22 matches
-
truda lor de a mă educa într-ale războiului pentru când îmi va veni rândul și totuși, socotind și câte voi mai fi uitând, nu știu nimic. Căci n-am apucat să stau sub ucigătoarea grindină roșie. în iadul acelor vâlvori n-am intrat. Dar în apropierea imediată a lui, am conceput un nemăsurat respect față de viața omenească, am rămas cu ideea că războiul este cea mai drăcească punere la cale împotriva omenirii și că pe Dumnezeu nu-l pot servi
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
demult, care știau a alunga boholdul și au pușcat șercanul, și care au transmis formulele și gesturile care să-l țină la distanță, unor femei sau bărbați care practică aceste mistere, și care spun cu seninătate, precum Tuța poreclită a Vâlvorii care, și acum când vine șercanul peste munți îl întoarce din drum imediat cu descântecele ei, și care spune cu un firesc, ce nu poate pune la îndoială cele povestite, „că aista nu-i lucru mare”. Vorbirea lor este colorată
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Răspunsul lui Cristos este tranșant : Lasă-i, maică, să vorbească, Lasă-i, maică, să-mi cioplească [crucea], Că de ei [m-]am Îngrijit, Bun locșor că le-am găsit : La vârful paloșului, Tot sub talpa Iadului, Pe limba cuțitului, La vâlvoarea focului, Unde-s viermi neadormiți Și cu dinții ascuțiți Și cu capete de os, Să le fie de folos <endnote id="(23, p. 52 ; 10, p. 37)"/>. La originea acestui tip de colindă pare a fi textul apocrif Visul ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Geamăna, Euthanasie) la afirmarea victoriei prin intensitatea vieții (Eu am trăit), nuanțează și mai apăsat stările lirice de acum. Și expresia s-a rafinat substanțial, lexicul s-a îmbogățit mult, prin aproprierea unor plastice cuvinte neaoșe („om mistreț”, „răbduriu”, „caraulă”, „vâlvoare”, „mas”, „arcer”), dar și prin formarea altora („pretutindenească”, „înomenea”), fraza devine mai concisă, renunțându-se la o serie de elemente relaționale, imaginile insolite abundă, iar metaforele tind la o funcție larg revelatoare. Peisajele, puține, capătă aspecte expresioniste, iar discursul, câteodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd cu strășnicie în focurile sale; 110 Los o învălui cu teamă pe Enitharmon într-un nor rece alb, Apoi jos o conduse în adîncuri și-n labirintul sau, Dînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va mai ține-n frîu mînia". Așa vorbit-a Urizen; își scuturắ omeții de pe umeri și se nalta Parcă pe-o Piramida din ceață-nfiripată, dalbele-i haine răsfirînd 190 Albul că de lină: reînnoit, isi aruncắ bătrîne mantiile-i În vîlvori. Apoi, strălucitor în slavă, de bucurie Tresăltînd, Răsunător se înalță la ceruri gol și în mărire, În Tinerețe radioasa; cînd Iată! aidoma unor ghirlande-n cerul de la Răsărit Cînd primăvară gureșa vine dansînd din Răsărit, Ahania veni 195 În zboru-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre malurile mării jos, laolaltă: Făcutu-s-au ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri desfrunziți; Regii și Principii Pămîntului strigă cu glasuri stinse, Duși peste sterpele nisipuri și pește stîncile-ntărite; 330 Și-n toată-această vreme vîlvorile lui Orc urmează curajoasele picioare Ale lui Urizen, și-n toată-această vreme răsúnă Trîmbița lui Tharmas. Plîngînd și văitîndu-se zboară sufletele din zdravenele mîini ale lui Urizen Fiicele lui Urizen stau cu Pocale și măsuri de vin spumegător Imense
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
estompate. Iar în centru, ca un mîner negru lansat privitorului, sedila amplă a unui accent ferm ritmează fără greș imaginea, ruptură calculată ca să adune magnetic atenția. Calmul maiestuos, stîrnește lăuntrice făgăduințe de mișcare, tot ce e disimilaritate se mîntuie în vîlvoarea unui dor de înalt și absolut, care unifică existența. « Totuși, gîndește Hölderlin, prin glasul lui Hyperion, - iubim cu toții eterul, și-n intimitatea noastră cea mai tainică ne asemănăm». Obiectele - palete fără nume, plutind în infinit, se pot rotunji uneori, în
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
cariocă în mașina timpului 11. acum locurile noastre dezghiocate "ich und du" locul meu ești tu locul tău sînt eu oh carnea ta albă de nisetru nu vreau să ating bilele de sticlă. doar puțin mișcate pentru a face loc vîlvorii, vîlvătăii, gîlgîirii mirabile globilor oculari ai muzicii 12. irișilor tăi înfloriți, brodați cu țesătură grea de brocart am scris cu mîna mea cu mintea mea poemul acesta am scris cu inima mea acest cuvînt pe care să-l pui acolo
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
avînt, Sirene, ciocane, baroase, Spre slăvi să se-nalțe năvalnicul cînt Cu note înalte ori joase. V-aprindeți în clocot voi, zori de rubin, Voi torțe, voi facle, voi stele, Șuvoi de căldură, puhoi de lumini Reverse cîntările mele. Voinica vîlvoare a jarului vast Zvîcnească spre zarea senină, Iar voi pregătiți-mi un aprig contrast, Afunduri noptoase de mină. Inventarul nu se oprește decît în clipa cînd poetul adoarme: "Dar chiar și în vis îl petrece-n alai/ Un chiot de
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
pentru asemenea conciliabule demne de venerație - n-a fost mai demiurgic productivă; nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc, peste discordanțe, omologii care obligă. Îngeri, afecte și embleme, legînd săgetător văzutele și nevăzutele, fauna se înalță spre ambiții care integrează un legat intelectual caracterisitic; acela, identificabil în lucrări suedeze de extraordinară anvergură, ce premerg
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
numeroase modificări, cuvintele de origine latină ascund surprize pentru cititor: e spectaculos felul în care din lat. volvere „a rostogoli, a învîrti” provin, pe diverse căi, directe sau indirecte, prin transformări fonetice și prin derivare, cuvinte ca a holba, volbură, vîlvoare, a bulbuca, participiile învechite învolt și desvolt - și, pornind de la ele, chiar formația cultă a dezvolta.
