74 matches
-
toate cele despre cum erau gospodărite avuțiile patriei. Și-apoi, ce suprafață era aia de vreo 325 de metri pătrați de foițe de aur lipite “ici-colo” prin noul sediu ? Să fim serioși și chiar sobri: pentru o țară cu Apuseni vânoși în zăcăminte de aur și alte nemetale, suprafața respectivă era de-a dreptul insignifiantă dacă nu cumva umilitoare pentru un sediu de Senat. Priveam reportajul tv cu aurăriile împodobind sala înaltă de 13 metri și un gând-frisoană mi s-a
Noi, săraci?! Poate kuwaitienii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12992_a_14317]
-
fără anvergură, dar după rodaj performanțele au fost spectaculoase. I-am tradus ultimele două cărți, Casa somnului și Clubul putregaiurilor, iar acum mă pregătesc de Cercul închis, care urmează să apară în Anglia. Coe e născut să scrie proză. E vînos, are o versatilitate teribilă, te ține agățat mai ceva ca un autor de cărți polițiste și sclipește. E romancierul pe care aș paria liniștit pentru viitor. De altfel, e tradus în toate limbile de circulație și și-a adjudecat deja
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Radu Paraschivescu Pentru amatorul de roman vînos și suculent, Birmingham este locul unde s-au născut, printre alții, David Lodge și Jonathan Coe. Iar pînă la un punct, cei doi sînt rude bune. La ora actuală Jonathan Coe are patruzeci și unu de ani, a publicat șase
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
dâre de țărână răscolită în urmă și mănunchiurile dese din miriște. Era uimitoare cât de repede i se mișcau mâinile și cât de vioaie se făcuse! parcă ceva din pământ ar fi urcat până la ea, o forță necunoscută, și mâinile vânoase, cu palmele bătucite și aspre, îmbătate de puterea aceea tânără, ar fi lucrat de la sine, fără nici o legătură cu trupul bicisnic și ostenit. Și ce era și mai uimitor, aproape de necrezut, nu se ridica deloc să se odihnească, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Violetei Ion. În bună măsură, toate aceste așteptări pe care diferitele surse extratextuale le creează sunt adevărate, dar mereu în poezia Violetei Ion e mai mult decât atât. Pe lângă tristețile casnice și uzuale, pe lângă spaimele de orice fel, pe lângă conturarea vânoasă a unui personaj care ar fi putut sta la fel de bine într-un text epic, a modelului de feminitate ascunsă îndărătul sarcinilor de zi cu zi și care de fapt ține lumea la un loc, ei bine, pe lângă toate astea, Violeta
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
Dora vorbea În șoaptă, aproape imperceptibil, dar mângâierile ei vorbeau cât zece. Ajungând la membrele inferioare, se aplecă peste fața mea și Îmi spuse, gâdilându-mă cu părul și c-o voce umedă, că am picioarele de campion la ciclism, vânoase și puternice. Apoi se Întinse mai jos, ținând mai Întâi un picior, apoi pe celălalt, alunecă peste călcâi, sus pe tendon, apoi În jos, pe Încheieturi, gâdilându-mă Încet, apoi În afară, spre degetele de la picioare. Dintr-o dată, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umilință cu România, s-ar putea să intrăm în NATO și C.V. Tudor să fie ales democratic președinte. Singurătatea Americiitc "Singur\tatea Americii" Interior sordid, de birou de magaziner sau președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și bișnițari. Specula cu bilete de Cinematecă! o minune pe care n-o s-o mai văd în vecii vecilor. Cei mai mulți erau profesioniști - niște hominizi care se mutaseră de la Scala și Patria, că era vad la Union. Unul însă... scund, dar vânos, măsliniu, cu trăsături regulate, nepotrivite cu privirea iute, de bandit mexican. Nu se mulțumea să vândă bilete, intra și la filme. Nu stătea în sală, se suia pe postamentul scenei și se așeza turcește, la 2-3 metri de ecran. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de câte ori era Întrebat asupra obârșiei sale, el răspundea printr‑o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vânos, cu‑n păr Învâlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Își șoptea o rugăciune simplă, atât de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga‑i barbă cânepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte de pe scaun trupul îndesat și vânos și pupându-l pe obraji ca un bun părinte. Ce mai faci? A venit tăticu pe la noi, să ne mai vadă, îl informă Mariana, mai înainte de-a apuca el să spună ceva. Virgil dădu din cap și schiță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii vînoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrîn neputincios; oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Abdomenul plat și pubisul perfect epilat îi dădeau un aer de feminitate aparte. Se mișcă prin cameră firesc, fără nici o poză de vulgaritate studiată și intenționată. - Bafto delo. Ce mai faci, Puleașcă? rosti Rodica. Numitul „Puleașcă” începu să se dezbrace; vânos, uscat, păros că o maimuță, individul dădu la iveală un utilaj sexual de-a dreptul monstruos. Fascinată, Rodica privi organul care se erecta rapid, ajungând la 27 cm. Cu o miscare bruscă, Puleașcă o răsturna pe canapea, aplecându-se deasupra
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
de gips. - Cum, mă bagi în gips? - Dapăi cum ai vrea? Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu ceva, mai mă freci cu vreo alifie și-mi trece. - Nu merge. Oi fi tu vânos, dar nu uita câți ani ai pe umerii tăi ăștia voinici. - Neculai, dapăi, fratele meu, tu știi ce ai de făcut că ești doctor de oase, numai să-mi treacă cât mai degrabă, că nu-i bine cu ea legată
