60 matches
-
un zepelin și mă voi lipi pe tavanul înalt, de unde mă vor râcâi îngrijorați oamenii de serviciu, după care mă vor scoate pe geam și de acolo dusă voi fi (cum a și scris apoi Ruxandra în povestirea ei „Zepelinul Ursulina“). Pe Nona o așteptam de destulă vreme și aveam senzația că toți cunoscuții noștri o să se bucure de venirea ei (ca în jocul cu „bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia când a venit Bucurel bucuros de la București!“). Că n-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici, la Ursuline. — Mare greșeală! - își aduse aminte Amada. — De ce? - întrebă Tresoro. — Nu știu dacă ați fost vreodată la Ursuline - spuse Fibbia. — Am fost o dată, în treacăt - spuse căpitanul Tresoro. — Ei, o dată, mai treacă-meargă, dar să stai acolo ani în șir, fără o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici, la Ursuline. — Mare greșeală! - își aduse aminte Amada. — De ce? - întrebă Tresoro. — Nu știu dacă ați fost vreodată la Ursuline - spuse Fibbia. — Am fost o dată, în treacăt - spuse căpitanul Tresoro. — Ei, o dată, mai treacă-meargă, dar să stai acolo ani în șir, fără o lescaie... - spuse Amada. — Noi eram două fetițe vesele, zvăpăiate, învățate cu surugiii, cu călătorii, cu hanurile - urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
limbi moarte și una foarte guturală - completă Amada. — Am avut - spuse Fibbia înlăcrimată - o adolescență cum nu dorim nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri în așteptarea unei realități tangente... — Tangibile se spune - o corectă Fibbia. — Mă rog, ce mi-e tangibil, ce mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru bărbați, Întrucât poate primejdui activitatea glandelor seminale și a testicolelor, dacă domnișoara știe cumva ce sunt coaiele. Ignoranța ca dovadă a buneicuviințe și a unei creșteri alese, de care nimeni nu se Îndoia În cazul domnișoarei Koblicska, crescută la Ursuline, fu spulberată brutal printr-o neașteptată mișcare de Încuviințare grav-senină a capului ei gingaș, provocând pe cale de consecință domnului Coriolan Moduna un scurt seism urmat de o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
purtase și ea la câteva serate În Casa Lendvay. Lumea zicea că semăna cu Thinagel Szerafin tânără, cu care se mândrea tot orașul. Ea Însă nu s-a gândit niciodată să fie farmacistă. De aceea s-a și dus la Ursuline. Acolo a Învățat să fie o soție bună și o femeie de lume. Mamă a devenit odată cu creșterea copilului. Chiar la Început, după naștere, nu a fost decât o femeie care a născut. E drept că după mulți ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În catedrale. Am văzut femei bătrîne În pardesie negre, cu pălării mici de fetru trase pe frunte cum erau și la noi, la Maiandacht, așteptînd să le vină rîndul la Weihwasserkessel. Frankfurtul mi-a amintit de Sibiu, mai ales de Ursuline. Apropo, i-am Întîlnit aici pe Willi și pe Herbert. SÎntem aproape tot timpul Împreună. După atîția ani n-au realizat mare lucru, dar oricum au publicat cîteva cărți și cu banii se descurcă destul de bine. Sigur că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din clipă În clipă să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să rămîi Într-o facere continuă și nedesăvîrșită. Din buzunarul lui Leopold Bloom se Înalță o mamă emanciată În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi În organele tale o prezență suspectă de o fermecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]