160 matches
-
împreună într-un sătuc din apropiere, propunîndu-ne să petrecem o după- amiază plăcută și să ne îndestulăm de aer curat și de bucurie. Era într-o vară. Răsăritul acelei zile fusese splendid; cerul era extraordinar de senin și bătea un vînticel slab dinspre nord-est; de cîteva zile, barometrul indica vreme bună, cu toate că tehnicienii susțin că, atunci cînd se afirmă cu certitudine asemenea lucruri, barometrele sînt supraestimate, deoarece ele nu indică decît presiunea atmosferică. Dar nu trebuie să-i pretindem unui barometru
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
ar trebui să aibă o culoare și o densitate a ei, ea nu poate fi decât galben-leșioasă și extrem de bine pisată și de insinuantă, volatilă, deși indelebilă, asemeni unei pudre copleșitoare, lesne dusă încoace și-ncolo de cel mai slab vânticel... Încerc să ghicesc. Ce s-a întâmplat la 18 mai 1963, exceptând praful prezent totuși mai de mult în viața bucureșteană. Nu-mi amintesc nici un alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
somnul și munca, ne însoțeau - liniștite sau gălăgioase - pretutindeni”, povestitoarea va cunoaște realitățile din Israel, ce-i vor ridica alt gen de probleme, dar unde își va afla solul unei noi patrii: „Toamna israeliană seamănă cu o primăvară, bate un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor lumina blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind la ore nepotrivite clinchetind feng shui oscioarele unei tristeți neînhumate e-aproape dusă cine însă va răzbate prin măduva sfărîmicioasă zidită în jur cine va ști să-l întrezărească pe maestrul intravenos ce drept păstor și-nțepător
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
Constantin Țoiu Pe ziua de doisprezece august în anul 1991, la Roma, sînt singur și trist. Starea aceasta de tristețe mă cuprinsese în mijlocul unei zile fastuoase de vară, nebătută de nici un vînticel. Vîrfurile chiparoșilor stînd neclintite, pot să spun ca-n pasta groasă, verzuie a celor de pe fantastica pînză a lui Van Gogh. Băiețelul patronului barului de lîngă zidul lui Vespasian, prin poarta căruia pătrunzi pe teritoriul vechi al Vaticanului, spre bazilica
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
în privire pe care nu i-o văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la Miclăușeni? O iau razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în viața asceticei Catrina, și, în materie de bărbat, aici nu există decât preceptorul
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri,Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea... XX. VINE PRIMĂVARA?, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017. În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
deodată că se Întorc tocmai Împotriva celor care Îi ajută să se Îngrașe; la propriu și la figurat. Dar s-o luăm gospodărește, „da capo”, vorba italianului. Iată că În iarna 2004-5 a Început să bată un vânt nou, un vânticel mai călduț de speranță și bucurie. Cauza?! Simplu. Au venit alegerile cu campania electorală aferentă și oamenilor simpli le-a plăcut sloganul gospodarului și viteazului Traian: „- Să trăiți bine!” Președintele pe care moș Ion Roată și nepoții lui l au
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Clarita, atât de frumoasă, și Federico alături. I se aprinde sângele. Și îi urmează, potrivindu-și pasul său cu al lor. Picioarele Claritei se duc și vin în cadență, marcându-se alternativ contururile sale în fustă, și-i ondulează un vânticel cârlionții de la ceafă, vânticelul care prefiră prin fragedul frunziș de primăvară, verdele plopilor care se trezesc, despărțindu-se de iarnă... Vai, ce frumos! Ce frumos! "Și eu care credeam că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și Federico alături. I se aprinde sângele. Și îi urmează, potrivindu-și pasul său cu al lor. Picioarele Claritei se duc și vin în cadență, marcându-se alternativ contururile sale în fustă, și-i ondulează un vânticel cârlionții de la ceafă, vânticelul care prefiră prin fragedul frunziș de primăvară, verdele plopilor care se trezesc, despărțindu-se de iarnă... Vai, ce frumos! Ce frumos! "Și eu care credeam că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram după ea". Adierea care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Înecatu` Barca se leagănă ușor, scârțâind a lemn trecut de anii tinereții, încercând să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță, stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări nocturne, iar între două sălcii plângătoare se încolăcește un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute, broaștele își transmit de la una la alta
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care se apropia îi determinase să se simtă extrem de importanți. L-am salvat pe nenorocitul ăla, am putea să sărbătorim evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le privi câteva secunde și înregistră mirat murdăria de sub unghii. Durerea de cap pulsa în tâmple, iar inima
