7 matches
-
când timpul alungam îmi amintesc duios de vara-n care iubirea ne-a ajuns sub teiul verde unde-am așteptat din ochi-ți un raspuns îmi amintesc de rochia-ți viorie în vis când te vedeam și cum în suflet vântuia pustie când trist te părăseam mă năpădesc tramvaie, troleibuze în care mă urcăm mă aduceau, ursuze călăuze să bat la tine-n geam îmi amintesc de toamnă cea târzie îmi amintesc de mine îmi amintesc de-o dimineață aurie îmi
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_poeme_biling_daniel_ionita_1363694042.html [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
boală năprasnică, întocmai când zarea libertății îi chema inima, laurii iubirii publicului îi răscumpărau mirabila voce, gloria scenei îi scria așezământul numelui...! Era o cântăreață de muzică ușoară românească, sensibilă ca vioara! Pe când voci sugrumate și cântece vorbite începeau să vântuiască pe scene încropite prin piețe, ori în studiouri cu farafaslâcuri de tejghea și artiști dubioși, melodiile calde, lirice, surori cu soarele iubirii, ale artistei Angela Ciochină trebuia să continuie, pentru că văzduhul începea să se închege de pâcla kitsch-urilor muzicale
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420693880.html [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
de discontinuități metaforice cu nuanțe ermetice barbiene și sentimentalism șarjat: „Ploi de martie, tragedie citadină, / arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio / plângeți lacrămi de făină / printre sonerii, lumină, / de Sfântul Bartolomeu al afișelor. // Dinspre bariere noaptea vântuie, - / treci între cristale, feerică, deci, / pe rugul tău lăuntric răstignită, / în dâra farului, snop imponderabil, / cu echipaj, pe pneu rostogolit. // Și s-au aprins stelarele vitrine, / cumplit se strâmbă Negrul la volan, / înghite felinarele unul câte unul, / la intrarea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
tragedie antică Într-o formă de teatru esențializat, costume și decor. Ce frumoasă-i părerea dv. de a ne vedea cu toții În casa noastră cu masă mare de grădină, sub cireș, dar amar au mai bătut vremurile și ne-a vântuit În toate colțurile lumii și ne vedem pe fugă, care cum poate, toți nu ne-am mai Întâlnit de șase ani, după plecarea soției. Tudorel cu ai lui la Amsterdam, Smaragda și Remus la Craiova, eu la București, Ruxandra În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cărți pe masă, tac, neputincios să-i spun adevărul, Scrie să ne trecă timpul, din fericire Theo e-n stare să răspundă unei atât de complicate întrebări, Cum adică? Nemulțumită Ileana de răspunsul primit la repezeală, Așa cum ploaia plouă, vântul vântuiește, neaua ninge, soarele însorește, vremea vremuiește, așa și mâna care mânuiește stiloul nu se mai oprește odată pornită, și Theo zâmbește, Ca și roata de la căruță?! neștiutoare întreabă Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana, frumoasă și cuminte, Și Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rîde; scutura; semafor; a simți; sîcîitor; snopi; soartă; sonerie; spaimă; speranță; spintecă; spulbera; steaua; suferință; sufla tare; suflă; sunete; superioritate; tace; ticăie; tîmpit; tobe; tobele; tort; tortura; trist; țel; țipă; umilință; ură; urcă; urlă; în ușă; vărguță; viclenie; violențe; vîndut; vîntui; vîntur; a vîntura; voios; zbate (1); 786/257/92/165/0 băga: introduce (89); scoate (86); bani (37); mîna (33); pune (26); în seamă (15); a introduce (14); buzunar (11); introducere (10); vîrî (10); intra (9); îndesa (9); de seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pe margini. Între picioarele caramangiilor se strânseseră o grămadă de piese de aramă, la care trăgeau cu coada ochiului toți. Gheorghe se ridică dîndu-l la o parte pe ucenic: - Ia stai, Paraschive, să mă bunghesc și eu! Sub malul surpat, vântuI obosea. Se auzea numai fâșâitul aglicei culcate de furia lui, și pe fața bălții se vedeau valuri mici, zbuciumîn-du-se. 49 Stăpânul desfăcu pumnul și zarurile căzură. -Para-ndărăt! -Ce vine... - Șase-șase... - Perechi! mai spuse unul, și mâna norocosului strânse paralele cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]