24 matches
-
cu care eram de față pentru a-l întâmpina: Parcă văd. Seară. Frig. Ninge. Viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani. O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuie, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru cu dureri grozave. Și toată noaptea o duce așa. De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul ăla sunt eu ! Un nor de duioșie se lăsă pe fețele
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_ion_c_hiru_1329234824.html [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
ca să fac eu? Spune odată, mătușe Bușica, și nu mă mai perpeli pe jar. - Ca să-i treacă repede umflătura, are nevoie să-și țină ștromeleagul într-o păsărică foarte caldă. - Păi cucoana nu e cu dânsul?... întrebă prostăvanul care-i vâjia capul de băutură, iar ochii aproape că i se închideau, că nici n-o mai vedea bine pe „mătușa” Bușica. - Din fericire nu!... dar te avertizez că ar fi destul de riscant să plecea acum, și parcă l-ar fi himnotizat
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_vii_a_pariul_blestem_marin_voican_ghioroiu_1360224665.html [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
Bușicăi, mai adăugă: mi-a interzis ca după „tratament”... să nu fac niciun efort, nici măcar să merg până la poartă, că s-ar putea să am leșinuri. - Îi spun, cum să uit, boierule?!... și iar îi pupă ambele mâini. Capul îi vâjia și când își îndesă șapca mai bine și, ca să-l vadă conașu Pandele că-i om înțelegător... cu inimă bună de „creștin”, îi zise confidențial, făcându-i cu ochiul: nu mai sta, boierule, că se poate umfla și mai tare
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_vii_a_pariul_blestem_marin_voican_ghioroiu_1360224665.html [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
de Moș Ajun. - El este fiul meu, îl cheamă Regidan Laurențiu , mă împingea ea spre noii sosiți. Acestora atât le -a trebuit . M-a luat fiecare la un smotocit împănat cu serii de pupături , că după ce am scăpat, viu, îmi vâjia o ureche și îmi crescuse o pată roșie în obraji de am pus-o pe gânduri pe Kim. Îngrijorată a început să miorlăie și să se frece de picioarele mele și până nu am luat-o în brațe nu s-
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1478294448.html [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
acum bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
acum bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă.Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum
MIHAELA ARBID STOICA by http://confluente.ro/articole/mihaela_arbid_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
mare, un ulcior care era agățat de perete... Ioane, mă cunoști, eu nu fac scandal niciodată, dar de data asta îmi veniră pandaliile și mă răzbunai... pe niște biete pahare, care nu-mi făcuseră nimic; numai capul meu care-mi vâjia de băutură m-a îndemnat să fac lucru necugetat. Nu mai pot da ochii cu Mami Floreasca, îmi pleznește obrazul de rușine cât de porc am fost... - Las-o pe coana Floreasca, o să te ierte că-i femeie înțelegătoare... câte
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_viii_a_pariul_bleste_marin_voican_ghioroiu_1360224803.html [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
ca să fac eu? Spune odată, mătușe Bușica, și nu mă mai perpeli pe jar. - Ca să-i treacă repede umflătura, are nevoie să-și țină ștromeleagul într-o păsărică foarte caldă. - Păi cucoana nu e cu dânsul?... întrebă prostăvanul care-i vâjia capul de băutură, iar ochii aproape că i se închideau, că nici n-o mai vedea bine pe „mătușa” Bușica. - Din fericire nu!... dar te avertizez că ar fi destul de riscant să plecea acum, și parcă l-ar fi himnotizat
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iv_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359792286.html [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
ultimele raze ale soarelui. Casa era încuiată, poate că maică-sa nu era acasă, și nici Henrieta cu frații lor, vara nu prea stau acasă, merg pe la mătușile lor pe la mânăstiri. Se așeză jos la umbra teiului, încă-i mai vâjia capul de-atâta mers cu trenul... Voia să treacă neapărat și pe la Iași s-o vadă și pe Veronica. Fixaseră și o întâlnire, dar ea pusese capul în jos și nu-i răspunsese. Venise aici în mijlocul amintirilor; pe fosta lui
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dezumanizează. Gând nu este singurul text poetic care se va regăsi în proza autorului. Plimbare marină înfățișează, de asemenea, un tablou pe care-l vom identifica în Inimi cicatrizate: Sângele mării circulă roșu în corali Inima profundă a apei îmi vâjie-n urechi Sunt în fundul cerului de valuri În pivnița apelor adânci 31. Aceleași senzații le va descrie Emanuel în fragmentul în care se află în mijlocul apelor, aflat în imposibilitatea de a întoarce trăsura la mal. Referitor la modalitatea personajului blecherian
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o oră. Atunci el se sculă repede, își băgă ziarul litografiat în buzunari și-mi întinse dreapta, pe când cu stînga-și puse pălăria-n cap. - Mă numesc Toma Nour... D-ta? Ii spusei numele meu. După aceea ieși, lăsând să-mi vâjie prin cap ideea de a-l [face] eroul unei nuvele. Întorcîndu-mă acasă, tocmai când aprind chibritul ca să dau foc la lampă, văd într-o lumină dubioasă cartea de nuvele cu cele 6 gravuri. Chibritul se stinse și rămăsei în întuneric
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de aur, cugetam asupra acelor mistere din viața popoarelor, din mersul generațiunilor care, asemenea fluxului și refluxului mărei, duc ca o teribilă consecință ici la înalțare, colo la cădere. Afară era un timp posomorât și gemător ca, gândirile murinzilor, ploaia vâjia bătând în ferestrele casei, focul se făcuse zgură-n sobă, lumânarea ardea palidă a stinse - și mie mi se părea că aud șoptirea acelor moși bătrâni cari, pe când eram mic, îmi povesteau în timp de iarnă, ținîndu-mă în tremurândele lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
