282 matches
-
descoperit totodată și a subjugat insulele necunoscute până atunci, numite Orcade. A fost zărită și Thule, pentru că până aici era poruncă să ajungă, și apoi se apropia iarna... De altfel, se spune că această mare e leneșă și greoaie pentru vâslași și că vânturile n-o prea răscolesc. Cred că aceasta provine din faptul că țările și munții, cauza și hrana furtunilor, fiind cam rari, o masă imensă a unei mări neîntrerupte și adânci este pusă în mișcare mai greu. (Cadență
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
viața, când Daniil Îl ține la ușă pe Domn, stau de vorbă cu capra Amaltheia și-mi spun: nu te-nfrupta, Poete, din acest corn al abundenței cu nemăsurare, nepentensul gândului doare! Sleiește apa Styxului și pune-l pe Caron, vâslașul tăcerii, să plângă de mine, de tine-n surpare! Nu Îmi e teamă de Cerber, lătravoi mai tare! Infernu-i departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se scoală În picioare zeii sorții, În Înserare mama-i dusă
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
pe apă, ci a te da dintr-odată de-a dura de pe toboganul podurilor de-a dreptul în dricurile gondolelor, iar iar în această migrare, în acest tangaj, ăst planetariu pentru toate rasele, unde prin seri, la lăsatul vârstei, un vâslaș cântă, un scamator, și cuvântul cheie, hai: hocus-pocus! al canțonetei, este "amore", "poi morire", s-adaugi, în cap cu - câți! - Tizianii și Venezianii, pentru cinci zile, o frumoasă Moartea... de carnaval intertextual, un Ca d' Oro... Și să nu spui
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
așteptare, Doi-trei saci de iluzii; Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar există întreg? Expediție într-o zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul era veșnic Și știut, din carte, Râul mare, negru, Un vâslaș bărbos, Suflete de spaimă Tremurând pe jos; Galbenul de plată, Neștiut răstimp, Dincolo de apă Malul fără timp; Flăcări roșii, nalte Și grădini de vis, Rândul la pedepse, Totul era scris; Nici un pas degeaba, Orice drum, un cerc, Nici o întrebare N-
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
piatră: - Dincolo de râu este Stăpânul meu ca un rug aprins, din care își iau zborul păsările ce vin spre noi! - spune ea. I se dă o pasăre. îi taie capul și-l aruncă în corabia ce o așteaptă la mal. Vâslași o trec, dar, cu o clipă înainte de mal, corabia se-aprinde cu femeie cu tot. Cartea de aur Deasupra a nouă morminte din nesfârșitul șir, la miezul nopții, joacă nouă flăcări cu nouă cuvinte scrise pe fiecare. Frazele nouă ai
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul, măi autoritar decât bivolul de abanos, îndrăzneț tigru pe patul lui Procust, iepure calm, rătăcit în livadă, idealist precum un dragon la porțile Poeziei, seducător șarpe Uroboros, năpârlind, ah, de la coadă spre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tac. Vinerea, scumpă de sine, în mosc se afunda, sâmbătă albă, a ursului, merge la biserică ploii, duminică, de lăsatul secului, îmi dă iertăciune! Și simt cum în lucruri tăcerea mă-nvinge! Fugar nebun dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul, măi autoritar decât bivolul de abanos, îndrăzneț tigru pe patul lui Procust, iepure calm, rătăcit în livadă, idealist precum un dragon la porțile Poeziei, seducător șarpe Uroboros, năpârlind, ah, de la coadă spre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
specifică secundului pe navele adevărate. Ceilalți și-au luat câte o însărcinare care le-a fost pe suflet: Vasile, spre pildă, cu pregătirea lui de inginer, mereu meșterește câte ceva la plută. Cameramanul Manu și Medana Pop sunt cei mai buni vâslași. Ancuța, deși o alintăm „piticul”, pentru că este minionă, este cel mai bun cârmaci. Aici se cuvine să spunem ceva: stânga și dreapta, babordul și tribordul, sunt, oficial, anulate pe pluta noastră. Căci în primul rând trebuie să navigăm în apele
Agenda2003-29-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281266_a_282595]
-
