363 matches
-
ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din prima zi a presupusei văduvii. Pentru toți membrii familiei, sfârșitul bărbatului devine o certitudine iminentă, mai puțin pentru bolnavul a cărui frică de moarte va învinge moartea însăși sub forma metaforică a sabotării dulapului cu cutii de ness. În Binecuvântatele chinuri ale iubirii luăm act
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
texte atât de înălțătoare, de simple și directe, ca rândurile cuprinse în CARTEA IUDITEI din Biblie. După rugăciune, Iudita se gătește cochetă, punând la cale planul ei de spioană intratabilă... ...,, Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat de veșmântele ei de văduvie, s-a îmbăiat și s-a uns cu miresme, și-a pieptănat părul, și-a pus turban în cap și s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie... Apoi... își puse colierele, brățările, inelele, cerceii și toate podoabele ei... Și
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
Vieții muzelor nu a inclus-o în cartea ei pe Alma Maria Schindler, fosta soție a lui Gustav Mahler, recăsătorită după moartea compozitorului cu Walter Gropius, divorțată de acesta, recăsătorită cu Franz Werfel, rămasă din nou văduvă... Între aceste mariajuri, văduvii și divorțuri, Alma Mahler colecționează adoratori, prieteni și dușmani iluștri, ca un entomolog insectele rare: Gustav Klimt, Oskar Kokoschka, Alban Berg, Elias Canetti, Lion Feuchtwanger, Gerhard Hauptmann, Leonard Bernstein, Hugo von Hofmannstahl, Wassily Kandinsky, Golo, Heinrich și Thomas Mann, Maurice
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
atent precizate. În cultura europeană medievală și post-medievală femeia pare îndoliatul de serviciu. Timp de un an, nu doar că e obligată să poarte culorile funerare, dar trebuie să se abțină de la activitatea sexuală sau să se mărite. Adeseori, prin văduvie ea-și pierde o parte din privilegii, devenind un fel de cetățean de rangul al doilea. Abia în secolul al XVIII-lea, prin câteva Ordonanțe, perioada obligatorie de doliu e redusă mai întâi la șase luni, apoi la trei luni
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu ochii ei stinși, răniți de îndelungată văduvie, urmărind-o când nu era cu ea, suflându-i în suflet și când nu era alături. Asta era forța și neodihna ei. Adevărul e că te-așteptam, mărturisi Cerboaica răzbită de sinceritate, înfiorându-se de singurătatea nopții, simțindu-l alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară văduvia numai cu fața spre icoane! Teribil mai exagerează! Ce prostie din partea ei!”, era părerea fiului ei și vorba ce-i ieșea lui cel mai des din gură pe tema aceasta, atunci când se referea la mama sa. De bună seamă, există
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
suferit la câțiva ani după nuntă un accident de călărie. Lui i-au decupat o bucată din calota craniană și i-au pus în loc o placă de platină, ea l-a îngrijit ca o infirmieră și a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de baie, de cutia toracică parțial protejată de-un înveliș de ghips alb, care i se întindea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
amânat între clanuri și, cum șanțul întrecuse în lungime toate șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
soția lui Olaf, ceea ce de altfel bănuiam. Vechiul meu prenume mă îmi dădu dreptul s-o botez Sigrid. Numele îmi plăcea. Adormii cu gândul acesta. În odaia de alături moțăia văduva lui Olaf, Sigrid Sildur, care habar n-avea despre văduvia sa și învierea soțului ei. p. 53 Mă trezii la ora unsprezece dimineața. Mai dormisem vreodată până așa de târziu? Noua încarnare avea desigur o mare influență. Există oare vacanță mai deplină decât atunci când te desparți de propriul sine? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să secreteze ipoteză după ipoteză. Tipul care dăduse în primire la mine acasă uzurpase deja identitatea unui Olaf Sildur decedat. Eu uzurpasem identitatea unui uzurpator de identitate, eram un impostor la pătrat. Da, dar atunci Sigrid nu știa nimic despre văduvia sa? Altceva. Era un caz burlesc de omonimie. În Suedia, să te numești Olaf Sildur era ca și când te-ai numi Dupond ori Dupont în Franța. Era o neînțelegere. Ori poate vreun șmecher se servea de această omonimie ca să cumuleze venituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a ei de frunte - se poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară văduvia numai cu fața spre icoane! Teribil mai exagerează! Ce prostie din partea Istorisiri nesănătoase fericirii 153 ei!”, era părerea fiului ei și vorba ce-i ieșea lui cel mai des din gură pe tema aceasta, atunci când se referea la mama sa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința sa, și ale art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia „Nicio dispoziție a prezentei declarații nu poate fi interpretată
