1,281 matches
-
subiectului dezbătut sau de implicarea personală în problema cu pricina. Mircea Cărtărescu știe bine strategiile textuale - începe cu o snoavă, o povestire cu tîlc, o amintire sau o referință literară - și, chiar dacă nu te interesează subiectul, te prinde imediat în vîltoarea articolului. Dincolo de acest aspect, însă, ai pregnant impresia unei gîndiri autentice, egale cu sine și implicate, care îți cîștigă încrederea. Simți că cel care îți vorbește nu o face cocoțat pe un piedestal, ci e aproapele tău, un pățit ca
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
picturalitate compusă cu ochi de specialist. Detaliul banal, dilatat la maxim, devine eveniment. Să fie dorința salvării efemerului mai mult decît un gest gratuit? Autoarea își descrie exercițiul: "A contempla cu detașare, și în același timp a te implica în vîltoarea acțiunii ca și cum acea scenă ar dispărea mîine. Acest spectacol vibrant, care se schimbă în fiecare clipă, ascunzîndu-ne la fiecare pas surpriza unor desfătări unice." Ca recenzent, îmi asum în încheierea prezentării aroganța unui avertisment: Cei care ați renunțat la cafea
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
butucănoase, cu degetele maronii de la aburul satanic al nicotinei, cu unghiile înnămolite, cu fața brăzdată, nebărbierită și pămîntie,cu priviri candide și sfioase de țăran, de țăran exilat din geometria severă a pămîntului și din armonia ciclurilor pastorale direct în vîltoarea ilogică și în ceremonialul barbar al unui oraș care nu și-a găsit nici ordinea, nici scara, și nici cadența, taciturn și febril în același timp, scufundat ca un foetus în pîntecele umed și nocturn al materiei, cu sperma și
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
față de "arta burgheză" (arderea unei viori... amintindu-ne de distrugerea mașinilor de scris...) Ascuns, o vreme, la o rudă depărtată din Ucraina (solidaritatea țărănească fiind mai viguroasă decât a orășenilor moscoviți), Alexei Berg e luat în cele din urmă de vâltoarea egalizatoare a războiului. Satul e pustiit. Scăpat cu viață, tânărul are o inspirație salvatoare și... generatoare de mare literatură: schimbarea de identitate. Scena cercetării soldaților căzuți și rămași pe câmp pentru a găsi un chip care să-i semene, e
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
oferte publice ori economice, pentru a se consacra, în schimb, studiului, observației de pe margine, glosei culturale la situația socială, politică și existențială a epocii, uneori și a momentului. Ianoși preferă analiza la rece - dar fără răceală - asimilării proprii într-o vâltoare fără sens și fără convenții, din care nimeni nu mai pricepe mai nimic. El preferă să priceapă. Bine sau rău, lucrurile sunt discutabile - iar asta e bine. Cel mai important rămâne însă faptul că printr-o asemenea mișcare interioară, de
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
să spună, eroii săi - asemenea. El nu vrea de fapt să scrie, ci să transmită, să opereze mai departe, în prelungirea acțiunilor romanului, și să străpungă bariera care-l desparte de cititor. Să-l târască pe acesta după sine, în vâltoarea (totuși, a) textului. Îți trebuie o anumită doză de sadism pentru așa ceva, un gust direct pentru bruscarea gusturilor, o certă plăcere de a-ți lega cititorul pe șina de tren. Paradoxal, tocmai această înclinație - de o violență sublimată și subliminală
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
personajului Dinu Rogojeanu, membru activ și subversiv al Partidului Național țărănesc din anii instaurării comunismului - urmărit în primul volum, anchetat în cel de-al doilea. Acest irezistibil asalt asupra cititorului - prin care, în fond, acesta este ignorat în contondența și vâltoarea mărturisirii - pare a-și afla justificarea estetică într-o opțiune intimă a autorului: "Eu consider povestirea ca o formă fundamentală de expresie (și recepție) a spiritului uman." Ceea ce nu poate fi, desigur, o premisă suficientă pentru virulența în povestire a
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
căruia viața nu i-a împiedicat niciodată visul, ci i-a deschis zămislitor drum către el. Pe ce tăiș de proveniențe se sprijină spița bufoneriei "cu prăbușire în noroi", a lui Pirgu? El, mereu iscat să se mențină într-o vâltoare ofensatoare de memorii ori de rostuiri prezente. Cum de și-a pierdut Pena Corcodușa mințile din iubire? Ea, care nu cunoscuse până la întâlnirea dintre "floarea de maidan" cu "Făt frumosul" în ființa căruia s-au îmbinat "strălucirile a două cununi
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
