1,091 matches
-
supergarantat, la fel ca plomba pe care o plătești, cu vârf și îndesat, stomatologului și te ține, ăhăhă!, până la prima... chenzină! Era o așa zăpușeală că numai gândul la o bere rece și aromată îmi lăsă gura udă, de atâta uscăciune. Ce bere era pe timpuri...! Mâncai zece mititei aburinzi pe lângă trei halbe gulerate, bere facută ca lumea, din apa curată si proaspătă a Ozanei. Acum toate sunt la fel, indiferent ce etichetă poartă sticla, taman ca chișătul boului, nici culoare
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 by http://confluente.ro/George_safir_1405075283.html [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
sete de lumină, Că întunericul din noi Ea l-ar preface în grădină Și am culege un braț de flori! De atâta caldă duioșie, Strânsoarea pruncilor la sân, Cu focul dragostei îmbie Să fie dorului stăpân! Și-ar arde iute uscăciunea De-al ochilor păienjeniș.. Biruitor putreziciunii, Ar ține timpului pieptiș! Pământul reavăn frământat De suflete cu pașii goi, Renaște-n brazde înălțat, Cu primavera cea din noi! Referință Bibliografică: PRIMĂVARA / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul
PRIMĂVARA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1460483989.html [Corola-blog/BlogPost/375264_a_376593]
-
frații, nu mai găsesc pe nimeni în casă. Cei doi zburaseră pentru totdeauna în cer. Un comentariu aparte ar merita textele „clasice”, care aduc o atmosferă a delicateții, bucuriei sau suferinței și revoltei. Multe se vor meditații, riscând o anume uscăciune „reflexivă”, altele oferă sonuri de cantabilitate firească, expresivă. Imaginea poetului damnat reface răstignirea: „Neîmpăcat mă caut, trist/ Spre soare încă mai privesc/ Un singur frate am, pe Christ/ Și deci m-autorăstignesc” (Autorăstignirea). Eteroclite, din acest punct de vedere, Revelațiile lui
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Theodor_codreanu_revelat_theodor_codreanu_1374673521.html [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
cred că tot ce am citit mai sus nu este altceva decât... un vis urât, un coșmar și atunci când mă voi trezi, el va dispare. Orice pădure are uscăturile ei... Oamenii buni, cinstiți și prietenoși sunt mult mai numeroși decât ”uscăciunile pădurii” de aceea, mă încăpățânez să cred mai departe în onestitatea și bunătatea românilor! Peste tot în lume există și aspecte negative însă atunci când acest ”și” dispare, ce mai rămâne...? Dorința mea, atunci când voi reveni ACASĂ, este aceea de a
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Lasa_mi_doamne_pomii_vii_doina_theiss_1378997214.html [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
Dragă Niculaie, tot om merge, mai stai și tu o țâră jos, ce Dumnezeu! BĂTRÂNUL: După cum văd, urciorul vostru s-a spart. Dar nu-i nimic, dacă vă este sete, am eu ploscă și vă dau și vouă să vă potoliți uscăciunea din cerul gurii, precum și arșița din suflet. Ca mâine o să zac și eu sub glie și atunci apa care v-o dau astăzi îmi va potoli arșița din sufletul meu. Scoate plosca și îi desface dopul, dar constată uimit:) Iaca
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Vestitorul_piesa_de_teatru_fragment_de_al_florin_tene_1352877105.html [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
ești tu. Așa că să ne întoarcem la noi și vom avea bucurie, mergând cu mai multă îndrăzneală, îndrăzneală pe care am avut-o în lume, până la a veni în Biserică când am lăsat-o la poartă și am îmbrăcat toată uscăciunea asta, care este străină de Ortodoxie. Asta nu este Ortodoxie. Nu așa a fost Biserica. Am moștenit acum câteva secole, tocmai de care nu ne sunt proprii nouă și vin și se bat cu pumnul în piept și zic: „Uite
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_ieromonah_savatie_bastovoi_p_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
nouă și vin și se bat cu pumnul în piept și zic: „Uite ăștia aduc modernism și ne calcă nouă ceea ce ne-or lăsat părinții noștri. Da părinții noștri ne-or lăsat, avem de două sute de ani toată moștenirea asta, uscăciunea asta”. Să ne întoarcem la Sfânta Evanghelie, la Sfinții Apostoli, la slujbele noastre bisericești. Dacă le vom citi, vom fi mai atenți la Liturghie, chiar și la Vecernie și la rugăciunile care le avem. Sunt minunate și să ne învățăm
