167 matches
-
mai împins puțin maneta și Orpheus hurui ascuțit. Un fum negru ca funinginea ieși din țevile de eșapament, însă îl prindeam din urmă, reduceam simțitor distanța dintre noi și rechin. Scout strigă liber! și arma doctorului se declanșă cu un vâjâit. Harponul nimeri umbra rechinului chiar sub linia apei. Un al doilea butoi se desprinse de pe barcă și goni pe urmele primului, pe deasupra mării calme. — Da! Am redus puțin din presiunea asupra motorului, încetinindu-ne înaintarea. — Nu, strigă doctorul spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca-n rai Explozia făcu gaură în mare, forța presiunii aruncând tone de apă în sus și iscând un val violent și înalt, care mă ridică pe creasta lui, rostogolindu-mă, aruncându-mi picioarele peste cap și proiectându-mă în vâjâitul baritonal al adâncului albastru. Am revenit la suprafață icnind într-o lume fantomatică a ceței groase și-a stropilor de apă. Rămășițe de rechin și de barcă cădeau într-un ropot în jos, abia întrevăzute în ceață, o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
depărtărilor. Ghemuit în vârful ceasului, cu obrazul în mâini și vârfurile ascuțite ale celor șase aripi desenând universul, zâmbește. Cât timp stă el așa zâmbind peste oraș? Dar cât timp el stă acolo nu există timp. Aripile uriașe al căror vâjâit nu se oprește niciodată vibrează ca aerul deasupra unui foc, dar mult, mult mai tare. Se perindă astfel un veac, un mileniu, o eră geologică, în trecut, în viitor, în orice direcție, iată-ne din nou pe vremea Ghiculeștilor ctitorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu ai lui au așteptat ca sentinela să pornească spre capătul unde o aștepta Urecheatu. Au pornit în urma ei cu mers de jivină... Urecheatu, cu mâna pe trăgaci, mergea liniștit alături de prizonier... O zvâcnitură scurtă a brațului prizonierului și un vâjâit prin aer l-au făcut pe Urecheatu să se lase fulgerător la pământ. Văzând că nu l-a atins, rusul a strigat: „Ilia! Eu sunt, Ivan! Românii ataaa...” N-a apucat însă să termine vorba, fiindcă o lovitură în moalele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mare se prăbuși și Începu să bată din aripi pe pămÎnt. VĂzu cum Nick Își Încarcă arma și mai trage de două ori și de fiecare dată auzi alte bătĂi de aripi În tufele dintre sălcii. Și apoi se auzi vîjÎitul unor aripi fluturate și un stol de păsĂri mari, maronii, năvĂli dintre tufișuri, iar una dintre ele zbură doar puțin și se așeză pe creanga unei sălcii și, aplecîndu-și capul cu o coamă mică Într-o parte și Îndoindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lor și, ordinele trebuiau îndeplinite. În acel infern provocat de om, distinse prima oară șuieratul gloanțelor, când ploua deasupra lor cu proiectile de artilerie. Era pe un bot de deal, pe o pantă deschisă spre unitatea lor. Intrigat, auzea, pe lângă vâjâitul proiectilelor, niște bâzâituri enervante, nu zgomotoase. Ca un fulger, îi trecu prin minte: “Trebuie să fie șuieratul gloanțelor!“ Imediat le strigă ostașilor să se adăpostească în șanțuri că se trăgea cu gloanțe, uitând de el. “Da’ pe dumneavoastră nu vă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi folosită aceasta. În unele circumstanțe, înregistrarea pe casetă este percepută ca fiind un simbol al faptului că se ascultă cu atenție. Obținerea sunetului de calitate este o problemă dificilă, deoarece reportofoanele înregistrează zgomotul făcut cu creionul pe masă sau vâjâitul sistemului de ventilație în locul comentariilor participanților, rostite pe un ton normal. Microfoanele încorporate în reportofoane nu înregistrează bine discuțiile de grup, iar casetele sunt greu de înțeles. În locul acestora, vom folosi un microfon multidirecțional de distanță sensibil la presiune, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
