93 matches
-
Adriana Bittel La Hanul cu Tei și șaua-i verde La lansarea postului T.V. România Cultural s-a adunat, într-o "locație" originală - curtea consignațiilor de la Hanul cu Tei - atîta lume, încît ansamblul vînzolit de corp-la-corpuri în mișcare îți dădea amețeli, dar și coate, brînciuri, călcături pe bombeu. Veniseră la eveniment mulți actori cu voci sonore (unele rămase în memorie de la recitări omagiale sub Portret), scriitori, plasticieni, muzicieni, jurnaliști și, bineînțeles, oameni de televiziune
Actualitatea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15276_a_16601]
-
axe semantice, acestea fiind comunicarea, dorința sau căutarea și punerea la încercare." Pe de altă parte, pornind de la Foucault și al său studiu Folie et déraison, Vasile Fanache face distincția între nebunii "mascați", deținători ai adevărului, și nebunii aievea - toți vânzolindu-se laolaltă în "lumea-lume" a lui Caragiale. Cât privește demersul critic al autorului, acesta este unul "în evantai", cu tendințe comparatiste. Și acest lucru se vede cel mai bine într-un subcapitol precum Veselă sau tristă duminică. Pentru cei ce
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can palmă. Grupuri mari de oameni se vânzoleau spre marginile orașului. Câteva incendii își aruncau fumul spre înălțimi. M-am reîntors în apartament. Nu știam ce să-mi iau. Singura mea avere erau cărțile. Mii de volume. Cum să le iau? Unde să le pun?... Mi-am ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can palmă. Grupuri mari de oameni se vânzoleau spre marginile orașului. Câteva incendii își aruncau fumul spre înălțimi. M-am reîntors în apartament. Nu știam ce să-mi iau. Singura mea avere erau cărțile. Mii de volume. Cum să le iau? Unde să le pun?... Mi-am ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
noi trei de-aici, așa simțea. Era genul acela de rară camaraderie generată de evenimentele singulare, chiar dacă ceilalți nu știau că el se afla aici. Aproape nimeni nu intra singur în încăpere. Veneau în grupuri, în loturi, târșâindu-și picioarele, vânzolindu-se un moment în preajma ușii, apoi plecând. Unul sau doi se întorceau și plecau, iar apoi și ceilalți, uitând ce văzuseră chiar în secundele în care se întorceau îndreptându-se către ușă. S-a gândit la ei ca la niște
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne despartă de un aici primordial, ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni intens stimulator, vînzolit de aripi înalte. Prevențiuni, legate de un scrupul al localizărilor cu orice preț, n-au relevanță și temei cînd se aplică pedant făpturilor crescute din fumul fără trup, încolăcindu-se capricios pe tîmpla perenă a mitului. El merge unde vrea
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
o luat zilele cocoșului. Dar unde-i cocoșul? „L-am zvârlit încolo așa. S-o zbătut și pe urmă o intrat sub grămada de strujeni.” „Cum să intre sub strujeni, omule? Asta-i peste poate. Hai să-l căutăm.” Au vânzolit grămada de strujeni în fel și chip, dar nu se vedeau decât urme de sânge, care mergeau spre vreascurile putrede de alături. Au răscolit și vreascurile, dar cocoșul...nicăieri. Doar urme de sânge, ca și sub strujeni... „Unde l-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mare și plin de virtuți, nu a avut parte de-a lungul istoriei de mentori înțelepți, ci numai de conducători „pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, cum spune Eminescu. Așa se face că nu se astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi trebuie doar să ne supunem - a conchis învățătorul. Cântatul cocoșilor anunța crucea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un măr al lui Adam sugrumat de nodul prea strâns al cravatei, podețele spălătorilor de geamuri fluturau inutile, asemenea ochelarilor legați cu șnur la gât, pe care Îi