12 matches
-
Acasa > Poeme > Antologie > M-AM TREZIT Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului M-am trezit M-am trezit într-o liniște absolută, Aproape vâjâitoare, părea că o cometă se apropia vertiginos de Pământ. Un câine lătra în mine, un fel de mieunat de câine, Ah, diavolii, toți diavolii scriu versuri, Nu toți iau premii, nu toți sunt lăudați, dar scriu, Este boala secolului. Scrieți
M-AM TREZIT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1423145105.html [Corola-blog/BlogPost/374628_a_375957]
-
dac-am prins, uneori, un scăunel șchiop la masa bucatelor și-am fost bucuroși cînd mai marii zilei, prea ghiftuiți, uitau pe fundul farfuriei cîte ceva, numai bun să treacă prin măselele noastre noduroase și apoi să pice în stomac vîjîitor, cu zgomot de piatră lăsată să cadă în fîntînă. Umili, răzvrătiți doar cu jumătate de normă, speriați de propriul tupeu, nostalgici și bășcălioși n-am pierit, așa cum nu piere iarba rea, dar nici nu ne-a venit mintea la cap
Poporul Bundy by Cornel George Popa [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
atingere. Prozatorul relatează cu o durere reprimată, scrâșnind parcă din dinți, neîngăduindu-și sieși și cititorului nici o lacrimă, stârnind nu înduioșarea, ci o indignare crescândă, o explozie de ură împotriva celor vinovați de suferința „desculților”. Fraza e mai adesea scurtă, vâjâitoare ca plesnetul de bici, usturătoare, cu insistări și reveniri obsesive asupra unui element esențial al ideii exprimate: „Plouă. Acum plouă. Stau în casă. Fereastra e fumurie. Duzii din fața casei, salcâmii de lângă ulmi, salcia de lângă fântână au rămas fără frunze. Bate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
ne surprinde în mijlocul câmpului, ne violentează în primele clipe și ne dă impresia de nimicire, dar în clipa următoare, după ce ritmul nostru lăuntric s-a dedat cu suflul ei uriaș, trăim un sentiment de exaltare, de parcă noi am dezlănțui-o vâjâitoare în largul văzduhului. Comicul se comunică printr-un contrast asemănător. De aceea se și spune că de la sublim la ridicol nu e decât un pas. Dacă stavilele, pe care le interpune sublimul sunt reale și au un caracter de necesitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
scânteiau și te sfredeleau cu o ură înfricoșătoare. Loveam în neștire, automat, aproape inconștient, cu brațele obosite, transpirat, mânjit din cap până-n picioare de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a durat aproape două ore. Bilanțul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
astfel mă uitam la el și nu ziceam nimic, decât sărutam fața lui ca alabastrul cu gura mea cea plină de sângele inimei sale. Fața rămânea nemișcată, moartă; numai albeața ei contrasta ciudat cu petele sângeroaselor mele sărutări. Un fluier vâjâitor din frunză mă trezi din atonia mea; împușcăturile încetase și auzeam din ce în ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se bătrânul tribun, asudat și gâfâind
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și bătrânul demon al morții. Argații morii, cari dormeau, nevasta morarului - toți fură legați. - Dați drumul roților! strigă acum bătrânul. Roțile începură a se-nvîrti și pietrele morii se-nvîrteau durduind și măcinîndu-se pe ele însele. Vuietul cel cumplit al pietrelor goale, vâjâitorul zgomot a roților, ce făceau să spumege apa ce le mișca, moara, ce începuse a se legăna și trosni în toate încheieturile, întreceau țipetele cele slabe și înfundate a celor legați. Vro câțiva voinici se suiră pe acoperământul morii și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam la Sibir. Din ce în ce mai pustiu, din ce în ce mai șes, neci lupii nu se mai auzeau, cerul era mai senin și luna era mai moartă, nimica nu se mai auzea în pustia de zăpadă decât pocnetul șuierător, vâjâitor a cnutei de cazac plumbuite. Numai din când în când treceam pe lângă o colibă acoperită d[e] zăpadă, care fuma în pustiu. Acolo se schimbau caii. Am mers, am mers până ce am ajuns la satul sibiric unde era să mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mă simțeam dispus să mă măsor pe ring cu acest campion de lupte Sumo În ce privește metafizica platonică. O dată să se fi repezit În mine cu burta lui vârtoasă și m‑ar fi proiectat afară din ringul iluminat, Îndărăt În bezna vâjâitoare. Totuși, m‑a Întrebat cum Îmi imaginam eu moartea - și când i‑am replicat că prin sistarea imaginilor, a reflectat solemn asupra răspunsului meu, a tăcut și s‑a Întrebat ce anume vreau să spun. Nimeni nu poate renunța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asta nu conta, erau în urma noastră și erau doar dezavantajați de dîra noastră. Totuși, vîrstnicii găsiseră resurse interioare, ori găsiseră o soluție de moment pentru a salva situația, și acum ni se alăturau cu o viteză surprinzătoare. Cu fiecare bătaie vîjîitoare pe care o executau, vedeam apropiindu-se steaua roșie de pe spatele lor. Prora lor era acum la nivelul cîrmei noastre, cinci bătăi mai tîrziu, bărbatul de la prora era aproape la nivelul meu. Deci noi șase, nu, noi trei, țîșneam în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru a scoate sunetul potrivit, și În final un fel de bucium confecționat dintr-un lemn scobit la mijloc, ale cărui sunete imita pe cel al animalelor pădurii. Aborigenii folosesc scândurele de lemn de esență tare pentru baterea ritmului, sau vâjâitoare - o scândurică de lemn cu o gaură la capăt, care se rotește repede cu ajutorul unui șnur petrecut prin gaură și ținut În mână. Femeile și tinerii neinițiați nu au voie să cunoască „taina” vâjâitoarei. Dansurile aborigenilor imită Încăierări cu dușmanii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
esență tare pentru baterea ritmului, sau vâjâitoare - o scândurică de lemn cu o gaură la capăt, care se rotește repede cu ajutorul unui șnur petrecut prin gaură și ținut În mână. Femeile și tinerii neinițiați nu au voie să cunoască „taina” vâjâitoarei. Dansurile aborigenilor imită Încăierări cu dușmanii, călătorii imaginare cu barca, scene de vânătoare. Mișcările sunt liniștite În ritmul bumerangurilor lovite de participanți, dar apoi se Întețesc și dansatorii scot niște sunete puternice, războinice. 337 I.Lips, op.cit., p. 92-93. 190
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]