73 matches
-
o legislație anti-agresiune poate fi derivată numai dintr-un contract între părți care se pun de acord să se abțină de la acte agresive una contra celeilalte. Această raportare diferită la noțiunea de agresiune îi împarte pe anarho-capitaliști în jusnaturaliști și utilitariști. 1. Murray Rothbard, " Ce le-a făcut Statul banilor noștri?", Ed. Institutului Ludwig von Mises România, 2005
Anarho-capitalism () [Corola-website/Science/307718_a_309047]
-
secolului XIX, care a adus contribuții la dezvoltarea utilitarismului. Născut la Pentonville, Londra în 1806 este fiul economistului și filosofului Scoțian James Mill și al Harrietei Mill. John Stuart a fost educat de tatăl său, cu sfaturile și ajutorul filosofului utilitarist Jeremy Bentham. A primit o educație riguroasă și în mod deliberat a fost crescut complet separat de alți copii; a început să învețe greaca la vârsta de trei ani, latina la șapte ani, logica la doisprezece și un curs de
John Stuart Mill () [Corola-website/Science/298814_a_300143]
-
topul celor mai bune cărți ale anului, antologia mai este nominalizată de critici precum Cosmin Borza, Bogdan Cretu sau Paul Cernat și Adina Dinițoiu. „Cei 25 de poeți incluși, clasificați până acum de critică sau de ei înșiși în fracturisti, utilitariști, deprimisti, neoexpresionisti sau minimalisti, alcătuiesc un tablou de familie care n-a părut atât de evident prin stivuirea propriu-zisă a volumelor” notează Alex Goldiș. Paul Cernat observa și el că „oricît de diverse că formulă și personalitate, grupajele tind să
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
Grădină nu vom avea muzicieni... în mod straniu, Epicur li se alătură lui Pitagora și lui Platon în maniera lui de a gândi muzica nu atât pentru ființa, natura și esența ei, cât pentru potențialitățile ei în interiorul sistemului său. Ca utilitariști teoretici, ei își înșusesc o disciplină care nu-și mai exprimă din acel moment puterea față de oameni. Philodemos reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Grădină nu vom avea muzicieni... în mod straniu, Epicur li se alătură lui Pitagora și lui Platon în maniera lui de a gândi muzica nu atât pentru ființa, natura și esența ei, cât pentru potențialitățile ei în interiorul sistemului său. Ca utilitariști teoretici, ei își înșusesc o disciplină care nu-și mai exprimă din acel moment puterea față de oameni. Philodemos reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asupra ancorării istorice punctuale a centralității muncii în modurile de structurare societală. De fapt, desubstanțializarea rolului fondator al muncii se integrează cu ușurință în viziunile prospective în care precaritatea devine norma dominantă. La un alt nivel, care nu mai este utilitarist, ci teoretic, antropologia furnizează materiale pentru relativizarea imaginilor muncii și hegemonia ei în Occident în secolele XIX și XX pornind atât de la configurațiile economice, cât și de la cele simbolice și statutare. Dacă congruența "muncă statut identitate subzistență" nu poate fi
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ar produce cea mai mare sumă de utilitate/bunăstare în cadrul societății. Dacă acest principiu sau standard este accesul egal sau accesul la un minim decent nu poate fi stabilit decât empiric și contextual. Așa cum a observat Allen Buchanan, "pentru un utilitarist, cercetarea empirică este cea care trebuie să determine nu numai dacă anumite servicii de îngrijiri medicale trebuie să fie furnizate ca drepturi, ci și dacă drepturile în discuție trebuie să fie drepturi egale, de care să se bucure toate persoanele
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
este cea mai viabilă teorie a dreptății în distribuția serviciilor medicale pentru că, cel puțin aparent, împacă pe toată lumea, atât în teorie cât și, mai ales, în practică. Astfel, observă Beauchamp și Childress, "minimul decent... oferă un posibil compromis între libertarieni, utilitariști, comunitarieni și egalitarieni, pentru că încorporează câteva premise morale pe care fiecare dintre aceste teorii le consideră importante. El garantează îngrijire medicală de bază pentru toți pe o premisă a accesului egal, permițând în același timp cumpărarea prin inițiative și contracte
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
lingvistice (dintre cele multe posibile) care să reliefeze noua formă de comunicare: noul lbj nu folos majuskl, cc poate duce la cnfzii gnrate d morfomixtura struct d gândire strukt d invatare sunt fundam. pt succesiunea ortografica pct-majuskl dar noile reg utilitarist pragmatice devin piloni pt reg d comm inovatoare in virtutea incapacit unor prg soft shi a unor dispoztv tehn hard utiliz d lb rom tb sa renunte la semnl diacrtc exsta tendnta d renuntare la vcl, und pron fonetik permit