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Bastiliei din vecinătate. Ieși buimac la aer, luând-o spre Arc, încet și puțin dus pe gânduri. Merse ce merse și, simțind că îi e foame, se așeză pe scaunul unei terase de pe Champs Elysées. Vremea era frumoasă, adia un vânticel ce-i răcorea fața și gândurile. Când chelnerul îl întrebă ce dorește, se trezi francez, luptător la Bastilia și comandă o supă de ceapă! Avea să regrete schimbarea de naționalitate comanda îi fu onorată peste trei sferturi de oră, supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
le propuse să meargă "în excursie", în pădure, propunere acceptată de toți cu aplauze. Luară niște pături, un coș cu "de-ale gurii" și, cu Toni după ei, o porniră la drum. Era răcoare și frumos printre brazi, adia un vânticel de primăvară și păsările se întreceau în cântări. Orășeni închiși între betoane, de mult nu avuseseră parte de o asemenea bucurie. Fetele culegeau flori, i-au făcut Cameliei o coroniță, au găsit și câteva ciuperci, pe care le expuneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Apoi tu nu știi că sculatul de tânăr și însuratul de dimineață îs două lucruri bune? Eu știam că însuratul de tânăr și sculatul de dimineață îs două lucruri folositoare, moș Pâcule. Dar nu mi-ai spus încotro te poartă vânticelul ista de primăvară. Iaca am luat-o către Dumitru, să ne tălmăcim cam pe când am putea porni din nou la drum, că mi s-o urât de când stau pe cuptor și ascult doar melița babei mele. Că are o guriță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
birou... Și iar m-o chemat. M-o descusut din nou, ce și cum... Până la urmă, s-o dus la căpitan. Pentru ce? Nu știu. Dar asta m-o salvat! A doua zi de dimineață, dinspre pădure a pornit un vânticel aspru... Peste un ceas, fuioare albe de fulgi se încăierau cu șuvoaiele de ploaie... Costăchel s-a prezentat la miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
preoțești: muuurmuuuuur... A Întins din nou gâtul spre Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile, Întru alinarea suferinței. Stau În genunchi și mă clatin legănat ca-n adierea unui vânticel călduț. Pătruns de o blânda moliciune, mă las pe spate, cu picioarele răsucite sub mine, și cu brațele desfăcute ca niște aripi mari, Întinse dureros spre ancora liniștei depline. Treptat, Într-o curgere ușoară și somnolentă, Încep să se șteargă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care a invadat orașul cu o zi Înainte), am găsit pereții blocului curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să-i vadă mereu. La baza lor, o pătură de praf Întunecat, ca de cărbune, se Întindea de jur Împrejurul clădirii. Spre seară, un vânticel neanunțat ridică praful acela străin, ca o cenușă stinsă, și-l risipi lin, dincolo de teii din apropiere, spre cerul Înalt. În dimineața aceasta Melanie a apărut foarte surâzătoare, cu mult mai devreme ca de obicei, aducând cu ea un buchet
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
treceau unele după altele, egale și indiferente, asemeni pașilor ei pe care el încă încerca să-i audă. Își strânse picioarele în jurul prăjiturii de parcă ar fi dorit să o ocrotească, brațul stâng îi amorțise, dar rămase nemișcat. Acum respira odată cu vânticelul de sub ușă, și apoi din ce în ce mai încet. Nu știu ce s-a întâmplat, nu pot să deschid. Cred că s-a înțepenit ușa. — E încuiată? Nu, nu cred. — Să mai chem pe cineva? — Nu e nevoie, putem și singuri. Nu crezi? — Ba da
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Vera Kuznețova, care pe urmă a șerpuit Înapoi către birou. Banii vi-i transfer imediat. A, și Încă ceva... Da, am spus. — Cred că putem să ne tutuim. Același lucru Îl credeam și eu. Afară ploua ușor și sufla un vânticel rece. Eram la doar câteva străzi distanță de casă. Idioții probabil că bătuseră de două-trei ori orașul În lung și-n lat, pentru a mă deruta, neștiind că dormeam dus. Vizavi era barul lui Vasea. Așadar, o nouă zi. Am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-l vor împiedica să comunice cu Mateiul altor vârste. Și le-a făcut țăndări. Adormit înaintea meciului acela care a înfierbântat blocurile (gata să le pună în pericol structura de rezistență) și a filmului care a mângâiat cartierul ca un vânticel blajin (răcorindu-l), s-a foit în așternuturi, a fornăit și a respirat mai mult pe gură (din cauza polipilor), a visat, ce-o fi visat?, eu presupun că îngeri alb-roșii, fiindcă Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor Europeni chiar în bârlogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se reașezase la catedră, liniștită, trăsăturile ei se legau din nou în alcătuirea de cucuvea sau de bufniță împăiată, ne striga unul câte unul și ne asculta făcând propuneri pentru cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amintesc că atunci când am comandat rochia aia din catalog, era să cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio și era o senzație minunată, un milion de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]