436 matches
-
respins pe cineva pentru că era bătrân sau "fost", l-am respins pentru că era plicticos, lipsit de valoare literară și artistică. Și n-am publicat pe nimeni pe bază de "disidență" când valoarea bătea spre zero. Cât privește tinerii... Timpul curge vâjâind pe lângă mine, mă simt ca și cum m-aș transforma în următoarele clipe într-un schelet îmbrăcat în pulbere, sentimentul Philip K. Dick... Cu câteva secunde în urmă veneau să dea examen pentru angajare Saviana Stănescu, Costică Brădățan, Sorin Băiașu, Cristina Modreanu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
la rece (ca la a doua vizionare), în Filantropica există și "materie" supraponderală, care îi încarcă, inutil, linia, există și secvențe care, în cadrul propriei convenții, sună fals (de pildă secvența de la masa scriitorilor, sau secvența cu mașinile cabrio, pe șosea, vîjîind spre Cool Club, cu o stridență de "dolce vita" de grădiniță). Din punctul de vedere al organicității, al purității liniei, al armoniei de ansamblu, cel mai bun film de pînă acum al lui Nae Caranfil rămîne cel de debut, E
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
cap și a văzut negru pe dinaintea ochilor. Un urlet de moarte i s-a rupt din gâtlej, iar în clipa cealaltă și-a înălțat și învârtit ciomagul la iuțeală cu amândouă mâinile și i-a trăsnit acestuia, cu măciulia ghintuită, vâjâind, una la mir de s-a zdruncinat din măruntaie întreaga pădure și vale până peste Dunăre în bălți. Oricare altă vietate, primind o asemenea izbitură, ar fi căzut lată jos și dusă ar fi fost pe ceea lume. Dar zmeul
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
pentru popasuri solitare, ca în internatele de băieți. Însă în vreme ce în spațiul edilitar, arhitecții, adică aceia care construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
așteptase ascuns după salcia de lângă magazie. Zgâlțâită de strigăte mute, se îndreptă spre ușa casei lor. Intră în tinda cufundată în întuneric și începu să urce scara, oprindu-se pe fiecare treaptă. Puncte luminoase, îi jucau în fața ochilor. Urechile îi vâjâiau. Era sigură că-și va pierde cunoștința. îl auzi țipând pe copilul lui Ioheved, care încerca să-l liniștească. Șeindl și Azriel erau în dormitorul lor; se simțea că se ceartă, dar cu vocea coborâtă. Era de neînchipuit ca ea
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
parcă dincolo de mine. Poate tu o să ai mai mult noroc. Ești frumoasă! a continuat el, mângâindu-mi obrajii. M-am rușinat. Puțin mai târziu, la sfârșitul pauzei, mă copleșeau când valuri de căldură, când frisoane puternice. Capul Începuse să-mi vâjâie. În plus, aveam senzația că nu mai aud cu o ureche. Albăstrel a fost primul care și-a dat seama că mi se Întâmplă ceva. Alexandra nu se simte bine! a Îndrăznit el să-i spună Îngrijitorului. Alexandra? I-auzi
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Dați-i, bă, actu' lu' dom' Președinte, mormăie Haralampy cam abțiguit, apropiindu-se amenințător de MegaVijăn-ul nostru. Are dreptate Haralampy, așa că simțim cu toții cum ne bântuie dintr-odată un sentiment de înduioșare și solidaritate, iar adrenalina începe să ne vâjâie prin urechi... Ba deznădăjduitul strigăt prezidențial era cât pe ce să producă victime la noi în sufragerie, fiindcă soacra lui Haralampy, care tocmai ațipise, a fost atât de șocată, încât a dat să iasă pe balcon prin televizor. Noroc cu
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
Plimbările de seară sunt o binevenită relaxare, atât pentru cei tineri, ce și-au vâjâit mașinile, întorcându-se de la lucru și închizându-le în garaje, cât și pentru cele lalte vârste. Casele astea, atât de încăpătoare și cons truite dintr-un material termoizolator, păstrează mai ales la parter (echivalând la americani cu nivelul 1), cât
„HAYWARD FAULT”. In: Editura Destine Literare by Erwin Lucian Bureriu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_203]