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
prețul sacrificării vieții unui om. Dimpotrivă, Constant susține că orice om normal ar prefera să mintă pentru a salva viața unui om. În realitate, aici avem două teorii etice diferite, care evaluează în mod diferit același act. B. Constant, un utilitarist preferențial, judecă în funcție de consecințele actului, arătând că este preferabil să fie salvată viața unui om, Kant judecă în termeni de aplicare fără șovăire a unor principii etice universale și necesare, dictate de conștiința morală. Alegerea între aceste două teorii este
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
are o semnificație simbolică ce lipsește în cazul celorlalte tipuri de sancțiuni 80. Cel de-al treilea element al definiției se referă la faptul că pedeapsa trebuie aplicată autorului ofensei. Acest element pune în discuție "mărul discordiei" dintre retributiviști și utilitariști, știut fiind faptul că adepții celor două teorii rivale dau răspunsuri diferite la întrebarea: cui trebuie să aplicăm pedeapsa? Potrivit teoriei retributiviste, aplicarea unei pedepse se impune unei persoane doar dacă aceasta este găsită vinovată de săvârșirea unui delict, iar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de a adăuga un nou rău, adică pedeapsa, celui deja existent, respectiv infracțiunea, susținătorii acesteia pur și simplu afirmă dogmatic că, în anumite circumstanțe, pricinuirea unei suferințe este un bine în sine. Acest aspect al doctrinei retributiviste este "taxat" de utilitariști ca fiind de o barbarie vindicativă 150. Explicația dată de Kant este, pe scurt, următoarea: "putem numi însă un rău ceva ce totuși oricine trebuie să declare, uneori mijlocit, alteori nemijlocit, că e un bine. Cel ce lasă să i
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
poate avea neșansa de a fi descoperit, mai degrabă ia în calcul "portițele de scăpare" pe care la oferă legea, cum ar fi liberarea condiționată, decât consecințele cel mai severe ale faptei sale: o pedeapsă privativă de libertate 164. Pentru utilitariști, care consideră pedeapsa ca un rău în sine, o pedeapsă particulară poate fi justificată doar dacă suferința pricinuită este mai mică decât răul produs prin actul infracțional. Dacă diferite forme de pedeapsă ar avea același rezultat, utilitariștii ar opta pentru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
cauzată prin pedepsirea severă a unui astfel de infractor. Dacă o lege nouă ar stabili o pedeapsă de 10 ani de închisoare pentru un hoț mărunt, o astfel de pedeapsă ar avea efect de prevenire și este discutabil dacă un utilitarist ar accepta ceea ce ar fi considerat ca o pedeapsă excesivă pentru un hoț mărunt, care a avut ghinionul să fie prins și condamnat 165. O altă obiecție atrage atenția asupra faptului că, în cazul modelului preventiv, pedeapsa nu este gradată
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
vulnerabil la obiecțiile legate de obicei de pedeapsă, respectiv la acuzația că dacă faptul de a trimite un om nevinovat la închisoare ar avea cele mai bune consecințe într-un caz particular, atunci un judecător utilitarist l-ar condamna. Un utilitarist acțional pur-sânge și bine informat, un "arhanghel", așa cum îl numește Hare, "ar ști că, pe termen lung, înșelarea încrederii publicului în corectitudinea procedurilor judiciare sau ale poliției poate produce mai mult rău decât bine și că acest rău nu poate
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
de discernământ. * * * Unii filosofi au susținut, mai recent, că opoziția dintre întemeierea kantiană și întemeierea utilitaristă a îndatoririlor morale nu ar fi una fundamentală și ireductibilă. R.M. Hare se întreabă, bunăoară, dacă nu cumva Kant ar fi putut fi un utilitarist și argumentează în favoarea unui răspuns pozitiv la această întrebare. Axa argumentării sale o constituie teza că atât Kant și cei care l-au urmat, cât și Mill și utilitariștii de mai târziu, apreciau moralitatea unei maxime - adică al unui principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a cât mai mulți dintre semenii noștri 17. Hare afirmă că doar prima maximă a lui Kant - maxima interzicerii sinuciderii - nu ar putea fi armonizată cu principiul utilitaristului. „Astfel, așa cum am spus la început, Kant ar fi putut fi un utilitarist în sensul că teoria lui este compatibilă cu utilitarismul, dar în unele din judecățile lui morale practice, rigorismul, care i-a fost inculcat, l-a condus spre argumente proaste, pe care teoria lui nu le susține cu adevărat.”18 Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și cel al noțiunilor de bine și rău, noțiuni care susțin conștiința datoriei și a obligației morale. Nu există, dimpotrivă, o susținere biologică pentru preceptele comune ale unor mari sisteme raționaliste de filosofie morală, cum sunt cel kantian și cel utilitarist, precum și a unor mari tradiții religioase, de exemplu pentru preceptul că toți oamenii sunt la fel de importanți și că avem obligația de a-i ajuta în egală măsură pe toți. Cercetările antropologice și sociologice indică în mod clar existența unei scări
