locuri de sate” și „locuri pustii”, 6 seliște și 4 locuri cu iazuri
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
al XVI-lea, când Alexandru Lăpușneanu trebuie să-l fi întărit pe Văscan pârcălabul asupra a jumătate din sat, transmisă apoi fiului Costea, vel vătav, și de acesta fiicei sale Drăgălina, cea care, alături de soțul ei, Ionașcu visternicelul vinde moșia uricarului Băseanul. Despre cealaltă jumătate a satului, cea de sus, nu se știe nimic concret pentru acele începuturi ale istoriei documentate în scris a Buhăieștilor, însă din acte de la 1611, 1617, 1620 și mai departe, de pe tot parcursul secolului XVII, apar
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
vornici, hatmani, și oșteni de frunte căzuți în lupta de la Podul Înalt, este, fără îndoială, o lucrare istoriografică de referință pentru trecutul istoric al Moldovei. Acest document a fost citat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, de Axinte Uricarul. În fruntea pomelnicului este notată data, 6915 (14079, indictionul 15, crugul soarelui 27, al lunii 18, când a început scrierea sa la Mănăstirea Bistrița. În introducere se fac considerații generale privind milostenia și mântuirea, apoi se arată că înscrierea în
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar, adică un om învățat, cu științăâ de carte. Din acest unghi de vedere, proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor au putut fi oameni cu funcții de răspundere la domnie și ar fi reprezentat elita-dregătorilor ei. Oricum, satul care la 1638 era consemnat
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
Din unele documente de arhivă se poate constata că teritoriul satului Stănești a fost mult mai mare decât în prezent. De pildă, o lungă perioadă de timp "Poienile" sau "Poiana" (actualul sat Poieni) a ținut de moșia învecinată Stănești. în Uricarul XXII, pag. 85-92, se menționează că la data de 13 decembrie 1767 hotarul Stăneștilor începea din capul moșiei Sinăuți, alături cu Tureatca, pe la Trei Movile, până la Movila Săpată, iar de aici, în sus, se mărginea cu Mihorenii, în Bahnă, și
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
lui Ștefan cel Mare. Domnitorul Moldovei cumpăra jumătate din satul Botoșenița de pe Horăit de la un anume Luca, parte pe care apoi o dăruia slugii sale Stanciul și surorilor sale. În secolul al XVI-lea părți din Botoșenița ajungeau proprietate a uricarului Cârstea Mihăilescu, iar în secolul al XVII-lea aceleași părți erau în proprietatea lui Vasile Hulubei și a rudelor sale, familiile Tăcu și Ciornei. După ocuparea nordului Moldovei de către habsburgi (1775), granița dintre Bucovina și Moldova trecea prin acest sat
Botoșanița Mare, Suceava () [Corola-website/Science/301933_a_303262]
-
biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârșit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iași, Grigore Ghica întărește lui Miron Gafenco uricar, ginerele lui Alexandru căpitanul, jumătate din Crasna. Cealaltă jumătate de sat este a Mănăstirii Putna, care a primit-o de la răposatul Calistru, fost episcop de Rădăuți. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Antonie a devenit deja în toamna anului
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
regret pentru că acceptase propunerea acelor trepăduși suspuși, din subordinea lui Panaiotache că se cățărase și urcase încet-încet unde nici nu visase?... Ce-a fost?... N-am putut încă descâlci! Destul că, într-o zi, când eram cufundat în lectura revistei "Uricarul", a lui Teodor Codrescu, urmărind un șir de informații despre războiul ruso-turc din anii 1768-1774, un coleg de la muzeu intră în sala de lectură și, cum eram singur, spuse cu glas tare: ... S-a spânzurat astă-noapte, Elvira lui Miu Gheorghiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din Scorteni, partea lui Lohănaș, din Copăceana, din Faur, Vutcani, Lungeni și Voroveani „să aibă a lua a zecea din pâne și din fân și din tot venitul ce se va aleage pre aceale hotare și din via din Vâtcani" (Uricar, XX, 81). „1676 - Marte. Antonie Ruset Vv. dă