albă a securității, cu Anatomia mistificării, cu Această dragoste care ne leagă. Demonstrația nu se oprește însă aici, cercul se închide, cu mare satisfacție pentru cititor, prin aducerea în atenție a altor exemple din aceeași categorie, a cărților uitate în vîltoarea isterică a mărturisitorilor la modă. Așa se întîmplă cu cartea Sandei Golopenția căreia Dan Petrescu îi face dreptate: "în sfîrșit, între atîtea volume examinate aici din punctul de vedere al probității reproducerii și utilizării documentelor, în general defectuoase, putem menționa
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
Ein Meister aus Deutschland. Heidegger und seine Zeit; Das Böse oder das Drama der Freiheit; Nietzsche. Biographie seines Denkes. Dialogul a avut loc la standul Editurii Hanser unde a acceptat să stăm de vorbă, senin și liniștit, în fața microfonului, în vîltoarea și forfota atît de specifice Salonului de Carte de la Frankfurt pe Main. R.B.: Domnule Rüdiger Safranski, cam în urmă cu cinci ani a apărut cartea d-voastră Wieviel Wahrheit braucht der Mensch?/ De cît adevăr are nevoie omul. Deci, de
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
că frumosul, nobilul, binele, trebuie sau pot să conducă lumea». Și Huelsenbeck continuă, asemuindu-l pe Tzara «unui barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic, un geniu fără scrupule». În vara lui 1916, tînărul Tristan se aruncă în vîltoare, sigur de sine - e mai mult ca niciodată «Domnul Dada», ca să folosim expresia lui Hans Richter. Neobosit, își arată talentul de organizator. La 9 aprilie 1916, se asociază cu un scriitor austriac, Walter Serner, care asigură regia. Sala era foarte
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Brăilei, în fumul unei tămâi arzânde, aprinsă de la sine, pe o piatră neprivită de nimeni Lumea veche-i precum lumina, fragedă, ținută-n viață de săteni: după ce-au plătit taxele istoriei la muzeul devenit familie, își spală cergile-n vâltoare, ca odinioară, împrospătați și transparenți. Așa că-n pălincie totu-am văzut și nimic, apoi am purces spre moara de apă. Ca într-o inimă neagră, un puls prin care ceva de preț se repetă, pășim atenți. Intrăm. Nimic nu-i
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
urmează în legănarea ei. în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au fost și au fost doar carnea. palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi coboară spre mări. peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază. lângă ei o oarbă se piaptănă cu degetele pline de pământ. și-n jur mai mult un cal mort decât o întindere de
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
anului Crește frunza, cade frunza, De la Vânju Mare la Vincea-Vînja Până la Sita Arăpușilor, Cernerea Repausării, Până la Insula Corfu și toate Cicladele Semănând rodul pământului și gustându-ne roadele, Pe cărarea oilor, pe drumul sării, pe unde cerul rătăcește cocorii Pe sub vâltoarea lucorii... Fătul Atoate repausele și odihnele trecătoare în Mantia cu Luna-n spate și-n față mereu Soarele. Numele Tale pe piscuri, de la Muntele Moma Le duc Blândele Columbe semănându-Te din pliscuri - Sămânța Gineceului ca o puierniță năpădi Troia
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
pe sub țoale, pe trupul lui, zăriseră unduindu-se și străfulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaiva solzi tot din aur curat. Făcute ferfeniță, hainele îi răspândeau o mireasmă reavănă de vie înflorită, zăpăcindu-i și mai rău cu vâltoarea ei. Anghel cânta de mama focului un cântec pe care nu-l mai auziseră vreodată în gură de om. Părea a nu fi un cântec pământean, ci unul îngeresc, din altă lume, atât de minunat și de neobișnuit răsuna. Pe
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Alexandru LUNGU Învățând a muri steaua neizbăvită abia se zvântase de sânge lăuntrice bufnițe cu ochi gălbior de iscoadă țineau golul dintre cuvinte și semințele sale - amăgitoare-odihna în fuga atâtor vâltori prin care duhuri și spaime, năluci și ispite dau să'mpresoare gândul lumina sporindu-i-o rostul literei se lasă văzut învățând a muri inorogi coborau în tresărirea fecioarelor pe valea suspinelor, pe cărări de lună bătute țintuite cu flori
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
valoare, Sandru Șendrea. El se confruntă cu manifestările de cruzime ale străinilor, întinși ca o pecingine pe pământul țării, trece prin trăiri fără revoltă până ajunge să lunece hipnotic pe versantul unei deslușiri fără speranță, necunoscător de regrete, rezultat al vâltoarei boemei care îl face impersonal ca pe majoritatea tinerilor crescuți în spiritul concepțiilor de la Stambul; pentru ca, la ceasul decisiv al orientării sale finale să ajungă la înțelegerea că nu se poate rupe de rădăcinile pământului și ale neamului său de
