78 matches
-
Dora vorbea În șoaptă, aproape imperceptibil, dar mângâierile ei vorbeau cât zece. Ajungând la membrele inferioare, se aplecă peste fața mea și Îmi spuse, gâdilându-mă cu părul și c-o voce umedă, că am picioarele de campion la ciclism, vânoase și puternice. Apoi se Întinse mai jos, ținând mai Întâi un picior, apoi pe celălalt, alunecă peste călcâi, sus pe tendon, apoi În jos, pe Încheieturi, gâdilându-mă Încet, apoi În afară, spre degetele de la picioare. Dintr-o dată, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii vînoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrîn neputincios; oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
camioanelor de carne. Hălcile de vită și de porc, Învelite În tifon, pătate de sânge. Lucrurile comestibile vor fi mereu respectate de un om care aproape că murise de foame. Muncitorii, și ei, În halate albe, lați În umeri și vânoși, un personal bine clădit, oamenii măcelarilor. Lângă râu mirosul era echivoc. Nu știai sigur dacă mireasma de crud se trăgea de la mal sau de la sânge. Iar aici Sammler văzuse cândva un șobolan pe care Îl confundase cu un șoricar. Boarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de câte ori era Întrebat asupra obârșiei sale, el răspundea printr‑o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vânos, cu‑n păr Învâlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învâlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Își șoptea o rugăciune simplă, atât de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga‑i barbă cânepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca‑ntr‑o luntre, pe umerii vânoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
duce pe scară în jos, la aprovizionare, cu găleata de apă, să cadă pe mine, pe Cornel Braiu sau pe Manuil Fragă, care așa măruntac, cum este el, dar duce la tăvăleală, că așa-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe Manuil Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și cocoțându-se cu fereală pe geamblac, a luat găleata de toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lovi convingător în spațiu. Ludic și stupefiat agresor, cu endemice instincte ale jocurilor de vânătoare, practicate de îndepărtați strămoși tribali, Profesorul făcu un instantaneu salt înapoi. Reculul involuntar și prea veloce îi deveni fatalmente gravitațional: se împiedică de o rădăcină vânoasă, simțind pe dată cum se scapătă în gol. Execută disperat zadarnice fâlfâiri de brațe spre ofertele copacilor ce-i întindeau mlădioase mâini de ajutor. Se prăvăli, rotindu-se într-o vâlvoare de frunze uscate, de pulberi de putregai și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură Profesorul. Iată-mă dinaintea unui aborigen din alte timpuri... Pe măsură ce se apropia de el, Profesorul observă că Vânătorul înainta fără a fi precedat de cercurile nevăzute ale înfricoșării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de lucruri fermentau în cutii închise ermetic, ardeii iuți și frunzele de curry atârnau de crengile unui copac, la fel și laptele de bivol prins, care picura dintr-o pânză în timp ce se făcea paneer. Cu forța mușchilor ei celor noi, vânoasă și dură în ciuda aerului delicat, Kulfi felia și tranșa, măcina și zdrobea, tăia și toca în haosul de ingrediente și de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și vocea sa era clară și fermă. Un tablou mic. Sfântul Ieronim, îngenuncheat. Figurează într-un catalog Bachelin, poate nu știți. O variantă e și tabloul Balbi din Genova, o replică este și la Luvru, o alternativă... Patriarhul ațipise, mâinile vânoase atârnau, dar tresărise, deschizând ochii. Ochi enormi, urechi enorme. — Alter... care alter... ce-i asta? Ce mai vrei, ce mai vrei? Sunt pe moarte, ți-am spus, prostule. Nici o alternativă! Moartea, moartea!... pfui, pfui... și scuipă gros, cu un hârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-se parcă tot mai mulți. Un cal costeliv, lăsat liber să pască, se apropie indecent de aproape să mă miroasă. Câmpul e presărat de corturi printre care caii pasc ce-a mai rămas din iarbă, mai înălțându-se din gâturile vânoase spre frunzele prăfuite din pomii de pe marginea drumului. Dumneavoastră de unde sunteți? se hotărăște într-un târziu să mă ia în seamă bătrânul, care timp de vreo două minute m-a lăsat să mă lupt cu câinii. Din București, aici stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