volnicie mărzacului, hotnogului, a ținea și a opri moșiile lui din Scorțeni, Voroveni, Vâtcani, Fauri, Copăceana și Lugeani cu tot venitul și să le zeciuiască din pâne, din fân, din vin și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Vv. dă volnicie mărzacului, hotnogului, a ținea și a opri moșiile lui din Scorțeni, Voroveni, Vâtcani, Fauri, Copăceana și Lugeani cu tot venitul și să le zeciuiască din pâne, din fân, din vin și din tot ce se va alege" (Uricar, XX, 82). „1742 - Iulie 24. Constantin Mavrocordat Vv. dă volnicie egumenului de la Barboiu să stăpânească și să dijmuiască moșiile Dragomireștii și Zberoaia din țarină, din fânețe, din prisăci cu stupi și grădini cu legume, după obicei. Oamenii ce șed acolo
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și din heleșteie și din livezi și din tot locul, cu tot venitul moșiei, după obiceiu, iar oamenii ce vor fi șezători cu casa pe acele moșii să aibă a lucra boieresc câte 12 zile, 6 vara și 6 toamna" (Uricar, XX, 94). „Cum obiceiul din vechime era că oricine se putea așeza pe moșia cuiva, fie adus cu hrisov, fie chiar venit așa oarecum, el își putea face semănătura lui, să-și așeze prisaca lui, să cosească fânul pentru vitele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lui Ignat din Bărgăuani să ție și să oprească a lor dreaptă ocină și moșie din sat din Bărgăuani, precum au ținut-o moșii și strămoșii lor și să ia de a zecea din tot locul și din tot hotarul" (Uricar, XXV, p. 133). Taxele au constituit o sursă importantă de venituri încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare și al Curții sale. Astfel, pentru mărfurile intrate în circuitul comercial, negustorii trebuia să achite: vama cea mare, vama cea mică, cântarul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Ghica al Moldovei, rezultă că era dată să-i apere, despre toți zapcii care umblă cu angării în ținutul Cărligăturii.. Ei, totuși, erau de mare trebuință , de vreme ce într-o poruncă dată în anul 1794 de către Mihail Constantin Șuțu (T.Codrescu, Uricar, vol.I,p. 251252) domnul Moldovei către ispravnicii de ținut, citim: „Datori să fie ispravnicii, atât primăvara cât și toamna, a rândui la fiștecare ocol câte un mazil zapciu care să îndemne pe toți locuitorii ținutului să are și să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
primite de la ispravnici, lor fiind supuși vornicii satelor. Deși împuterniciți să cerceteze neînțelegerile dintre săteni, ei deveniseră funcționarii care făceau din slujbele lor un mijloc de jefuire a populației satelor. De altfel, în anul 1795, Constantin Mihail Șuțu (Teodor Codrescu, Uricarul, vol.IV, p.59) într-o poruncă către ispravnici spunea despre ei:"Căpitanii de mazili ce s-au obișnuit a se face, de la o vreme,, fiindcă nu sunt pentru altă treabă, ci numai cât jăcuiesc pe mazili și ruptași, cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de mazil." Acum când ei erau puși să îndeplinească diferite servicii care, firește, ieșeau din cadrul însărcinărilor lor de odinioară, înseamnă că și boieria lor scăpătase. Decăzuse cu totul. Drept urmare, jeluindu-se domnitorului Grigore A. Ghica, în anul 1777 (T.Codrescu, Uricar, vol.XV, p.3-6), avea să emită poruncă Domnească care punea în vedere ispravnicilor să nu mai dea asemenea însărcinări mazililor, pentru că ei nu puteau fi întrebuințați decât cu poruncă domnească și nu puteau fi pedepsiți decît de Domn. b
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în 1821 a lucrării „Statistica răzeșilor" (București), despre „starea actuală" a lor nu se știe nimic „sau aproape nimic". La întocmirea lucrării citate i-au servit drept călăuză următoarele documente: 1. Condica liuzilor de la 1803, publicată de Teodor Codrescu în „Uricar" (t. VII și VIII, p. 242); 2. Catagrafia de la 1820; 3. Catagrafia de la 1831; 4. Condica proprietăților din Moldova, aflată în manuscris în Biblioteca Academiei Române care cuprindea numele proprietarilor, toate cele 4 documentare oferindu-i informații asupra satelor și a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]