5,030 matches
-
îi dau foc un câine/ întors din infern îmi călătorește prin sânge/ cu o mână sugrum urletul/ și asta e toată poezia vieții mele" (Mâinile merg în jos). Cu excepția versului final, care oferă poeziei o supapă, imaginile și intensitățile sunt vădit și voit post-expresioniste, apocaliptice, stingând lumina lumii și aprinzând focuri în beznă. E o direcție bine definită și reprezentată a poeziei de azi, în care se regăsesc deopotrivă componenți ai generației ^90 (Ioan Es. Pop) și tineri poeți ,milenariști" (Ruxandra
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
în seamă, pe moment, dar care acoperea toată distanța dintre forul său intim și pînă la capătul oricărui efort, sub semnul unei încordări aprige, veșnic trează la fiecare investigație a lui, în fiecare răgaz - această șuviță de vînt cosmic își vădea prezența - astfel se redescoperi pe sine: singur, ocupînd un loc neînsemnat chiar și în propria atenție..." (LXXVII). O distilare a acestei materii dense, strivitoare, are totuși loc, însă nu printr-o transpunere în abstract, ci prin clarificarea unor imagini ce
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
lor". Condiție rezonabilă! Nu vehemență, nu întoarcerea pozei autoelogiului etnic pe reversul său frivol-denigrator, ci - nota bene! - o melancolică, decentă constatare, implicînd un onorabil deziderat. Patriot totuși, la treapta intelectuală ce asigură posturii suportul cel mai substanțial, Mihai Zamfir se vădește în următoarea circumstanță: vizionînd una din renumitele emisiuni ale lui Bernard Pivot, Bouillon de culture, consacrată acelei instituții "fără rival în Europa", numită École Normale Supérieure, a aflat că unul din cei mai buni zece studenți ai acesteia, puși a
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
de casele în care trăiau, uneori adevărate palate, dar și de împodobirea orașului cu monumente și cu edificii publice, de uz religios sau cultural. Și acestea îi exprimau. Cele două teatre, "Comunal" și "Lyra", cinematografele "Passalaqua" și "Trianon", bibliotecile, muzeele, vădesc apetențe culturale. Biserica greacă, pictată de Tattarescu, este măreață. Orologiul cu patru cadrane, datând din 1909 și funcționând și azi, este impunător și o minune a tehnicii timpului. Iar bustul veghetor al împăratului Traian este înduioșător, pur și simplu, dacă
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
găsea nimerit a consemna, la debutul poetului, în 1936, "încă un nebun", că Vladimir Streinu îl avertiza, în 1941, că nu va mai fi luat în seamă decît "cînd va dovedi curajul de a fi cuminte", că Nicolae Manolescu se vădea, în 1969, încă surprinzător de reticent, considerînd că "drumețul incendiar" aduce "doar un limbaj insolit și, pînă la urmă, de o dificultate numai exterioară". Morile Domnului macină încet dar sigur, inclusiv neînțelegerile și reținerile în cazul marilor creatori! Alături de cea
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
atât și fiascul a fost mai complet". Premiată la concursul organizat de Teatrul Național din București de un juriu din care făceau parte, printre alții, Alecsandri, Maiorescu și Hasdeu, considerată de însuși Caragiale ca "foarte bună, arătând chiar un progres vădit de tehnică asupra Scrisorii", dar montată în pripă și cu o distribuție nu tocmai inspirată de Constantin Nottara, D'ale carnavalului a fost socotită de diverșii comentatori ai premierei absolute a nu avea invențiune, tipuri, caractere, haz. Apărată de Maiorescu
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
și al istoriei anilor, mai ales a anilor de restrângere a activității gazetărești, din timpul războiului, pentru 1917 sumarul necuprinzând decât trei titluri, dar mai ales avalanșă de belșug epic, liric și usturător critic al povestitorului de istorie care se vădește a fi în publicistica să Ion Vinea în perspectiva dinamică a anului 1919. Nu am găsit nici o informare dacă ediția are în vedere includerea jurnalului. Fragmente din el au fost publicate de Constandina Brezu: Ion Vinea. Pagini din "jurnal personal
Literatura si evenimente by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14772_a_16097]
-
cotă a crescut în deceniile din urmă. Rezervele pe care mai ales criticii generației mele le-au avut față de literatura lui au ținut de prejudecata că, într-o mare operă, spontaneitatea trebuie să prevaleze asupra �artei". La Radu Petrescu este vădită superioritatea construcției literare. El nu poate să scrie oricum. Stilistul îi ia fața creatorului. Dacă însă n-aveai ideea că o creație literară se cade să fie inconștientă în vigoarea ei naturală, atunci trebuie să admitem că Radu Petrescu este
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