urcat în luminoasa culme de munte, acestea îl făceau să-și îndrepteze în afară luarea aminte". "Eminescu fugea de orișice îngrămădire de oameni și se simțea bine singur, în mijlocul naturii. Cea mai încîntătoare muzică era, pentru dînsul, freamătul brădetului și vîjîitul pîrîului ce se varsă spumegînd printre stînci."31. Cînd, tot Slavici, l-a vizitat la Iași, în toamna anului 1874, a rămas impresionat de același lucru: "Pe noi ne înve selește lumina zilei; pe el îl încîntau mai mult umbrele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Fie că este adeptul tehnicii observatorii sau al implicării în derularea/trăirea spectacolului (uneori, chiar cu asumarea unor "roluri" vezi exemplul teatrului participativ: un spectator poate fi străjerul, un altul poate fi pajul, întregul public poate asigura fondul sonor al vâjâitului vântului, al foșnetului frunzelor, al zgomotului produs de tunete etc.), spectatorul apelează, în comunicarea sa cu actorii/membrii echipei de teatru și cu ceilalți spectatori, la mijloace specifice aplauze, râsete, oftat, mimică, gestică sugestive etc., ancorate, în principiu, într-o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la nori și la lună, Într-una din peșteri în munte râpos, Un om oarecare intră curagios. În munți, într-un templu peceneg, ni se înfățișează un sabat carpatin, în care esențial e nu tonul negru, ci un sentiment de vâjâit și răsucire, ieșit din febrilitatea versurilor: În peștera Carpaților Aci se fac misterele O oară și mai bine De babe blestemate Vezi templul pacinaților Ce scot la morți arterele Ce cade în ruine. Și hîrcele uscate. Aci se fierb și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
visurile mă las. Rusește răsăritul, muntele rubinează, Îngînat pîntre aburi dealurile verzesc; RÎul adapă cîmpul ce rouă Însmăltează, Răcoarea dă viață și stelile albesc. Turme, cai, dobitoace la apă se coboară, Clopote bat, se scutur, cu-al dimineții zvon; La vîjÎitul morii undele se-nfășoară, Deschis e ochiul zilei acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
manifestat și fenomene luminoase (o aureolă boreală etc.). în numărul său din 12 ianuarie 1838, ziarul “România” scria că: “în seara zilei de 11 ianuarie, ora 9 fără un sfert, clătinarea pământului a fost precedată de un șuierat și un vâjâit care au înghețat inimile tuturor de spaimă. Domnul Alexandru Dimitrie Ghica, împreună cu o mare parte din boierime și protipendada orașului București și reprezentanții țărilor străine, se aflau la teatru, unde trupa franțuzească reprezenta piesa “Angelo”. La cele dintâi semne ale
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
i se pare lui ca paiele și arama, ca lemnul putred! Fiicele arcului nu-l pun pe fugă; pietrele din praștie se prefac în pleavă cînd dau de solzii lui. Ghioaga, în socoteala lui, e ca o trestie și de vîjîitul lăncii își bate joc“... Aceasta să fie oare creatura? Chiar ea? Pe semne că profețiile nu se împlinesc totdeauna, căci leviatanul acesta, cu coada tare ca o mie de coapse, se dăduse la fund ca să-și vîre capul sub munții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urce pe catarg într-o stare de semi-trezie), fie că așa era felul lui, oricare ar fi fost explicația, fapt este că, abia se cocoțase la postul lui de veghe, cînd se auzi un strigăt, urmat de un fel de vîjîit; iar cînd ne-am ridicat privirile am văzut o fantomă care cădea prin văzduh; cînd ne-am uitat în jos, am zărit doar un mic vîrtej alb, de bulbuci, pe marea cea albastră. Colacul de salvare - făcut dintr-un butoiaș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]