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_ieromonah_savatie_bastovoi_p_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/355414_a_356743]
-
unui infinit matematic lung, de astă dată, care vede în profunzime amplitudinea reală a oricărui rol abordat și pe care îl putem asemui în liniște cu un fel de catedrală a Luminii celeste neîngenunchiate nici de timp și nici de uscăciunea sufletului din Celălalt... Dacă ar fi să o plasez pe TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ în intervalul specific al unei anumite direcții dramaturgice din vasta cultură a umanității de până acum, cred că acestui model teatral atât de bine conturat între limitele sonorității
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_copacii_nu_mo_magdalena_albu_1368610046.html [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile pepenilor, se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/Seceratorul.html [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
orașului sau pe langă clădirile fostului depou metropolitan de tramvaie, ș.a. Zorii zilei de 18 aprilie, orele 5 și 55 de minute păreau să umezească și să preia cu boarea lor ultimele străfulgerări ale stelelor nopții, împânzind în haine matinale uscăciunea mototolita a orașului, locuitorii în majoritate nu-și lepădaseră “dulcile lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
de plecarea ta din gândurile mele. ...și-au obosit norii de s-au împrăștiat care încotro, lăsându-mă să mă-ncalzesc la acelasi soare, care-a luminat fericirea noastră. Încet am devenit Sahara iar acum, cine să mai iubească atâta uscăciune? Mă simt stafidindu-mă din cauza deshidratării de tine fiindcă îmi erai apă care-mi inundă ființă. Mi-ai fost, cândva, aerul pe care-l inspirăm, acum, doar, expir reziduri din noi. N-ai înțeles că eu eram noi ? 1 octombrie
N-AI INTELES, CANDVA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1443685587.html [Corola-blog/BlogPost/381843_a_383172]
-
zilele caniculare - care predomină în cea mai mare parte a anului, cu excepția lunilor de ploaie - decembrie, ianuarie, februarie - când solul devine optim pentru creșterea ierbii, arborilor și arboretului. Doar trei luni de verdeață în fiecare an, apoi totul revine la uscăciune și cenușiu și așa rămâne chiar dacă mai plouă sporadic. În Las Vegas există și o mică comunitate românească de câteva sute de români, a cărei activitate spiritual-religioasă este păstorită de două biserici de rit ortodox. Înterdicțile, câte sunt, împiedică cât
CU DOTĂRILE ELECTRONICE DI L.V. CEAŞCĂ AR FI CĂZUT LA...PAŞTELE CAILOR! (IX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Cu_dotarile_electronice_di_l_v_ceasca_ar_fi_cazut_la_pastele_cailor_ix_.html [Corola-blog/BlogPost/372790_a_374119]
-
încât, omul, această „trestie gânditoare”, cum îl numea Pascal, se vede pus dintr-odată în situația de a se resemna neputincios în fața fluxurilor și cantităților uriașe de informație pe care este nevoit să le proceseze zilnic, uneori în pofida voinței sale. Uscăciunea sufletească pe care o produce acest efort titanic de a rămâne în pas cu lumea și cu timpurile se resimte, din păcate, tot mai mult și mai mult în domeniul duhovnicesc sau spiritual al vieții. De ce? Deoarece senzația cvasigenerală care
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1478857574.html [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
nebunia vieții sale, frumos ca un maur din poveștile cu prinți arabi. Iubit care-i trezise cele mai sublime fantezii generatoare de plăceri, vise cu întâlniri nebunești, ireale, dorite precum pământul își dorește apa pe timp de secetă, când crăpătura uscăciunii se adâncește tot mai profund, sau noaptea așteptând apariția zorilor cu razele soarelui strălucitor, să-i dea lumină și măreție. Iată că acum visul său se împlinea și se bucura de tot ce și-a putut doar imagina. Cu niciun
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_noaptea_de_stan_virgil_1346666816.html [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