existențe). Domnu’ Tudor (Țârțâc mă oprește cu un gest nervos), păi eu credeam că mata știi să bei. Asta se dă întâi pe la nas, respirând adânc, să-i simți buchetul... (Începe să-mi arate, se oprește cu mâna lui bătrână, vânoasă, paralizată în mijlocul mișcării.) Ce-i asta, bre? Iese buzna din cameră și într-un minut vine de după paravanul de franjuri, în spatele căruia ceva mișca misterios de la intrarea mea, cu două fete după el. Băi, ce dracu-i în sticlele ăstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar și la vârsta lui înaintată, și întotdeauna arse de soare după plimbările pe care le face cât e vara de lungă pe toate străzile orașului. "Cu cât o să treacă timpul, cu atât am să-l înțeleg mai bine", își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să fi însemnat? Că își recăpătase încrederea în oameni? Greu de admis. Mai degrabă intrase într-o nouă fază când începuse să i se fâlfâie de tot și de toate. 15 Și am încremenit. 16 Grețoasă, evident. 17 Scund și vânos, iute și neliniștit ca un dihor. Se lăuda că practicase luptele greco-romane și ne invita deseori să-l admirăm făcând un tur de cap în vârful patului; pretindea că, în concursurile la care participase, fusese imbatabil în figura asta, că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte de pe scaun trupul îndesat și vânos și pupându-l pe obraji ca un bun părinte. Ce mai faci? A venit tăticu pe la noi, să ne mai vadă, îl informă Mariana, mai înainte de-a apuca el să spună ceva. Virgil dădu din cap și schiță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
eu pierdusem modestia din Canaan și purtam un veșmânt de in fin ca toate celelalte femei din Egipt. Re-mose avea părul ras și împletit în acele codițe pe care le purtau toți copiii egipteni. Fiul meu a crescut puternic și vânos, se juca de-a lupta cu unchiul său Nahkt-re, căruia îi zicea Ba. Se iubeau nespus unul pe altul, iar Re-mose mergea cu el la vânătoare de rațe. Înota ca un pește, după cum spunea Re-nefer. Eu nu părăsisem niciodată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stânele batracienelor. Să cânt la populația de lipitori, moluște și rozătoare. Dacă nu poci de-a mai fi în stare... de a cuteza a mai vă trezi interesul... "Deșteptarea interesului mă-tii!" se împieptoșă dintr-odată (îl știi mic și vînos) și Cârmaciul. Deh, meserie de Comandant Suprem, nu te joci. "Ai două secunde să te încolonezi la suprafață! Și să încetezi a te mai inspira sau batjocori la bogățiile subsolului..." 81 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Executând una dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
codîrlă ce țineau în brațe oale aburite. În urma lor se rupeau pîrtii care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mea!... Eu te-am făcut, eu te nenorocesc! Cu umerii scuturați de hohote, tînărul și-ascunse fața în palme. Cu un gest de dispreț, tovarășul Șoptelea ne evacuă din încăpere. Tocmai pășeam pragul cînd, dintr-o dată, am simțit două brațe vînoase care m-au cuprins pe la spate. - Mulțămesc, omule! M-am întors mirat. - Mulțămesc că n-ai zis nimic... După arături, pe șesul dinspre Siret se întindea un suhat cu pîlcuri de laptele cîinelui. Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am Întors să-l văd. Doar am scotocit În desagă, după peștele afumat. N-am apucat să-l scot pentru că omul deodată apăru lângă mine. - Enkim, spuse el și se așeză În fața mea. Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În viața lui. Cel mai ciudat era că nu avea deloc păr pe față și nici pe creștet. L-am adulmecat mai bine și l-am cântărit din ochi. Nu era spân, nu. - Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cînd oamenii se apropiau să-și Încălzească mîinile. Pe trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trebuia musai să regizeze imediat un spectacol cu umbre și lumini, pentru a ieși din cauză. Nici nu conta prețul. Chit că arunca oprobiul corupției asupra tuturor românilor. De aceea a și mizat pe o bătălie mediatică spectaculoasă, cu mascați vânoși, elicoptere de luptă vuind în noaptea neagră, arestări în masă după criteriul: ia-l și p-ăla și pe ăla, îi alegem noi mâine, încătușarea zecilor de vameși la lumina reflectoarelor, în fața camerelor de luat vederi, etc. Și cu asta
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ar putea fi ucis. Așa că l-a ținut pentru prăsilă. Dar taurul Ăsta era destul de ciudat. Prima oară cînd l-au lăsat la pășune alături de vaci a văzut-o pe una care era tînĂră și frumoasă, mai slabă și mai vînoasă, mai strălucitoare și mai drăguță decît toate celelalte. Și, cum tot nu avea voie să lupte, s-a Îndrăgostit de ea, pe restul ignorîndu-le cu totul. Voia doar să fie cu ea și celelalte nu Însemnau nimic pentru el. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]