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai puternic predispoziția de a-i ajuta pe cei apropiați. Există, fără indoială, o tensiune între asemenea predispoziții biologice și imperativul kantian de a-i ajuta în egală măsură pe toți oamenii care nu se pot ajuta singuri, sau cel utilitarist de a promova fericirea tuturor oamenilor, indiferent de ceea ce pot ei să ne restituie.36 Este vorba, până la urmă, de o tensiune între rațiunea comună, care susține aceste imperative, și predispozițiile noastre genetice. Apelul umanitarist-universalist al acelor mari orientări în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În Grădină nu vom avea muzicieni... În mod straniu, Epicur se alătură lui Pitagora și lui Platon în felul lui de a gândi muzica nu atât pentru ființa, natura și esența ei, cât pentru potențialitățile ei în interiorul sistemului său. Ca utilitariști teoretici, ei își însușesc o disciplină care nu-și mai exprimă, din acel moment, puterea față de oameni. Philodem reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Sidgwick. Acesta din urmă presupune existența unor principii morale primare, pe care intuiția este rațional-mente aptă să și le însușească. Rawls opune ideii unui individ rațional și calculat cea a unei ființe rezonabile, capabile de considerații morale. Dacă pentru utilitariști binele este obținut plecînd de la maximizarea bunăstărilor individuale, constructivismul kantian al lui Rawls îl conduce la refuzul oricărui primat al binelui asupra justiției. Normele de justiție sunt deci rezultatul unui acord unanim într-o situa-ție inițial echitabilă, în care indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai mic sfat" (în The Political Element in the Development of Economic Thought, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1954). Aceeași opinie era îmbrățișată și de către John Neville Keynes și de către Cairnes, ultimul mare autor clasic și de către Sidgwick, ultimul mare utilitarist. Pentru toți acești autori, știința econo-mică trebuie să fie la fel de neutră ca matematica, sau chimia; limitele sale sunt clare. Dar pe parcursul secolului al XX-lea, majoritatea economiștilor și-au expus opiniile cu privire la ceea ce este socialmente imperativ, calculînd ceea ce, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Această teză a distincției dintre eliberarea animalelor, așa cum o înțelege Singer, și problema drepturilor animalelor, așa cum o înțeleg teoreticienii mediului, este dezvoltată în detaliu de Varner 207. Distincția ține de angajamentele filosofice profunde ale celor două teorii. Singer este un utilitarist și nu poate fi un teoretician al drepturilor animalelor deoarece, în general, utilitarismul și teoria drepturilor morale sunt incompatibile. Dacă acordăm cuiva un statut moral, atunci acceptăm că putem deosebi între tratamente bune sau rele față de acel individ, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu intra într-o contradicție, ele nu ar trebui să fie justificate nici în mod utilitarist. Contradicția nu poate fi însă evitată dacă suntem consecvenți în raport cu punctele de pornire de natură principială ale celor două teorii. Dar Singer este un utilitarist, prin urmare el nu poate fi un teoretician al drepturilor animalelor. Este neîndoielnic că în articolul Eliberarea animalelor Singer optează pentru un utilitarism hedonist. El asociază fericirea cu absența durerii și susține implicit. ideea maximizării plăcerii ca principal beneficiu. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Un om singur, uitat și nedorit, are o valoare intrinsecă egală cu aceea a unui individ aflat în centrul admirației celorlalți. Așadar, teza egalitaristă propusă de Regan este însoțită de o poziție non- perfecționistă 219. Nici o încercare de a justifica utilitarist diverse prejudicii aduse agenților morali nu poate fi întemeiată din perspectiva teoriei egalitariste și a postulatului valorii intrinseci. Teza că prin anumite vătămări aduse unor agenți morali, de exemplu, uciderea agenților secreți sau privarea de libertate a indivizilor violenți, am
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]