504 matches
-
seceră, "luna plină" sau "luna veche", când luna luminează în întregime. În funcție de fazele lunii, în viața satului tradițional aveau loc diferite acțiuni magice: rituri de fecunditate și fertilitate, rituri de ascensiune a morților la cer (pe Calea laptelui), credința în vârcolacii care mănâncă trupul lunii, vrăji, selenomancie, rituri de trecere.182 Calendarul popular se întemeia la trecerea dintre ani: în seara spre Sf. Vasile, se iau 12 felii de ceapă, se pune sare în fiecare felie, se "botează" fiecare felie, după
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru ca, prin ritul religios, să fie integrat În ordinea sacră a universului (pruncii care mureau Înainte de botez erau Înmormântați În marginea cimitirului, fără cruce, fără nume sau cu mențiunea „moroi”. Mai multe credințe magice Îi asociau cu diavolul, pricolicii sau vârcolacii, precum și cu actele de vrăjitorie malefică). După șase luni sau un an de la naștere, avea loc obiceiul tăierii moțului (băieți) sau ruperii turtei (fete), care marca sfârșitul statutului de nou-născut: acum, diferite microrituri de divinație (copilul trebuia să aleagă Între
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Bestiarul mitologic românesc). În studiul amintit, Constantin Eretescu propune o tipologie a ființelor mitologice (având ca bază numai textele de tip legendă) În care identifică patru clase: a) benefice (Zânele, Baba Dochia, Rohmanii, Spiridușii, Blajinii etc.); b) malefice (Muma-Pădurii, Zmeul, Vârcolacii, Dracul, Pricolicii, Căpcăunii etc.); c) benefice și malefice (Șolomonarul, Urieșii, Știma Apelor, Ielele etc.); d) justițiare (Ursitoarele, Marțolea, Sfânta Vineri, Joimărița). Clasificarea de mai sus, având ca axă atitudinea ființelor dotate cu puteri supranaturale față de om, nu este exhaustivă (nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zburdalnic, spre a arunca, către cerul albastru și limpede ca peruzeaua cea mai nestimată, ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți. Când luna măreață și plină, fără cea mai mică știrbitură, fără nici cea mai mică urmă de dinte a vârcolacului, se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor pomilor mirositori, de departe, tot văzduhul fără margini închipuite al lui Dumnezeu, albastru și străveziu de parcă-i cleștarul mai curat ca apa limpede, și valea întreagă adâncită într-o tăcere vrăjită și prispa pe care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]