200,946 matches
-
trimbulind" e un cuvînt inventat de Nichita Stănescu, că nu înseamnă nimic, nici în română, nici în germană - e doar ceva care sună frumos, cum sînt clopoțeii de pe scufa măscăriciului. Să fi înțeles ei ce voiam eu să înțeleagă? Pe urmă toți ne-am luat rolul în serios. Nora Iuga, decana de vîrstă a tuturor doamnelor poeziei românești, a făcut o succintă trecere în revistă a direcțiilor și formulelor de expresie pe care le abordează poezia românească de ultimă oră. Recitalul
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
pîlcuri de ciuperci prin burnița călduță, cîntînd mergem fericiți ca nomazii la Hundertwasserhaus, (Casa Hundertwasser) care înghite în hohotul ei de rîs pantagruelic tot barocul Vienei. Bem lapte cu rom. Mergem la muzeul Arsenalului, vedem limuzina neagră și tunica cu urme de sînge a Kronprințului Franz Ferdinand după atentatul de la Sarajevo, mergem în Prater, ne ciocnim în mașinuțe, intrăm cu trenulețul în Castelul vampirilor, țipete, am dat jos 50 de ani de pe mine, mi-am lepădat pielea. Seara pe Blutgasse (Ulița
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
Sala Palatului s-a întîmplat să văd, anul acesta, multe, foarte multe locuri goale, clasica poveste cu invitații neonorate sau cu prezențe cel puțin bizare, poftite altminteri, deloc melomane, sosite strict pentru mondenități. Și asta face parte din joc, la urma urmelor, dacă pînă aici regulile au fost respectate. Cînd știu cîți oameni de cultură, cu solidă pasiune muzicală, nu au reușit să procure sau să cumpere bilete, mă îndoiesc că maniera de a face protocolul astfel este una aproape de interesele
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
Palatului s-a întîmplat să văd, anul acesta, multe, foarte multe locuri goale, clasica poveste cu invitații neonorate sau cu prezențe cel puțin bizare, poftite altminteri, deloc melomane, sosite strict pentru mondenități. Și asta face parte din joc, la urma urmelor, dacă pînă aici regulile au fost respectate. Cînd știu cîți oameni de cultură, cu solidă pasiune muzicală, nu au reușit să procure sau să cumpere bilete, mă îndoiesc că maniera de a face protocolul astfel este una aproape de interesele culturii
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
un perfect caz de analiză ,clinică". Descrise sumar, lucrurile arată în felul următor: un hoț pătrunde, la ora trei noaptea, într-o casă, cu intenția evidentă de a fura. Mai întâi se trezește din somn soția, apoi soțul. Acesta din urmă pune mâna pe pușca de vânătoare, îl urmărește pe hoț până în garaj și îl împușcă. Elemente secundare ar fi (cronologia faptelor e, până în clipa de față, incertă): stăpânul casei a sunat la Poliție, apoi între el și hoț a avut
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
de după cel de-al Doilea Război Mondial. Deși nu sînt foarte noi, aceste eseuri (scrise între 1949 și sfîrșitul anilor '80) își păstrează intactă actualitatea și se adaugă acelor încercări de a acomoda dezvoltarea tehnologică fără precedent din anii din urmă cu valorile fundamentale ale spiritului care îi preocupă de ceva vreme pe teologii creștini (catolici, în primul rînd, dar și ortodocși, chiar români, de ultimă generație). Mutatis mutandis, cartea lui Alexandru Șafran este un soi de Omul recent, scris însă
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
destul de jucăușă. Și, de-o vreme-ncoa, ,meteahna" asta este, pentru scrierile semnate de autori români, tot (mă rog, poate că exagerez...) ce le dorim. Să ,iasă", adică să circule, să prindă la public fel de fel, să fie, la urma urmei, citite, în cercuri (largi) unde nu se-mpiedică lumea de etern suspectatele ,influențe". Problema bunului de export, în sens larg - fiindcă începe să fie un subiect de discuție, chiar dacă nelipsiții cronicari de mondenități literare au dezavuat, pentru ea, un
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
jucăușă. Și, de-o vreme-ncoa, ,meteahna" asta este, pentru scrierile semnate de autori români, tot (mă rog, poate că exagerez...) ce le dorim. Să ,iasă", adică să circule, să prindă la public fel de fel, să fie, la urma urmei, citite, în cercuri (largi) unde nu se-mpiedică lumea de etern suspectatele ,influențe". Problema bunului de export, în sens larg - fiindcă începe să fie un subiect de discuție, chiar dacă nelipsiții cronicari de mondenități literare au dezavuat, pentru ea, un întreg
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