mai modestă extracție - vezi partidul conservator democrat al lui Take Ionescu. Causticului Eminescu, obsedat de urâțenia - iar de data aceasta și fizică și morală - a clasei "superpuse" cu mare greutate i se găsise un post de bibliotecar, mai apoi de vâslaș la galere, în presă. Astăzi, dacă ne punem întrebarea în ce măsură lumea personajelor caragialești - sau eminesciene - reprezintă un defect de optică a privitorului sau doar un unghi de privire, încă n-am avea curajul să opinăm că, prin purul efect artistic
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
în mod obiectiv a unor abateri de la „ideal” În acord cu afirmația conform căreia: „Greșelile generate de neconcordanța reprezentării mentale cu senzațiile analizatorului chinestezic și vizual sunt cel mai greu de prevenit sau de înlăturat, din cauza nivelului scăzut al îndemânării vâslașului în prima și cea de a doua treaptă, respectiv percepției spațiului și timpului” [DEMETER,1972, pag. 142], considerăm că dificultățile privitoare la înlăturarea acestora provin și din sărăcia mijloacelor de obiectivizare. Aprecierea lui Morjenikov conform căreia: „la sportivii de elită
OBIECTIVIZAREA TEHNICII DE VĂSLIT PRIN UTILIZAREA INFORMAȚIILOR DE CINEMATICĂ ŞI DINAMICĂ. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Pierre Joseph de Hillerin , Ancuța Pîrvan , Liviu Angelescu , Cristina Botezatu , Cristina Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/247_a_510]
-
ochi. II Dacă ochiul se deschide, dacă pleoapa se înlătură, dacă vederea se crapă, dacă impulsul vestește, o barcă le pescuiește și le cară în susul râului. Dacă barca e urcată în cer prin apele verzi ca printr-un tunel luminat, vâslașul cântă toată noaptea cu pieptul gol, fără frică. Îi apar în cale capete de lei și lighioane ale deșertului, vise și inorogi, dar el cântă și frica dispare. Pătrunde prin strâmtori și furtuna se potolește. Dacă vâslașului i se aprind
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
un tunel luminat, vâslașul cântă toată noaptea cu pieptul gol, fără frică. Îi apar în cale capete de lei și lighioane ale deșertului, vise și inorogi, dar el cântă și frica dispare. Pătrunde prin strâmtori și furtuna se potolește. Dacă vâslașului i se aprind oasele ca ochii bestiilor în pădure, o pasăre îi ciugulește lumina de calcar a oaselor și planează în altă boltă. Dacă pasărea devine aer, bolta se topește și munții se resorb între pliurile unei curgeri lente iar
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
LOTCA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016. Vâslind în noapte-o lotcă trece Pe cerul meu pustiu și rece. O văd venind, dar cine-o mână Pe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goală Pe cerul negru ca de smoală. Și e târziu, și ceru-i rece, Pe apa lui, o lotcă trece. Citește mai mult Vâslind în noapte-o lotcă trecePe cerul meu pustiu și rece.O văd venind
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
e târziu, și ceru-i rece, Pe apa lui, o lotcă trece. Citește mai mult Vâslind în noapte-o lotcă trecePe cerul meu pustiu și rece.O văd venind, dar cine-o mânăPe cerul meu cât o fărâmă? N-are vâslaș, e-o lotcă goalăPe cerul negru ca de smoală.Și e târziu, și ceru-i rece,Pe apa lui, o lotcă trece.... XXIX. ȘI FERICIREA MEA S-A DUS, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1990 din 12 iunie
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce melancolia pe brațe aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, devine un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar stilizarea voit „cuminte” de care face uz
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
pustiu/ să înviem acum dragostea mea/ e mult prea tîrziu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce pe brațe melancolia aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, se manifestă ca un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar imaginea „cuminte” de care se