cauți peste tot, numai acolo nu. Vânturile și zăpezile s-au tot vânzolit peste acoperișuri, ronțăind nituri din plictiseală, astfel Încât antenele lungi de pe culmi s-au prăvălit Într-o rână, iar reclamele luminoase, de mult stinse, și-au pierdut din litere, alcătuind cuvinte din ce În ce mai știrbe și mai lipsite de sens. Nu știu dacă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În lung și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oricare alte lucruri vă așteptați să dați când intrați Într-o clădire de locuințe. În spatele imensei fațade, prin ferestrele căreia soarele nu reușea să pătrundă, nu se afla nimic. Absolut nimic. Doar o puzderie de foi erau răspândite pe jos, vânzolite de vânt, făcându-se vizibile numai prin rândurile imprimate, pentru că, atât cât vedeam cu ochii, În fața mea era un gol imens, de un alb strălucitor. Mă Înșelasem. Nu eram un șoarece care pândise o pisică, ci un șoarece cu cheiță
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
moșul. Nu se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului temerile mele. A zâmbit. - Stai să iasă luna, zise. Care astru tocmai făcea duș în spatele unor nori. Am așteptat, privind câmpul gol, ascultând zgomotele mașinilor care se vânzoleau pe autostrada din fundul scenei. Într-un târziu apăru și luna, dezvăluind o priveliște magnifică: în razele ei, se întruchipă pe tarlaua răpănoasă din dreptul nostru o construcție gigantică, un cub cu totul și cu totul de sticlă, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ei e imaginea unei păsări, zice. E-un cufundar. Eu și Brandy încremenim iar, apoi începem să ne-ndepărtăm, înapoi spre holul de la intrare. Înapoi printre pâlcurile de scaune-divane-scaune, pe lângă marmura sculptată. Umbrele ni se alungesc, se întunecă și se vânzolesc în spatele unei vieți întregi de fum de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez pe prințesa Brandy Alexander, în vreme ce vocea lui Alfa captează atenția costumului albastru al agentei imobiliare cu întrebări despre unghiul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sigur în rândul militarilor s-a instalat plictisul. S-au recrutat noi combatanți, au fost chemați rezerviști din casele de bătrâni, aziluri de nebuni și din canalizările orașului. Au fost angajați ieniceri din rândul dracilor, care, plătiți în valută, își vânzoleau ecusoanele capsate pe coadă, mândri de noua misiune, la care nici Talpa Iadului nu s-ar fi așteptat. Cert e că în partea adversă nu se simțea, psihologic, nicio cedare. Foșnind, luminând și vălurindu-se continuu, armata grâului nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
facă un infarct, sau, mă rog, ceva asemănător. Saveto, nu te juca cu mine. Spune-mi, vorbești parascovenii? Spun drept, s-a dat animalul la mine. Cum, vreau să știu amănunte. Păi erai în cameră și tu cînd el mă vînzolea. Spunea că își dorește să mă spurce cu tine de față. Tu-i anafura mamii lui de jigodie. Tu dormeai, beat ca porcul și te mai și miri că vroia să-ți pună coarne de față cu tine. Îl omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scării monumentale de la San Felipe, sacagiii și vânzătorii de limonadă Își strigau băuturile, se vindeau pateuri, cornulețe și borcănașe cu pomezi, se instalau la gura calului niște birturi ambulante În care cu câțiva gologani Îți potoleai foamea, cerșeau sărăntocii, se vânzoleau servitoarele, pajii și scutierii, se vânturau tot soiul de bârfe și de scorneli fabuloase, se disecau În grup Întâmplările și zvonurile de la Palat și erau lăudate aspectul și Îndrăzneala cavalerească a tânărului prinț, comentându-se, În special de către femei, eleganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mintea devastate, începând să visez monștri cu cap de parlamentari sau invers, personaje din film ieșind prin ecranul televizorului ronțăindu-și reciproc părți ale trupului... Aceasta în timp ce Morfeu mă strânge de gât cu sălbăticie, rânjind sardonic. Cu ultimele puteri mă vânzolesc revoltat simțind că îmi este sugușat însuși dreptul la libertatea din decembrie '89 de către un balaur uriaș scremându-se să iasă din televizor... Are o mulțime de capete, poate chiar... Nu, n-o să pronunț cifra, deși ea este scrisă pe coada