-
la intrarea an casă./ Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o dezolare generalizată, ănversunată, cu componente geologice, osteologice, suburbane, pseudometafizice: Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și nu mai știam dacă era clopotul/ cel care ne ademenea la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite/ câinilor prin gunoaie.// Mărșăluiam, mărșăluiam/ fiecare cu ăngerul mortului sau/ plăngăndu-i
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul unei păduri în flăcări; 7 verbe descriu acțiunea vântului, apoi dezlănțuirea incendiului, 4 culori dau viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
sughiț... Pe mine, în asemenea cazuri, mă apucă o amețeală, nu-ș de ce... Aveam la picioare tot Vestul... Tot Occidentul. Câte am mai fi povestit noi la București, despre această graniță absurdă din mijlocul Berlinului, pe care am fi trecut-o vâjâind. În față, în sfârșit, ultima linie, linia a cincea. Ea pare ceva mai însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă, foarte politicoși, civilizați. Le arătăm pașapoartele. Unul dintre colonei vâră documentele noastre pe dedesubtul unei perdele negre
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
să meargă pe lacurile din Deltă. La noi lacurile sunt pline de iarbă, cu motor de 25 de cai nu mergi mai mult de 10 minute că se strică“, a mai adăugat Ilușcă. De fapt, interesul patronilor care vor să ”vâjâie” un grup de turiști pentru o oră și apoi să-i descarce la cârciumă se împletește cu cel al milionarilor fără stil care vor să-și ambaleze motoarele, exact cum fac cu jeep-urile în marile orașe. Cum Delta este
Proiect pentru alungarea mitocanilor din Deltă: motoarele care distrug canalele, interzise () [Corola-journal/Journalistic/25867_a_27192]
-
refuze bătaia monitorului, sau, mai grav, să ridice mâna asupra lui. În acest caz monitorul de bancă raportează monitorului general, care-i trece la catastif cinci liniuțe și tot de cinci ori îl pupă și „mămica”. Pur și simplu ne vâjâia capul la auzul acestor explicații, cu mârlanii și monitorii de bancă. Fiecare se întreba îngrozit dacă va scăpa cu titlul de monitor. Peste toată clasa plutea buimăceala și frica. Toți copiii tremurau, mai puțin Mihăiță, care zâmbea radios. El trăsese
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
Mârlan, asta ești ! Treci în locul lui! Și a arătat spre Gogu. Cred că m-a îmbrâncit Gogu în locul lui de mârlan, azvârlindu-mi cărțile și tăblița. Eram năucit. Zdrobit de usturimea palmelor umflate, nu mai vedeam, nu mai auzeam. Îmi vâjâia în urechi zbârnâitul diapazonului : ă-ă-ăă ! A doua zi, Gogu a intrat în pielea de monitor și a început să-mi lucreze căpățâna cu urecheli, păruieli și pumni în cap: - Scoate cartea și învață, mârlane ! Niciodată nu-mi imaginam durerile bietului
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
avem unde dormi și mâine începem treaba de dimineață. Că, până taie porcii gospodarul, până ne tocmim, până împachetăm, trece ziua și tot noaptea călătorim. Iar noi vrem să cumpărăm patru porci. Ce, nu duce mașina matale? Lui Mototolea îi vâjâia capul. Parcă-i intrase săgeți în creier. Nu-și închipuise că tunul ăsta este așa de complicat și așa de riscant. Aproape trei sute de kile, el și țiganii, patru-cinci sute, porcii, noaptea pe ploaie pe drumuri desfundate, prin satul ăla
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
Eu te plătesc și matale ne înghesui pe toți în spate? Începură o discuție stupidă. Până la urmă Mototolea acceptă ca mustăciosul să trecă-n față, lângă el și cei doi în spate. Când să pornească, lui Mototolea iar începu să-i vâjâie capul. Unde pleacă el așa, fără să știe șefa? Dacă nu se întoarce diseară acasă, „mama” anunță toți polițiștii să-l caute. Va crede că a avut accident mortal? Va crede. Polițiștii vor începe ancheta? Vor începe. Vor fi pe
