1,553 matches
-
-și zică, cel care se simte personaj din romanele brazilianului, i-a făcut acestuia o ofertă pe care, dacă mă gîndesc mai bine, Coelho ar fi avut destule motive s-o accepte. Într-o țară mică, în care autorul Alchimistului vine și cu gîndul de a face un film și de a călători incognito, în măsura posibilului și unde, romancierul n-are milioane de cititori, unul dintre admiratorii săi, persoană și personaj public, vrea să-l întîlnească și chiar să facă
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
care o practică tocmai prin sentimentul difuz de vină pe care îl degajă conștientizarea ei. Spre deosebire de animalele sălbatice, omul torturează de dragul artei, cu intenția de a produce suferință. Actele sale sînt conștiente - mai mult chiar, calculate - și aceasta augmentează sentimentul vinei. Se confesează Stăpînul: ,Altă vină? De exemplu, sînt calculat. Tigrul, puma și rîsul nu sînt calculați. Eu invers. Totul din calcul. Cînd îl țin pe deținut flămînd o fac din calcul. Cînd nu-l las pe deținut să-și vadă
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
mereu printre cei mai buni poeți pe care îi avem, critica a avut mereu grijă să-i considere, totuși, minori. Anii au trecut, premii au luat puține, poezia însăși s-a schimbat, dar iată că amândoi par astăzi mai în vână ca oricând, cu o audiență de invidiat, publicînd cărți la cele mai bune edituri. Poezia lor nu a făcut riduri, nu a trecut prin criza vîrstei mijlocii și nici n-o dor încheieturile. Poezia lor a rămas la fel de tînără, candidă
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
care, la rîndul său, a adorat-o pe Vina. O poveste despre sublimarea - după paradigma orfică, - a durerii în bucurie, prin muzică și iubire. Acum, în sfîrșit, mă simt și eu în stare să mă întorc în trecut; în trecutul Vinei. Povestea devenirii unei fete viciate: născută cu numele Nissa Shetty, a crescut într-o baracă din mijlocul unui cîmp de porumb din afara orașului Chester, Virginia, lîngă o șosea care șerpuia spre est, și ducea nicăieri. Porumb de o parte și
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
intensitate și perioade de adormire, ca bilanț a ticăloșit o lume și un ambient. Scuză, oare, pentru ce a urmat? Despre imaginea României în ultimul deceniu al veacului ce trecu, propulsându-ne într-un nou mileniu, ne lipsește darul descripției, vâna unui Dante, râca unui Jonathan Swift, verbul lui Arghezi, dar, ca supraviețuitori - căci, atenție, numărul celor care au pierit altfel decât prin glonț este cu mult mai mare decât s-ar bănui - constatăm numai discrepanța dintre ceea ce expunea multicolorul album
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
o regie care urmează sugestiile textului în toate nuanțele sale. Ele se regăsesc în relațiile personajelor lucrate cu precizie, cu o naturalețe care te poate face să uiți o clipă că acești actanți cântă. Tocmai în capacitatea de a reliefa vâna actoricească a cântăreților stă meritul principal al regiei, ea a clarificat relațiile, chiar și dintre rolurile secundare, a individualizat masa coriștilor obținând de la toți cântăreții o angajare scenică credibilă. Totul este viu, mobil, chiar cam încărcat: în dorința de a
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
pentru că pixul reporterului strică uneori povestea, altfel, bine marcată de relatarea personală, nostalgică (nu-și găsesc rostul în carte datele, chapeau-urile, subtitlurile, exprimările clișeizate sau tonul uneori retoric-patetic comentariului). Sper să fiu bine înțeles, reportajele sunt "brici". Iftimie Nesfântu are "vână", miroase subiectul, știe ce și cum să caute în spatele lucrurilor, știe cum să-i ia pe oameni, dar, repet, problema e că transpuse din coloanele ziarului în paginile cărții ele sună fals. Prostul satului, Femeia ca pământu' sau Boul roș
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
exact opusul cazului cantemirian. Dacă principele moldovean nu a fost asimilat mentalității noastre colective, deși modernizarea noastră de la el începe, în schimb Neagoe, cel privit cu jenă de aceeași cultură, este de fapt "părintele" nostru, sângele lui ne curge prin vine; iar cînd Sadoveanu reconstituie în Frații Jderi statul perfect, acesta seamănă ca două picături de apă cu cel teoretizat în Învățături... E deci formula politică și umană păstrată în "genomul" nostru cultural și care era foarte departe de a presimți
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Cartea lui Nicolae Stroescu-Stînișoară intitulată Vremea încercuirii respiră un patos sobru și combativ care amintește de diverși scriitori cu aceeași vână: Camus, de pildă, sau poate mai ales Henri Charrière, devenit celebru sub numele de Papillon. Primul volum, Urmărirea, descrie minuțios avatarurile și intențiile subversive ale lui Dinu Rogojeanu și ale prietenilor săi din perioada 1952-1964. Nu cunosc roman românesc mai