de zâmbeau lemnelele. Și parcă albăstreau lizierelele de salcâmi pe dealuri departe...”( Aria). Alt exemplu, „...peste noapte a plouat îndesat, ploaie boboasă de vară. S-auzea bătutul picăturilor în ropot de milioane de alice lucitoare în verdeața grădinilor și-n uscăciunea streșinilor rânduite de pe acoperișurile caselor. Scotea oboseala pământului din răzvărtirea norilor împrăștiați și readunați în văzduh. Din când în când, fulgera sub forma unor iscuri strălucitoare cât o fracțiune de secundă, și apoi urma un tunet înfundat și spart, ori
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1443985089.html [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
reușesc. Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila. Bolnavul X: (privind florile): Nu-și revin. Sunt din ce în ce mai afectate de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat pe masă. Florian: Ce se întâmplă? Medicul: Asistenta mea a încercat să curețe mușcatele de uscăciuni și
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie și floarea mea moare. În salon intră medicul să-și ia dosarul uitat pe masă. Florian: Ce se întâmplă? Medicul: Asistenta mea a încercat să curețe mușcatele de uscăciuni și a căzut de la etajul trei. Trebuie operată urgent. Florian: I-am spus să nu mă atingă, dar nu m-a ascultat. (Medicul părăsește salonul.) Bolnavul X: Acum ești și în clipa următoare te cosește moartea. Florian: Pentru că te lipești
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1450882408.html [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417351061.html [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
ascultam cu nerăbdare. Îmi vine în minete mereu, ne spunea bunicul, cântecul cântat de mama, acum cincizeci de ani în urmă. Adâncindu-mi gândurile în minte, simt în străfundurile sufletești vocea ei cântând acest cântec straniu; ca o verdeață dincolo de uscăciune, ca o lumină dincolo de moarte ! Cânta cu vocea ei frumoasă pășind prin grădina casei atât de timidă ca și cum ar fi plutit. Atunci ochii mei urmărea ceva ce nu vede; auzeam cântecu ți taina puterii lui pentru ploaie. Și ploaia venea
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Constanta_abalasei_donosa_1403613887.html [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
altarul de frunze moarte. Încă nu s-a hotărât pe care drum să pornească. Se mai leagănă și acum. Uite-o! E atâta de grațioasă. Se leagănă. Necunoscutul îi sporește neliniștea și frunza încercă să-și mai adune sevă din uscăciunea ființei pentru a nu se dezlipi încă de creanga umedă. E ca o podoabă a unei primăveri uitate. În tot acest zbucium frunza dă de înțeles că nădăjduiește o lumină ... Picături de apă! ... O să plouă. Frunza a fost încercată și
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1423992254.html [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1424863623.html [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
la Cel de Sus, ca să se milostivească odată și să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea albastră a cerului, mai lăcrimau stropi de apă vie, care mai țineau pomii să fie verzi. Uscăciunea cuprinsese întreaga zonă din podișul Oltețului, de ajunseseră crăpăturile în scoarța pământului de băgai ciomagul de cinci palme, și tot ar fi mai mers în jos, dacă ar fi fost drepte. Cum se uita el în zarea largă printre frunzele
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
a spus omul asta, dar eu cam asta auzeam. S-a rupt filmul, precum o rolă de cinema la finalul ei, la „suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile”. Reușesc să-mi descleștez fălcile din strânsoarea uscăciunii și șoptesc pierdut: - Aveți dreptate. Sunt un nevrednic. Nu mă biciuiți, va rog! N-am zis asta cu biciul. Probabil nici n-ar fi trebuit. Continui: - Știu c-am greșit, fiți, vă rog, îngăduitor. Dați-mi amendă, dar una mică
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche by https://republica.ro/z-stiu-c-am-gresit-iertati-ma-nu-mi-luati-permisul-dati-mi-amenda-dar-una-mica-ma-omoara-nevasta-o-intamplare [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia se ridică aruncând-o din mână și privi cu speranță, spre curtea vecină, de unde, de obicei, răzbătea strigătul arțăgos al mătușii Florica, mereu în război cu găinile ce i se strecurau pe sub portiță, ca să ciugulească din frunzele proaspete de
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472484148.html [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443850651.html [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]