AUR, MĂRIRE ȘI AMOR (variantă parțială) 2257 Cerul era atât de alb încît părea o câmpie de zăpadă. Prin ochii ferestrei priveam afară în grădină la copacii a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zăpadă, numai vântul vâjia prin crăpăturile podului și a porților, ascuțit și monoton. în molateca căldură a camerei lui, Cătălin ședea cu țigara aprinsă, cu o ceașcă de cafea neagră înaintea lui, formând cu gura inelușe din fumul țigării, scuturîndu-i cenușa și sorbind c-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sumbrele mele viziuni, și * scriam iute prin întuneric în fragmentarium tablourile sau viziunile ce-mi treceau prin minte. Astăzi, răscolind prin hârtii, găsesc acel fragmentarium. Citesc, citesc și, ciudat... mă trezeam parecă-n aceiași casă în care locuisem, era noapte... afară vâjia vântul prin copacii seculari ai parcului, gândire cu gândire se-nșiră și văd că aceste fragmente ciudate și rupte din toate părțile sunt o istorie frumoasă, deși cam ciudată. Iată c-o scriu. {EminescuOpVII 321} [ISTORIE MINIATURALĂ ] 2255 Și parecă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu doare. Aici poți doar să treci smerit, să te faci cît mai mic. Un aurolac dansează în intersecție. Cu căștile pe urechi, îmbrăcat cu un palton lălîi și jegos, dansează cu o fericire tîmpa, în timp ce mașinile de lux trec vîjiind pe lîngă el, din toate părțile. Muto!, îmi spune mama printre două fumuri de țigară și-o gură de cafea. Muto! Că taică-tu și că bunică-tu! Muto! Ba nu, îi răspund eu. Doar că bunicul. Tot aia, îmi
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
pot să mă laud că, de l-ar și lua drept ceva mare, n-ar avea de ce să se căiască, căci l-am lăsat să studieze clasicii și să memoreze o mulțime de roluri frumoase. Iar a început să-mi vâjie creierii, și oasele mele nu vor să mă mai servească. (șede) Curios, ce nu ți se-ntîmplă într-o singură zi, de multe ori atâtea încît ți se pare vis și la sfârșitul zilei îți freci fruntea spre reamintire, ca și când te-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
insultă. Astfel, spre a servi numai de petrecere la toată lumea, mergem din țară-n țară, din loc în loc cu moartea în inimă, cu zâmbetul pe buze, asta-i viața comodiantului, ăsta felul de-a trăi, pasul lui rătăcește, capul îi vâjie, urechea sună de un cântec monoton și etern; mergi, mergi! De-ai vrea să rămâi într-un loc, curând pierzi și puțina glorie; și puțină favoare // ce-o capeți în sudorile frunții tale și inima ta se îmflă 6V {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de echipă duse sticla la gură sorbind câteva Înghițituri zdravene, apreciind. „Probabil, ați făcut-o lată aseară, domn’ inginer. Puțină odihnă nu strică...!” Tony Pavone zâmbi forțat. Mai făcu o tentativă să le adreseze cîteva cuvinte, Încercare zadarnică. Capul Îi vâjia, iar câteva momente avu senzația unor unor stupide „Halucinații!!”. Muncitorii Împreună cu șeful lor de echipă aveau mâinile deosebit de lungi, În timp ce fiecare mișcare a lor era făcută cu Încetinitorul...! În ce privește figurile lor, Tony Pavone se cutremură. Luaseră forme unele mai hidoase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și dezvelit, așa cum văzusem la muzeul de istorie, sub sticlă, iar eu eram scheletul spart, fărâmițat, pământiu, una cu țărâna, rânjind către tavan. Câteva cârpe putrede mă mai înfășurau, ca niște drapele dezolate, incandescente 99 de rafalele de timp care vâjiau peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași poziție, rânjind la fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse în lutul străbătut de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ei după sunetele pe care le scoate. Prin urmare, o să fie totul destul de bine dacă încetezi să mai pui întrebări și aștepți să vină mama ta la tine. Ai răbdare. Dar..., insistă el, dar, domnule... Lui Sampath începu să-i vâjie capul. De ce oare era omul ăsta așa de enervant? Se uită înspre bulevardele înfrunzite din jurul său și privi plin de toane în zare. Spionul de la Societatea Ateistă părea mai fericit. Era clar că Sampath rămăsese fără replică în fața întrebărilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
roșii, ca două fulgere lănțuite de un nor. - Aruncă cutea - zise fata. Făt-Frumos o aruncă. Și deodată se ridică din pământ un colț sur, drept, neclintit, un uriaș împietrit ca spaima, cu capul atingând de nori. 325 {EminescuOpVI 326} Făt-Frumos vâjia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului într-un adânc nevăzut. - Mă arde - zise fata. Baba găurise stânca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt de reținut unele versuri pentru sentimentul viu al vieții agreste și pastorale, al susurului câmpenesc, al îngrămădirii animale. Mumuleanu are religia naturii, în felul lui simplist, dovadă această imagine a cataractei: Aci-n jghiaburi ce să varsă, Din nălțime vâjiind, Și din piatra cea uscată, Ies izvoară clocotind, Aci-mpăratul naturii, În natură-l cunoștem. Într-al peșterilor haos, Mâna lui toți o vedem. El ia chiar poza meditativă a romanticului contemplând firea: Atunci poetul doparte Tras, privește, stă uimit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cabinetul poetului), trei. Cel dintîi sugerează, printr-un șir de tablouri aspre, Încremenirea universului material, colosala amorțire a lucrurilor, stingerea proceselor vitale. În modul lui poetic, Alecsandri lasă privirea să alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]