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
̆tită o zi de iarnă în imaginaţia ei special pentru astfel de evocări: întunericul casei, ferestrele că nişte tablouri cenuşii, aerul umed, tăcerea densă prin care vîjîiau, ca nişte păsări iuţi, rezulatatele problemelor pe care le rezolvase în temă de la Matematică sau cazurile pe care le cereau anumite prepoziţii secundare. Mi--e o foame de lup, o
Copilăria de roman a Grațielei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18443_a_19768]
-
se reflectă stilul de viață al intelectualității din Moscova și vedem un oraș în schimbare. Multe asemănări cu România. „Tinerii ar putea vorbi despre dragoste, dar vorbesc doar despre bani”, spune o voce. Clădirile-s monstruoase, grădinile dispărute, mașinile scumpe vâjâie pe bulevarde late, istoria gonește peste toate. Un film despre „poezia vieții de zi cu zi”, cum avea să spună regizorul. ####Știm fără să știm nimic Mirel Bran și Jonas Mercier au fost în festival cu două filme, foarte diferite
Festivalul de văzut, ascultat, mirosit, gustat [Corola-blog/BlogPost/96988_a_98280]
-
ochi: înțeleg că ești supărat, dar...chiar vrei să plec? Știi ce mi-a răspuns, tanti? “Chiar, putoarea dracului!” Violeta a izbucnit în hohote de plâns. După câteva clipe, a continuat: simțeam că se-nvârte camera cu mine. Capul îmi vâjâia și mi s-a pus un nod în gât. Simțeam că mă sufoc. M-am prăbușit pe un scaun, tremurând. Cred că un minut sau două am stat așa, pe când el mi-a întors spatele și s-a dus la
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
Viorel răspunse instantaneu, vădit iritat de întrebare: ,,Marin Preda...’’. Cu un gest tunător, adjunctul de la Luceafărul, provocat (anterior) de titlul schiței încredințate de student, zvârli colile în sertar, îl împinse rapid, închizându-l cu un zgomot de ghilotină, sec. Auzeam, vâjâind, prin aer, sabie de Toledo, un: ,,Bine, bine... Mda... Mda... Dar de mine n-ai auzit? Brăilean de-al tău?!’’... Cred că, în fapt, Fănuș Neagu nici nu da viață acestor cuvinte. Le rostea, însă, în gând, atât de tare
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
pentru popasuri solitare, ca în internatele de băieți. Însă în vreme ce în spațiul edilitar, arhitecții, adică aceia care construiesc, leninist, mai întîi în cap, sunt foarte puțini, în spațiul vast al aspirațiilor erotice suntem arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
o dimineață, / să te trezești în brațe cu o realitate doldora, / - ca producția de oțel pe cap de locuitor!" - nu putem trece cu vederea senzația de copleșire pe care o resimte poeta. Frigul, gheața, greața (Dark Ages), "măruntaiele pămîntului" care vîjîie, "corul oaselor risipite și azvîrlite cîinilor prin gunoaie" (Recviem), circumscriu "realitatea aceasta fără biserici / și fără de Dumnezeu" (Roșu și negru). O realitate bîntuită și de spectrul războiului, a cărui prezență constantă, chiar dacă nu beneficiază de notații pregnante, se insinuează frisonant
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme, cu capul vâjâind, neajutorat și scofâlcit, cu coșuri pe față, topit de hăituială, oboseală și nesomn, ținând halba goală în mână, neștiind unde s-o arunce și-n cine... Ce dorești? Ce cauți aici? Cineva stătea-n fața lui și-l scormonea c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzi un țipăt jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i se puse în fața ochilor. Căzu peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-o prăpastie neagră, sfărâmicioasă, cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape în genunchi și-nainta pe nesimțite, stăruitor și fără grabă, cu spinarea-n grâu, lăsând două dâre de țărână răscolită în urmă și mănunchiurile dese din miriște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]