Roman sau autobiografie? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15443_a_16768]
-
The New Republic și publicat deja în românește), ea reclamînd în fapt o redefinire a responsabilității colective. Și aceasta în condițiile în care în memoria colectivă masacrul din pădurea Katyn e în continuare atribuit germanilor. Asumarea responsabilității trece prin admiterea vinei, iar în calea acesteia stau o serie complexă de mecanisme psihologice de apărare; cel mai puternic ar trebui să fie uitarea, funcționarea memoriei selective care să purifice comunitatea de faptele trecutului. La Jedwabne însă nu s-a petrecut așa ceva. Povestea
Antisemitism și inginerie socială by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14456_a_15781]
-
pagină până la", sau cu ton înduioșător de bombastic gen "spirit care ne-a tutelat fără să ne mustre cu degetul: Nichita." Clișee blânde, compromisuri gazetărești cu publicul țintă, sau freze banale și vlahuțiene sau hogașiene în descrieri, evocări cam fără vână și nervi ale personajelor Nichita Stănescu, epitete ornante și simpluțe în alte descrieri, acestea sunt constantele unui stil destul de inconstant și inegal, asta fiindcă există și texte frumoase, cu un sâmbure de nou și de expresie șmecheră care scoate pasajul
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
în Australia în octombrie 2001, și în vara 2002 - în SUA și Anglia (la Ed. Atlantic Books), a fost distins cu Premiul Commonwealth, ce recompensează cea mai bună carte publicată în țările fostului Imperiu britanic. Reînnodînd tradiția literaturii penitenciare, în vîna celebrului Papillon de Henri Charrière, romanul relatează viața picarescă a deținutului William Buelow Gould, un hoț și escroc din sec. al XIX-lea, condamnat la 49 de ani de închisoare pe o insulă-penitenciar din Tasmania. Peștii pe care Gould îi
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
vîrîte în cadrul acelorași zile și nopți, care durează deopotrivă pentru toți, chit că unele te ciuntesc, iar altele te răsplătesc cu vîrf și îndesat. Și fără să vrea începu să simtă o nerăbdare față de oamenii, animalele sau plantele a căror vînă nu zvîcnea ca a lui. Asculta păsările și le deosebea pe cele care aveau ritmul lui la cîntat. Într-o dimineață, așteptînd la ulcior ca tată-său să bea apă și numărîndu-i gîlgîiturile, a înțeles că venise vremea să plece
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
nu este numai cel care face parte din marea familie a popoarelor romanice, ci cel care se așează deliberat pe coordonatele de gândire și de tradiție pe care le-a incorporat cetatea eternă. Poetul german Ștefan George simte cum în vine îi clocotește sângele roman: "Vorbiți de apropierea Sărbătorii, a Împărăției,/ vorbiți de vinul nou în burduf nou/ abia atunci când prin tot sufletul vâscos/ va zvâcni sângele înfocat, suflul meu roman" ( "Mein feurig Blut sich regt, mein romischer Hauch" Maxime Renane
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
lui Claudiu Goga actualul și tînărul director al teatrului. Aici, la Brașov, a fost pentru el locul cert al afirmării și al lansării, dar și teatrul în care punerile sale în scenă, mai puțin ultima, după părerea mea, au avut vînă, rotunjime, au născut discuții, au fost prezente în festivaluri, au conturat profilul unui regizor ambițios, care știe ce vrea și care situează valoarea la rangul cuvenit. De aceea, mă mir, într-un fel, că sub direcția sa nu au apărut
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
a doua generație), e mistificată, ca mai peste tot în romanele sale. De altfel, e de notorietate faptul că Miller încerca să apară ca un boem extras din imediat, un artist orb la civilizație și ordine, când - mărturiile o confirmă - vâna sa teutonică răzbătea fără greș în mania ordinii. Sex? Reputația lui Miller a fost, într-adevăr, clădită pe scandalurile legate de pornografie stârnite de o bună parte dintre cărțile sale. În Plexus, femeile sunt prezențe de rang terț, după autor
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
la ticăloșie și la nesimțire? Un mini-securist care în 1985, avea, să spunem, cincisprezece ani, astăzi abia a trecut de treizeci. Și sunt din ce în ce mai mulți. Îi recunoști dintr-o ochire: sunt dominați de-o imperceptibilă, crispată neliniște (reflex permanent al vinei nemărturisite), sentiment ce virează fie spre cea mai scârboasă slugărnicie în fața "superiorului", fie într-o aroganță inflexibil-disprețuitoare pentru cei aflați sub treapta lor socială. De vreun an și ceva au inundat canalele de televiziune, paginile ziarelor și radiourile. Roboței de