argument în favoarea autenticei sale vocații dramatice). Cert este că Ion Mircea scrie acum o poezie cu personaje, ceva mai ludică și mai degajată, chiar dacă fără a renunța la simbolurile livrești și la atitudinea gravă, de ordin metafizic, de pînă acum. Vădind o mai accentuată tendință de simplificare a limbajului sibilinic, oracular care făcea dificilă receptarea versurilor din Istm, Tobele fragede sau chiar din Copacul cu 10.000 de imagini, poemele de acum îi aduc în scenă pe "bătrînul orb purtat de
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
natură religioasă prin sensul misterului de care sînt stăpîniți". Să observăm apropierea pozițiilor. Fără a se ridica împotriva "poeziei pure", înrudite cu extazul religios, precum, bunăoară, Paul Souday (criticul francez cu care-l asemăna E. Lovinescu), autorul Aspectelor lirice contemporane vădește, dimpotrivă, în ciuda vocației sale intelectualiste, "laice", o remarcabilă înțelegere pentru o asemenea perspectivă "de adîncime". Henry Bremond însuși va admite, în cadrul amplelor controverse ce le-a iscat, că factorii raționali joacă un incontestabil rol în elaborarea poemului, deși cooperează, inevitabil
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
deschisă, a locului, pe care un George Steiner (ca și, de altminteri, Allan Bloom și alții) o aprecia, e drept, sub unghi ostil, negîndu-i inițiativele creatoare, ca o cultură de tip alexandrin. E un Paradis al culturii fără granițe artificiale, vădind o toleranță reciprocă a componentelor sale (ce nu exclude polemica), o năzuință de sinteză care se regăsește în teza postmodernismului, "inventată" în bună măsură de americani. Aparent ar fi vorba de o situație critică, însă robustețea spiritului american dă lucrurilor
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
Îmi revine plăcuta îndatorire să-mi continui prezentarea, folosindu-mă de argumentele puse în circulație de ediție, care îi asigură integrarea în pretențioasa definire de ediție "integrală". Încercare, sensibilă, dacă ne gândim că unghiurile din care sunt privite argumentele se vădesc, numeric, copleșitoare, iar prin complexitate, provocatoare. Să ne gândim numai că unele publicații periodice, rămase undeva în necunoscute funduri de depozite, pot fi rezervoare de posibilități de înregistrare, datare, interpretare, cu nimic mai prejos de periodicele cercetate cu asiduitate. În
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
e încă speranță meditează/ rinichiul definitiv bolnav viața/ e margină insuportabilă meditează/ rinichiul încă sănătos" (Pastel). Nicăieri mai mult decît în ultima-i culegere de poezii, Vizita maestrului de vînătoare, de care ne ocupăm în aceste însemnări, Petre Stoica nu vădește mai mult acea "scîrbă morală" pe care i-o atribuia I. Negoițescu drept simțămînt dominant. O "scîrbă morală" generată inițial de mediul totalitar în raport cu care programarea belepocii bănățene nu avea decît rolul unui cochet subterfugiu și amplificată după decembrie '89
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
se exersase și se exercita bivalent în linia unui Cantacuzino (un George Littera, un Florian Potra în primul rînd) fiind pe cît de dăruiți și autorizați, pe atît de sporadici și marginalizați. Conștientizată sau mai degrabă nu, prăpastia s-a vădit în ceea ce a urmat editorial, ca una dintre dramele culturii profesionale a branșei, pe care paternalismul vitreg n-avea nici un interes s-o soluționeze în sensul unei autonomii și pe care merituosul prin sagacitate B.T. Rîpeanu, rămas ipso facto personaj
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
de Stefan Haupt, (regizor ce numără trei decenii mai puțin decât Godard și despre care, practic, nimeni nu a prea auzit până la această Utopia Blues) este poate mult mai puțin pretențioasă, dar, cu siguranță, mai sinceră și mai atașantă, chiar dacă vădește uneori influențe eclectice, forțat sau stângaci asimilate (vezi Mr. Jones, Portocala mecanică etc) și recurge, uneori, la rezolvări & locuri comune: un tânăr, abia ieșit din adolescență, iubește muzica, crede că viața e frumoasă și vrea să cucerească lumea cu creațiile
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
despre forța mistică a numerelor. Am ascultat câteva minute destul de mirat de ceea ce mi se părea a fi o improvizație despre lucruri care-ar fi sunat mai credibil în gura unui matematician, după care am plecat, iritându-i în mod vădit pe-o parte dintre ascultătorii aflați în extaz. La ieșire, altă surpiză: un călugăr, de data aceasta tânăr, vindea cărți "de specialitate", frumos aranjate pe-o masă. Pe margine, o serie impresionantă de casete înregistrate cu discursurile a diverși "eremiți
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
politicește. Citatele în care sintagma apare în această formă indică o indiscutabilă intenție ironică: "Nu spun de unde, pentru că n-ar fi "politicește corect"; "despre chestia asta nu-i niciodată "politicește corect" să vorbim" (FRL 16.03.2002). Productivitatea formulei se vădește și în apariția unor corespondente negative: politic incorect, incorectitudine politică, antipolitic corect ("într-un ton destul de anti-politic-corect" - algoritma.ro/dilema) ba chiar și politicește incorect: "mulți dintre noi bănuim însă dedesubturile acelei afaceri sângeroase despre care devine din ce în ce mai politicește incorect