culege în recapitulare alte observații demne de reproducere. Cu toate acestea conversația s-a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume pată în tablou l-a surprins. Îl acompaniase mai multe ceasuri, totuși T.M. nu dăduse semne la urma urmei că înregistrase efectiv prezența lui, nu l-a întrebat cum își duce existența, la ce lucrează, care sunt ultimele lecturi și busola de care e ghidat. Cum ar fi putut interpreta dezinteresul cu care era primit? A.K. nu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
în recapitulare alte observații demne de reproducere. Cu toate acestea conversația s-a derulat nerigid, abordându-se mai multe subiecte. O anume pată în tablou l-a surprins. Îl acompaniase mai multe ceasuri, totuși T.M. nu dăduse semne la urma urmei că înregistrase efectiv prezența lui, nu l-a întrebat cum își duce existența, la ce lucrează, care sunt ultimele lecturi și busola de care e ghidat. Cum ar fi putut interpreta dezinteresul cu care era primit? A.K. nu era
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
lansat semnale de avertisment. Pe cealaltă pantă, a autoreclamei, nu mai e vigilent, trece cu vederea la alții manifestări de lingușeală și servilism. Să efectuăm o demarcare. T.M. știa cine este, ce poteci a defrișat, ce moștenire a lăsat în urmă. Această conștiință de sine nu conține nimic discordant. La el se ivește mai pronunțat ca la alții comprehensiunea faptului că se încheie un circuit, că e ultimul dintr-o serie, că nu se mai poate scrie mai bine și mai
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
zile că trăim cu inconștientă frenezie a răului în noi? Cum de n-am putut să ne conștientizăm neputințele intelectuale atunci când, fie și din întâmplare, intrăm pe teritoriul acestor spirite înalte? Așa au dat buzna în Parlament pensionarii fără vreo urmă de respect pentru, ba mai și puneau întrebări nepotrivite în legătură cu veniturile unui parlamentar... Extraordinar, ce pensionari indiscreți și recalcitranți! Cam așa s-a întâmplat aseară cu prietenul Haralampy când a dat într-o dambla de incompetență psiho-mentală în fața televizorului, încât
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
care o face translucidă, iar dacă ești cumva mai grăbit, și ea îți iese în cale, incapabilă de cea mai firavă precauție, așa cum se întîmplă deseori să o facă în spațiul public, riști să o zdrobești fără să lase nici o urmă vizibilă, în afara unei pulberi sidefii, un fel de polen selenar, care ți-ar rămîne, eventual, o vreme, pe haine. În al doilea rînd, ea funcționează în cu totul alți parametri decît aborigenii tipici, probabil în virtutea unei programări abisale și irevocabile
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
unor povestiri ca Orestone, Proiect de exterminare, Cel mai mare scriitor, Librarul neverosimil, Domnul Baldassarre, cele mai bune din întreg volumul. Orestone e povestea unui pierde-vară, ,artist care s-a lăsat de meserie" și ,meșteșugar decăzut" care ajunge pînă la urmă cerșetor. Adevărata lui artă e, în realitate, aceea de ,a imita glasul tuturor animalelor, inclusiv al omului", lucru care însă nu-l ajută prea mult în lupta pentru supraviețuire. Personajul, creat cu o doză serioasă de umor absurd, e inubliabil
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
tot volumașul, taman pentru tezismul explicit. Chiar cu bucla epicului închisă conștiincios la final, povestirea rămîne doar la stadiul primitiv-demonstrativ. Pe scurt, dacă vreți un alt Papini decît cel ultracunoscut din dezesperantul Un om sfîrșit și din Gog (acesta din urmă pare, la recitire, naiv și mult mai puțin ,revoluționar" decît la prima degustare), volumul Chipuri de oameni, reeditat acum la Editura Leda, sub aceeași siglă Corint, vă poate satisface această dorință /curiozitate. Asta în cazul în care ea există, firește
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
montare la Teatro Lirico din Cagliari. Observ două tendințe reprezentate de mai multe voci. Enescu în lume, Enescu în România ,profundă". Pentru prima, Cornel }ăranu, Viorel Cosma, Rufina E. Leytes, Vasile Tomescu, Mihai Cosma, Martin Schimek, Lukas Haselböck. Aceștia din urmă, vienezi, abordează comparativ apropieri de destin și factură (Franz Schreker și George Enescu, pe aici psihanaliza există în extrasul din ,Mein Charakterbild"), apropieri de dramaturgie și scriitură (comparație între Vox Maris de Enescu și Marea de Debussy). Rezonanța compozitorului Enescu
Permanențe by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/11260_a_12585]
-
îndemînă este proza sud-americană și, poate, mai mult decît aceasta, cinematografia iugoslavă din anii '80-'90 (filmele lui Emir Kusturica). Dincolo de acest cadru general, romanele lui Dan Stanca se ies din contingent prin marea lor densitate ideatică. Autorul este, pe urmele lui René Guénon și Vasile Lovinescu, un adept declarat al filozofiei ezoterice, iar personajele sale sînt, la rîndul lor, oameni cu viziuni diferite, dar foarte ferme, asupra vieții și a realității înconjurătoare. În privința dezbaterilor intelectuale personajele lui Dan Stanca seamănă