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
a lăsat nimic neatins. Istoria viciază sentimentele sau, oricum îngreunează iubirea, cuplul mulțumindu-se deseori doar cu fluidul spiritual: „ce mult mă schimbă așteptarea / stau așa - jalnic amestec de limfă și sânge - în mijlocul / unui sentiment dăruit mai mult suferinței / până vine - candid posesivă - Ioana și vorbește / vobește, îmi spune adevărul în față / nu mă cruță deloc / plânge [...]"(loc pentru altul) Nu știu dacă această poezie nu va părea multor români cumva prețioasă, patetică chiar, întrucât carențele noastre în ceea ce privește istoria actuală a
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
niște eroi ai opoziției. Mesajul subliminal anti-comunist al literaturii acelor ani este cu totul altceva, nu e nevoie ca Alexandru Mușina să facă acum dreptate și să ne dezvrăjească pentru că n-am fost vrăjiți niciodată. Gestul �bărbătesc" de asumare a vinei nu e decît o pantomimă ieftină și care nu înseamnă nimic, care nu folosește nimănui și care nu are nici un fel de consecințe pentru cel care gesticulează. După vină, urmează penitența. Care a fost penitența lui Alexandru Mușina pentru că a
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
culoarele Cotrocenilor. Cuvântarea i s-a oprit în gât, mimica i-a înghețat ș...ț Trăsăturile chipului său compus și supravegheat se trădară o clipă într-o strâmbătură sinistră, într-o mască indeniabilă de gâde oriental; degetele lungi se crispaseră, vinele gâtului se umflară apoplectic...” (Tiranul năbușit). Viitorul deputat de Roman (în perioada 1928-1932) își dublează pamfletele ad-personam cu pamflete ad-rem, demascând fără rezerve, în tușe îngroșate până la refuz, confuzia și vacarmul zilelor parlamentare sau atmosfera tenebroasă a tripoului scriitorilor români
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
oameni mari. Dar Garabet se bătea cu degetul în cap, în chelia lui care mirosea a cafea: Nu, om mare... la cap!. Garabet vorbea o limbă imposibilă, numai la imperfect, dar eu nu-l corectam niciodată, simțeam că asta era vâna lui și chiar mi-aș fi dorit să învăț și eu araba sau armeneasca. Nădușea îngrozitor, era foarte solid și avea un șervet pătat cu cafea. Din când în când, atunci când pleca de la prăvălie, îi țineam eu locul. Țin minte
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
În mod paradoxal însă, ca o ironie a sorți, el ajunge să fie expulzat din Iugoslavia chiar de autoritățle sîrbe care îl suspectează că ar fi spion al NATO. Reportajele lui Radu Ciobotea au, indiscutabil, o latură estetizantă. Reporterul are vînă de prozator și sensibilitate de cineast. El privește dramatica realitate a unei lumi care se destramă cu sensibilitatea umană și amestecul de tragedie și comedie din filmele lui Emir Kusturica. Întreaga realitate este filtrată parcă prin obiectivul unui aparat de
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
E limpede că abia cu acest poem, care și el este departe de a fi perfect, înțelegem că nu de florile mărului ați fost premiat. Totuși, dacă ați renunța la jocurile facile de băiat atent la publicul său imediat, dacă vâna gravă a poeziei ar fi lăsată să pulseze, fără frâna glumițelor și fără aglomerația cu de toate, în gustul copilului teribilist în căutare de efecte inconsistente. Vă maturizați încet și nimeni nu poate interveni din afară apăsând pe accelerator. ( Alexandru
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
îl combăteau pe Chirac ( într-adevăr, un politician fără pic de demnitate), acum năstăsioții s-au repezit disperați să citeze nu știu ce vorbe încurajatoare ale președintelui francez. Dușul rece reprezentat de omiterea nominalizării noastre ca posibil membru al UE în 2007 vine, însă, destul de târziu. Dacă omul Chirac ne iubește chiar atât de mult, ar fi putut insista ca în documentul final de la Atena să se facă o referire cât de mică și la România. Problema e că și dacă ar fi
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
asupra îndoielilor și frustrărilor mele. Odată cu stagiatura și o experiență erotică sublimată prin absența expresiei fizice, am redescoperit "România Literară" și apoi, încet, dar evident, relația mea personală cu literatura a redevenit una pozitivă; probabil plătisem prețul cerut: conștientizasem că "vâna" mea filologică presupunea doar un anumit grad de informare și de judecată estetică, și nu un talent real. Ceea ce îmi rămânea, medicina și viața reală, erau, de fapt, lucruri care mă defineau. Nu voi uita niciodată visul constant din acea
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]