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
se profilară clar în lumină. Într-un soi de alint, de siguranță a salvării, știind că răul s-a-ndepărtat și nu-l mai așteaptă decât dojana delicată și blândă a mamei, închise ochii, văzu niște pete negre printr-o vâlvoare incandescentă ce cădeau zvâcnind ca niște mogâldețe împușcate într-un panopticum de tir. După adierea molatecă de salcâm înflorit, o recunoscu pe Irina. Mirosurile celelalte, persistente și neplăcute ale spitalului, năvăliră din toate părțile, ca un vânt amestecat cu praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l sfătui să părăsească șesul și să caute scăpare la munți, atât pentru dânsul cât și pentru partizanii săi. Sfatul și încurajarea aceasta, se potririveau bine cu intențiile și hotărârea lui Ivanco și fura lesne ascultate. Pentru că, între asemenea împrejurări, vâlvoarea răscoalei nu se putea înăbuși prin pace, învoială sau desistare, ginerii împăratului și marele comis (protostrator) Manoil Kamytzes plecară în campanie contra rebelului c-o însemnată oștire. Dar de la început ei dădură mare pas rebelului, așternîndu-se pe luat și pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-se, acasă, tot neînscris și așa îi venea, totdeauna, când parcurgea o situație nemaiîntâlnită râzând prostește, spre Petronia, nevastă-sa, când intra pe ușă. Petronia, de mică, fără părinți, morți de "limbă-umflată", în timpul Eliberării, fără frații mai mari, dispăruți în vâlvorile de foc ale războiului, crescuse, între spinăriile de pe coasta Baisei, mândră și gingașă, ca o floare roșie. În ochii ei, ca două medalii aurii, jalonați de o melancolică și necurmată lamentare, Nicanor se simțea tot așa de caraghios, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bucile mari, găsise, în acareturile lui de tinichea și de foaie de cort kaki, o nebună de săltată de la Goldana, dans care, învârtit, în sens invers acelor de ceasornic, de către meșteri-bărbați în ale horei, naște o irezistibilă forță centrifugă. În vâlvoarea dansului, poalele albe cu puișori de sub fotele femeilor se ridicau, pălălăind în vânt, ca odinioară, pe când erau fete mari și își permiteau cu plăcere aprinsă această obscenitate, admisă chiar și de veacuri mai morale -arătându-și pulpele rotunde. Bărbații, care făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi deveni fatalmente gravitațional: se împiedică de o rădăcină vânoasă, simțind pe dată cum se scapătă în gol. Execută disperat zadarnice fâlfâiri de brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de carcase sidefii de cărăbuși sfărâmicioși. Acceptă, de nevoie, lovituri și dureri iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răzbunare negru ca mormântul, Spada ta de sânge dușman fumegând, Și de-asupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i sboară lumea luminând, El pe sînu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tot acest colț al lumii, dintre marele municipiu și măruntul așezământ, de alături,în care-nfloreau, mai în fiecare zi, noi vile, noi acareturi ale oamenilor înavuțiți, din zonă. Aceste momente au sărit, brusc,în aer. Explozia puternică și marea vâlvoare de foc, ce a urmat, au fost ca un tragic strigăt de alarmă, asupra dezastrului,care se extindea, cu o viteză fantastică. O echipă de debarasatoriîi scoase, pe mire și pe mireasă, din așternutul nupțial,îi transportă repede și-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
originea căderii se află, așadar, nu numai invidia, trufia, dar și păcatul (complexul) unui incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se preface, Plumb e ușurința și cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altul, ruine spirituale/ Și se resping teribil...”), afundarea În „turmente”. Nouă zile ține căderea și, pentru a da sugestii de vuiet cosmic, Heliade repetă unele sunete: „mai răpezi vîjÎiesc”, „să mai vază”, „ca flacăre În vortici”... , „vîrteje ascuțite”, „și șuieră vîlvoarea”, „deschide volborînd”, din nou „vîrteje de fum”, apoi: „tremură-n turbare”, „bubuiesc”, „lung urlă și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]