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă, pierdut vâslaș...Și jalea de-a nu mai putea face un vers.../ Sunt cel mai trist din acest oraș". Octavian Goga evocă în poezia Noi neliniștita așteptare a îndreptării unei grave erori a istoriei: La noi sunt codri verzi de brad Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rege al luptei, vechi danez venit pe căile lebedelor, care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și păstrându-și până și în toiul jafurilor inalterabila-i generozitate. Era asemeni lui don Quijote, pe care-l aprecia atât de mult.“ Tânărul Anatole France, pentru prima dată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o carte care, prin tematica și modul ei de expresie, cât și prin experiența ce-i stă în spate, valorează mult mai mult decât un tratat de pedagogie. În 2006, vede lumina tiparului o frumoasă carte de memorialistică, intitulată sugestiv Vâslaș în luntrea vieții, în care Vasile Fetescu transformă propria viața în model social, fără pretenții, încercând doar să arate generațiilor actuale o cale a maturității profesionale, umane și sociale. După acest moment, scrisul profesorului cunoaște o orientare mai pronunțată către
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ea din Întîmplare, iar el știa că ar fi avut-o la dispoziție dacă se băga sub apă, dădea jos pietrele și o făcea să plutească din nou. Era o balenieră puternică, sigură și rapidă, cu o capacitate de opt vîslași, un timonier și un harponier, una dintre acele curajoase șalupe cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o viteză sinucigașă, cînd marea fiară se simțea rănită și Începea să Înoate cu disperare, fugind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În piept pentru a Începe o nouă escapadă. VÎslașii și timonierii Îl ascultau orbește, conștienți că, În mai multe rînduri, Își salvaseră viața datorită lui, iar Oberlus se transforma În acele momente În șeful indiscutabil, liderul care ar fi ajuns probabil să fie și În viața de toate zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l, prin urmare, cum se străduia să scape Încă o dată de haita de cîini, păzind busola care-i arăta estul și supraveghindu-i În același timp și pe vîslași, ca să nu-și slăbească nici o clipă eforturile. Azvîrli apoi În apă, În spatele său, o funie groasă, de doi metri lungime, fiindcă știa că, atîta vreme cît o tîrau după ei, Înaintau Împotriva curentului. CÎnd, dimpotrivă, s-ar fi ascuns sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
reprezint legea, îi spuse. Iar legea prevede că neinițiații nu pot lua parte la războaie. Eu te apreciez, adaugă. Sunt convins că ești îndrăzneț, puternic și isteț și sunt sigur că ai fi de mare folos, chiar și numai că vâslaș, dar nu intenționez să influențez decizia Consiliului. — Dar au să-i trimită pe mulți care nu doresc să plece și cărora le e frică, observă băiatul. —Toți sunt voluntari. — Da. Toți sunt voluntari, îl aprobă el. Dar sunt voluntari pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de trei ori din cochilie, semnalând în acest fel că nu intenționau să atace prin surprindere. După o oră și ceva, se desprinse de pe plajă și se apropie până la câțiva metri de ei o piroga lungă, condusă de vreo zece vâslași, la prova căreia se află un batran împodobit cu o mantie lungă de pene roșii. Cine sunteți și ce doriți? întreba bătrânul, cu voce groasă. Suntem oameni pașnici și căutăm protecție împotriva atacurilor unui rechin alb, răspunse Miti Matái, înclinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să o întâlnească în timpul nopții, ar fi putut naufragia între periculoasele recife de coral, însă atunci când apăru dintre valurile oceanului, ca prin minune, în fața lor, soarele era sus pe cer. Vahíne Auté o zări la timp și dădu alarmă, iar vâslașii trecură imediat la posturile lor și își dădură toată silința pentru a evita pericolul. Totuși, alții nu fuseseră la fel de norocoși, căci, pe când ocoleau coasta nordică, descoperiră dintr-odată că vreo doisprezece oameni le făceau semne disperate de pe uscat. Nu încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]