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
înfățișare respectabilă cereau liniște prin gesturi și cuvinte. Am zărit fața pe jumătate speriată, pe jumătate amuzată a soției mele. Tumultul a durat maximum două sau trei minute, dar minute de cutremur, din cele care ni se par ore. Până la urmă am ridicat brațele ca și cum aș fi cerut pace sau m-aș fi predat.. Treptat s-a făcut liniște. Am întrebat cu voce tare: ,Pot vorbi și eu?" Au izbucnit râsete în diferite părți ale sălii. ,Doamnelor și domnilor, sper că
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
luăm Suceava, cu arhitectura ei și cu lupta istorică împotriva invadatorilor răsăriteni. Gura Humorului, cu mănstirile din împrejurimi. Iașul, la fel, Tomisul lui Ovidiu, exilatul imperial al Romei severe. Ce să mai zicem de Timișoara... Las Brașovul, drag mie, la urmă. Dinadins, ca oricare ființă la care ții, și pe care din politețe n-o pui în frunte. Numai dacă aș aminti de legenda ucenicului împins în gol, de pe acoperișul Bisericii Negre în construcție, de meșterul zidar hapsân, incapabil să suporte
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
de apartenență a Sibiului la istoria europeană cea mai veche. Aici, un arhitect ar umple multe pagini, descriind stilurile medievale cele mai curate. A fost o blasfemie. A fost, fie-mi iertat c-o spun, o nerușinare. A fost, la urma urmei, o imensă prostie, că-n ultimii cincizeci de ani, politica neroadă, totalitaristă, egalitaristă, băgă aici, în Sibiu, cu miile, țigani, în casele și-n gospodăriile sașilor români ce preferaseră să plece... Este Sibiul Europa, într-adevăr, el o reprezintă
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
apartenență a Sibiului la istoria europeană cea mai veche. Aici, un arhitect ar umple multe pagini, descriind stilurile medievale cele mai curate. A fost o blasfemie. A fost, fie-mi iertat c-o spun, o nerușinare. A fost, la urma urmei, o imensă prostie, că-n ultimii cincizeci de ani, politica neroadă, totalitaristă, egalitaristă, băgă aici, în Sibiu, cu miile, țigani, în casele și-n gospodăriile sașilor români ce preferaseră să plece... Este Sibiul Europa, într-adevăr, el o reprezintă cu
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
umorul e nespus, sugerat prin pauzele dintre conversații și prin mimică. Zero umor situațional, totul e verbal, zero nuditate sau limbaj vulgar, se vorbește încă în RP (received pronounciation, cea mai curată și mai literară variantă a englezei vorbite), nici urmă de accent cockney. Cu câțiva ani înainte, serialul comic TV trecea printr-o revoluție. Șase genii comice (scuzați tonul panegiric, dar odată ce veți vedea, veți înțelege la sigur), ale căror nume merită să le menționez: Graham Chapman, John Cleese, Eric
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
Sorin Lavric Cînd vorbim despre deznădejde obișnuim să ne închipuim o stare de debusolare în care omul, poticnindu-se într-un orizont fără perspectivă, se clatină o bucată de vreme pentru ca, pînă la urmă, să se redreseze în chipul cel mai firesc și mai previzibil cu putință. Privește înapoi, ridică din umeri și, scuturîndu-se de amintirea neplăcută a unei traume, pornește mai departe, încredințat fiind că viața, oricum ar fi, e bună. Că ți-
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
se apere cu singura armă ce i-a mai rămas la îndemînă: apostazia. Consecința fundamentală a unei asemenea apostazii este că orice formă de consolare pe care religia, arta sau expedientele traiului în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii și nici elogiul opiniei publice. Ești în afara oricărei forme de flatare a amorului propriu, adică ești invulnerabil. Amăgirea a pierit, iar dezamăgirea s-a preschimbat în revoltă. Și
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
învie. Amîndouă, turnate într-o cocă de sclipici, peste-o mesadă argintată, botează cu-alte nume chipuri din ce în ce mai noi, deși din ce în ce mai vechi, care se tot lasă, cu fiecare privire în oglindă, undeva la fund. De le-am putea prinde din urmă, scrie Petru Creția, ,toată viața noastră ar fi sfîșiată". , Dacă amintirea n-ar fi amintire vie, ci moartă oglindă, dacă visul n-ar fi vis, ci stearpa înfățișare, devenită vizibilă și reflectată, a nevăzutului ireflectabil din noi", atunci ne-am
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]