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
este însoțit de „nota editorului”, Victor Iova, celelalte, în continuare, 15, Prăbușirea (1997) și 16, Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion (Povestire) și romanul Sfântul (1998), poartă pe coperta interioară numele editorilor Mariana Iova și Victor Iova. Odată cu Opere, 17, Vâltoarea; Prăpastia (2000), numele lui Victor Iova este încadrat în chenar negru, iar în Opere 18, Frământări (2002) ordinea enumerării se modifică. Prioritatea este acordată lui Victor Iova, cel a cărui cunoaștere îndeaproape a operei și a epocii, a bibliografiei, a
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
meleagurile transilvănene. Un singur exemplu. Străfulgerarea de o clipă, în stare să ridice o scenă frecvent întâlnită la semnificația de simbol. Este momentul punerii mâinilor pe umerii vecinilor, în scena din cimitirul satului, la parastasul părinților personajului principal din romanul Vâltoarea: „Când văzu mulțimea aceea de sute de brațe puse pe umerii celor de dinante și lanțul ce se durase”, Vasile Popovici a înțeles „legătura firească dintre el și toți acei oameni”. Este momentul conștientizării că singurătatea este slăbiciune ce trebuie
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
stabilirii textului, în forma sa definitivă. Aportul lingvistic se vădește fără greș. În același timp o mare importanță are confruntarea diverselor redactări, când acestea există, cu atât mai interesante, cu cât ele se constituie în excepții. La baza editării romanului Vâltoarea stă textul publicat de Editura „Dacia Traiana” din Sibiu, autorizată de Cenzura Centrală de Stat, în februarie 1944 să-l tipărească. Și aceasta, după publicarea în „Convorbiri literare”, din iulie 1941 până în martie 1943. Oarecum asemănătoare este situația textului povestirii
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
noul stat ce se năștea: dl. Ion Iliescu și-a ars carnetul ce-l lega de o îndelungată carieră revoluționară, nutrind iluzia că astfel o rupe cu trecutul". Iar cei care așteptau semnalul, nerăbdători și poate neliniștiți, ușor debusolați în vâltoarea evenimentelor, primindu-l au și trecut la fapte, adică la schimbarea instantanee a direcției de mers: "o întreagă falangă de gânditori de stânga, simpli propagandiști sau profesori de socialism științific, s-a convertit rapid " arzându-și odată cu carnetele, și ideile
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
un slip tricotat cu un imprimeu albastru pe care scrie "Dinamo" stau sub copertină, pregătindu-mă să mă arunc în primele în agitatele valuri care năvălesc pe plajă asemenea unui duh al mării negre, suveran al Evului mediu, privind din vîltoare înspre secolul douăzeci. Cîte trupuri de femeie - ciocolată, lapte, teracotă - oricum mult mai apetisante decît coaja rumenită a unei gogoașe. Totul e minunat, straniu, și ceva-ceva, poftim dacă vreți, cunoscut; o blîndețe fără sfîrșit coboară odată cu asfințitul din munții Caucaz
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
sensul continuei dezvoltări a artei moderne". Din păcate însă, civilizația modernă a muzicii savante a continuat să încingă acel aprig dans al consecuțiilor, tipic fazei subordonării, un balet regal al succesiunilor stilistice fulminante. O rotire din ce în ce mai amețitoare (și amenințătoare) în vîltoarea căreia au intrat și au ieșit pe rînd varii limbaje sonore, graiuri ce au apucat să-și peroreze, iar în cele dinurmă, să-și decline identitatea. Un spectaculos stringendo pentru că, iată, dacă monodia Evului Mediu, bunăoară, a domnit aproape un
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
Prin fața ochilor i se derulează clipe de glorie din trecut ce fac și mai amară durerea prezentă. Odysseus își dorește să fi căzut în luptele de la Troia, înconjurat și cinstit de frații săi de arme, decît să sfîrșească neștiut în vîltoarea apelor: ,...vine-alergînd vijelia -/ Vînturi din zări, pretutindeni: curat mi-am aflat eu pierzarea!/ O, fericiți de trei ori sunt Danaii, de patru ori încă,/ Cei ce pieriră la Troia, Atrizilor voia-mplinind-o!/ O, de muream și eu însumi atuncea, cu soarta-mplinită
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii cu rol de sublimare a sunetului, rol pe care începusem să ni-l închipuim pierdut undeva în vâltoarea democratică a satisfacerii gustului mediu, a muzicii călduțe, de ascultat la bărbierit sau în jurul unui grătar rumenind trei mici. Și, apropo de asta, nu aș recomanda albumul la o ascultare cu bere. Un vin gros - fie el și mai puțin
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]