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
se-ntâmpla, sub cerul neguros, Cum toamna-și cerne ploaia de sudori, Un car, urcând pe deal, cu fân, burtos, Prin colbul pân' la glezne de clisos, Că se-nglodea în coastă uneori, Când ăl mai bun din boi și mai vânos, În jug se opintea, privind spre cer, Trăgând și car, și p'ăl neputincios, Care,-n genunchi, târât, fără folos, Căta să mai și-mpungă, de mizer ... Târziu am înțeles, cu ani ‘napoi, Trecând prin școli înalte, la Bucale, Că
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
Cuc este un magistru în arta metaforică. Poate că nicăieri n-am întâlnit o mai mare afluență de imagini, comparații, tot felul de sintagme și figuri de stil cunoscute și inventate care dau parfumul exotic ori neaoș al scrierii mustoase, vânoase și în același timp, serafice, acoperite de voaluri care mai mult arată decât ascund, un trup de o frumusețe stranie, la fel ca veșmintele orientale. În timp ce în țara mea hiperboreală se zvonise bine de iarnă, în grădina Sfintei Sofia doi
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
văicăreli, fără grimase. O respirare, atât. Un suflu care se stinge. Cu seninătatea celui care-L iubește pe Iisus și știe că-L va întâlni în clipa supremă. Țăranul îi spune fiicei sale, cu oarecare grijă paternă și cu umor vânos și plin de sevă, din vița lui Marin Preda: Mor, dar nu te teme, eu n-am să fiu strigoi niciodată . De unde avea putere să-i încurajeze pe ceilalți ? De la Duhul Sfânt, bineînțeles. De la Iisusul de tinichea vopsit cu vopsele
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
punctul de vedere cu privire la soarta celor patru inculpați. Când a intrat în sală judecătorul toți cei prezenți s-au ridicat în picioare. Cei patru bărbați reținuți, cu vârste cuprinse între 26 și 32 de ani, de înălțime medie, slăbănogi, dar vânoși, cu priviri agitate pe sub sprâncene, se aflau în țarcul de lemn amenajat special, flancați de doi polițiști din trupele speciale. În uniformele lor specifice, încătărămați și înarmați până-n dinți, cu cătușele atârnate de centură, mascații păreau a fi uriași pe lângă
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
executau. Cei care jucaseră hora plecau la plimbare. Rămâneau doar unii tineri și prietenele lor, și ei împătimiți ai jocului. Abia acum începeau adevăratele jocuri. Acele jocuri din legendă...Pe care le jucau numai bărbații cei mai sprinteni și mai vânoși. Fetele și femeile care se-ncumetau să rămână lângă ei, trebuia să fie tot așa de sprintene și puternice, ca să reziste acelor ritmuri. Strigăturile coordonatorului de joc( pentru că și aici era unul), erau țipate, scurte, sacadate. -Unu...doi...trei...stâng
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
de gips. - Cum, mă bagi în gips? - Dapă-i cum ai vrea? Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu ceva, mai mă freci cu vreo alifie și-mi trece. - Nu merge. Oi fi tu vânos, dar nu uita câți ani ai pe umerii tăi ăștia voinici. - Neculai, fratele meu, tu știi ce ai de făcut că ești doctor de oase, numai să-mi treacă cât mai degrabă, că nu-i bine cu ea legată de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
aleii mărginită de chiparoși se zărea silueta unei clădiri însorite, spre care te chemau să urci șiruri de trepte largi, flancate de alte statui. Cea mai apropiată înfățișa scena răpirii Persephonei, fecioara se zbătea cu grație în brațele unui Pluto vânos, jubilând la gândul împerecherii. Văzută de la capătul treptelor, clădirea se avânta spre înălțimi, smulgându-se cu semeție dintre terasele înțesate de iederă, înfigând parcă în azurul cerului o campanilă acoperită cu olane roșii. Amalgam specific limitei dintre civilizații, îmi spuneam
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
mă omoară”! Așa a fost Călin: totdeauna sărac, dator, disprețuit, hulit, dar totdeauna dorit. De câte ori nu au încercat bărbații să-l bată, să-l umilească, să-l facă de râs, unii chiar să-l omoare. Deși, nu prea înalt, era vânos, agil, șiret și foarte ager. Simțea când îl păștea primejdia și de fiecare dată reușea să se eschiveze, să scape de bătaie sau alte nenorociri. La o nuntă a observat doi bărbați care-l priveau urât și șușoteau între ei
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
de gips. - Cum, mă bagi în gips? - Dapă-i cum ai vrea? Să stai cu ea liberă și să se vindece? - Așa credeam. Mă înfășori cu ceva, mai mă freci cu vreo alifie și-mi trece. - Nu merge. Oi fi tu vânos, dar nu uita câți ani ai pe umerii tăi ăștia voinici. - Neculai, fratele meu, tu știi ce ai de făcut că ești doctor de oase, numai să-mi treacă cât mai degrabă, că nu-i bine cu ea legată de
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
de lângă ea, zâmbind ironic. Are el ceva care-i place fie-tii! Mama fetei înghițea în sec. Uneori, în rândul femeilor de pe margine se strecura și câte o vădană, ce se voia pioasă, dar cu ochii țintă pe flăcăii mai vânoși. La început, flăcăii care veniseră cu lăutarii jucau hora cu foc. O încingeau cu strigături, atrăgând flăcăii și fetele de pe margine. Se prindeau în horă și ceilalți flăcăi. Fetele priveau sfioase, ezitând...Până la urmă se prindeau cele mai îndrăznețe. După
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]