"Situația e sub control, stați liniștiți..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10712_a_12037]
-
Zadarnic. Nu răspundea nimeni. Din nou și din nou. Același rezultat. Nu mai știam ce să fac. Mai erau aproape două ore. Am ieșit în balcon. De la înălțimea etajului opt, bulevardul se zarea can palmă. Grupuri mari de oameni se vânzoleau spre marginile orașului. Câteva incendii își aruncau fumul spre înălțimi. M-am reîntors în apartament. Nu știam ce să-mi iau. Singura mea avere erau cărțile. Mii de volume. Cum să le iau? Unde să le pun?... Mi-am ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a adăugat că, în cazul în care se va vedea nevoit, va începe un proces de reconstrucție a dreptei, cu sau fără PDL. Am spus că mă întorc în politică, dar n-am spus că la PDL. Văd că se vânzolește toată lumea în PDL, Udrea îmi ceda locul său, Blaga mă invita în biroul său permanent, dar n-am spus că-n PDL (mă întorc - n.r). Eu nu am spus că în PDL, voi vedea cum evoluează PDL. Într-un
Băsescu: N-am spus că mă întorc în politică la PDL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38823_a_40148]
-
m-a întrebat nedumerit: --Bine, dom’le, lași personajele încurcate în încâlceala acestei povești? Ce să cred eu, cititorul, dacă n-ai limpezit apele în această tărășenie? --Stimate amice, i-am răspuns, în viață, apele curg mereu tulburi când sunt vânzolite de răutățile omenești. Desigur că ne străduim cu toții să le limpezim și când spunem, în sfârșit, că totu-i limpede, apare de undeva, ceva, care le vânzolește și iar se scrie o istorie pentru lipezire și... tot așa mereu. Iar
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
--Stimate amice, i-am răspuns, în viață, apele curg mereu tulburi când sunt vânzolite de răutățile omenești. Desigur că ne străduim cu toții să le limpezim și când spunem, în sfârșit, că totu-i limpede, apare de undeva, ceva, care le vânzolește și iar se scrie o istorie pentru lipezire și... tot așa mereu. Iar eu nu-mi permit să scriu romane-fluviu. Și-așa mi se pare prea lungă povestea de mai sus. Dacă s-a încâlcit situația personajelor, eu n-am
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
cu gura strâmbă și avați cu ceafa groasă mistuiau la umbra unei sălcii-n floare foste grupuri de obleți aventurieri căzuți într-o ambuscadă de nuferi. Porcușorii, văduvițele, săbițele, babuștile, biborții, carașii, plăticile, aspreții, murgoii, țigănușii, țiparii și roșioarele se vânzoleau pe lângă maluri, formând vulgul bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În jurul său, gloata părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri la acțiune, deliberări, Îndemnuri de plecare. Între timp, poetul continua să reflecteze, căutând cu Încăpăținare o explicație rațională la ceea ce tocmai văzuse. Dar nu izbutea să o găsească. Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ia la rând cofetăriile, știe pe unde se găsesc mărfuri de contrabandă trecute peste Dunăre de la sârbi ... Apoi, obosită, zace în fața tembelizorului la seriale. A, nu! răspunsesem, dimpotrivă, mie îmi place să privesc în liniște lumea asta care se tot vânzolește de colo până colo, să ascult frânturi de conversație, să privesc fie și numai la zborul păsărilor acelora, ori la liota de copii care pescuiește cățărată pe stabilopozi. Copiii aceia îmi aduc aminte de anii când eram eu însumi, la
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]