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
Pauker, Leonte Răutu etc. Toți români de viță veche, încît începi să te întrebi foiletînd această publicație pilot a comunismului din România, dacă țara își schimbase radical compoziția etnică, iar românii erau o specie pe cale de dispariție". Pornirea șovină este vădită. Insistînd pe presă, unde observă că secții întregi, mai ales de cultură și externe, erau colonizate de evrei, Mihai Ungheanu trage o concluzie fascizantă, mult mai în spiritul său național-comunist decît în acela, presupus, al kominterniștilor, puțin atenți la diferențierea
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
printre ruinele Poloniei") și Tamara, fosta soție, despre care Herman crezuse că a fost împușcată, dar care reapare, imposibilul devenind realitate. în aparență comedie, plină de replici savuroase și încurcături dintre cele mai pitorești, tragedia celor hăituiți de destin se vădește ca atare abia în final. Herman dispare, Mașa se sinucide, Tamara și Jadwiga cresc împreună (uitând ura) copilul celui care a avut în zadar bune intenții.. Ori, faptele sunt cele care dau identitatea. De ele îi e mai simplu omului
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de bun-simț, chiar dacă într-un mod neconvențional, strident, "monstruos", că discursul său funambulesc forma o îmbelșugată sursă de observații și aprecieri ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă, în stare a spulbera numeroase preconcepții și fantasme ale simțului comun. După cum se pronunța Polonius în legătură cu Hamlet, e în chestiune o nebunie cu metodă. Una montată pentru a revizui clișeele și, implicit
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
concepție pe măsură, asociind, bizar, reflexele insurgente cu rețineri bătrîncioase, tentativele de revizuiri stridente cu... respingerea revizuirilor), intransigența lui Bujor Nedelcovici iese în relief. Prozatorul-disident e cu atît mai creditabil în publicistica și în jurnalul d-sale cu cît se vădește a fi un spirit ce se sprijină mereu pe rațiune, coerent, sistematic, tenace. Nu umorile scriitorului se află la suprafață cum se mai întîmplă (în speță în altă tabără, e suficient să-i menționăm pe un Adrian Păunescu sau pe
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
cel de-al șaselea volum, proză antumă și postumă, lipsa de certitudine, atenția față de datele ce urmează a fi interpretate, debitate de însuși scriitorul, de prietenii ori apropiații lui, de conținutul arhivelor sau, mai curând de lipsa lor. Prudență se vădește cuvântul de ordine impus în asemenea spinoasă cercetare de chiar cel care a înțeles, responsabil, că "nu se știe exact " nu egalează cu o negare, oricâte semne de întrebare ar fi răspândite, cu destinația de a le fi găsit răspunsul
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
cu seamă paralela dintre Proust și Nerval, din final, grilă prin care se redimensionează, practic, întregul text: "Sylvie este cea care simbolizează adevăratul timp pierdut (și imposibil de regăsit). Dar această afirmație ar presupune o anumită teorie care nu își vădește adevărata semnificație decît prin comparația cu Proust. Nerval a încercat și el să regăsească timpul pierdut, dar nu a reușit decît să probeze zădărnicia propriei himere. Data rostită de Sylvie în final ar apărea din acest unghi, ca sunetul de
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
hotărât să apeleze la alt cântec patriotic, mai stimulativ și mai solemn: "Un răsunet" ("Deșteaptă-te române!"), versuri de Andrei Mureșanu, pe muzică de G. Ucenescu (nu Anton Pann, cum se știa până mai deunăzi, deși nici unul, nici celălalt nu vădesc calitățile artistice ale lui Ed. Hübsch). Se cunoaște că versurile au fost scrise în toiul evenimentelor revoluționare de la 1848 și, deși nu întruchipează o creație artistică aparte, a devenit marșul revoluționarilor transilvăneni, o aievea marseilleză românească (cum a denumit-o
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
singur fel: comentîndu-le. Omul înfățișa punctul de vedere al guvernului, de parcă ar fi fost în afara guvernului, undeva într-o instituție paralelă, înzestrată cu atribuția de a reflecta critic opinia premierului. încorsetat într-o morgă sastisită și profund dezamăgită, Răsvan Popescu, vădit neîncrezător față de comunicatele pe care le citea parcă cu de-a sila, sub amenințarea unei primejdii numai de el știute, oferea presei imaginea unui purtător de cuvînt care știa mult mai bine decît premierul cum stau lucrurile într-o chestiune
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]