DECIZIA nr. 844 din 14 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/252656]
-
pentru supraviețuire a femeii care nu mai este, nici ea, tânără. Dar tocmai obișnuitul sentimentelor și împrejurărilor face originalitatea romanului. Paginilor sfâșietoare le urmează altele aproape amuzante, referitoare, ele, la obiceiurile americane în materie de compătimire și de consolare a văduviei. Un interes în plus, și oarecum ciudat, al acestui memorial al suferinței unei femei rămase pe neașteptate văduvă este că el are, în viața reală, o urmare absolut nebănuită: Joyce Carol Oates s-a remăritat la nici un an după moartea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
cuvântările rostite în biserică, îl aplauda și-l iubea 20. De asemenea, pe văduvele care dădeau o importanță exagerată trupului le-a îndemnat să postească și să se abțină a mai merge la băile publice și dacă nu pot duce văduvia cu cinste, să se căsătorească a doua oară, pentru ca să nu fie batjocorită legea Domnului 21. Nectarie, predecesorul lui Ioan în scaunul episcopal al capitalei, fusese un mare senior, și fastul clerului înalt ajunsese la concurență cu cel al aristocrației civile
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Coman, art. cit., p. 605. 13 vestita diaconiță Olimpiada, caracterizată de Paladie ca având caracter bărbătesc în viață, în nevoințe, în știință și în suportarea nenorocirilor 51. Cele mai frumoase scrisori sunt cele 17 trimise acestei diaconițe, care, rămasă în văduvie la 20 de luni după căsătorie, s-a dedicat Bisericii, după ce a dat averea ei la săraci. Între Ioan și Olimpiada, vestita diaconiță din Constantinopol, s-a purtat o interesantă corespondență din timpul celui de-al doilea exil al arhiepiscopului
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
a rămas responsabil cu munca și cu prosperitatea clanului. Am uitat să menționez că soția lui Corbu senior murise la puțin timp după nașterea celui de al doilea copil, iar bărbatul a ales să-și trăiască restul vieții Într-o văduvie decentă, Întreruptă sporadic de câteva legături pasagere. Cum spuneam, inițial, parizianul familiei nu și-a exercitat În nici un mod prerogativele de stăpân al averii părintești. Nu s-a băgat În administrarea ei și nici În treburile de contabilitate; faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe sicriul mamei sale cu o strâmbătură de suficiență înainte de a o șterge la fel de nepăsător de teamă că nu va prinde trenul. Ai fi spus că ceva îl frânsese pe dinăuntru. Dar nu s-a știut niciodată ce. Mai târziu, văduvia îl zdrobi de tot. Și îl îndepărtă. De lume. De noi, ceilalți. De el însuși, fără îndoială. Cred că o iubea cu adevărat pe tânăra lui floare de seră caldă. Bătrânul Destinat muri la opt ani după nevasta sa, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care scrisese cu litere imense albastre, albe și roșii : A trecut un an, glorie eroilor!. Sărbătoarea începu pe la orele 5 ale după-amiezii cu obișnuiții casei: Moș Voret, un bătrânel rumen, pensionat de la Uzină, care-și sărbătoarea de trei ani văduvia; Janesh Hiredek, un emigrant bulgar care vorbea prost franceza când avea limba uscată, dar care cita din Voltaire și Lamartine de îndată ce bea doi litri de vin; LĂon Pantonin, zis Piele-verde, din pricina culorii pe care chipul lui o căpătase în urma tratamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O știam din vedere. Aparținea unei familii foarte vechi din V. Din lumea bună. Din lumea lui Destinat. Soțul ei, Comandantul, căzuse la datorie încă din luna septembrie ’14. Îmi aduc aminte că fusesem răutăcios în privința ei, gândindu-mă că văduvia îi va veni ca o rochie de seară și că o să se folosească de această postură pentru a părea și mai impunătoare la petrecerile de la prefect și la seratele de binefacere. Sunt așa de prost câteodată și de răutăcios, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ești mămica mea ... sunt orfan, orfelin, cine o să aibă grija de mine? Bătrâna: Sunt aici, Puiule! Între comic-tragicul dialog al celor doi soți, atât de absurd, atât de irațional, nu poți să nu reflectezi asupra sentimentului de teamă în fața inevitabilei văduvii - o absență nedorită și temută, absurdă, inevitabilă a vieții. Și nu poți să nu reflectezi la răspunsul lui Ionesco când a fost întrebat de ce scaunele trebuie să rămână goale pe scenă: „Goale fiindcă nu este nimeni. Lumea nu există cu
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
muncă oameni în tot satul. Soarele-n amiază dogore puternic, Răcăneii pe nuferi visează; Numai unul pare a fi mai nevolnic Și din albul de floare se alăptează. Bătrânii vlăguiți de putere, Pe bancă, în parc, joacă table, Că-n văduvia lor e singura plăcere, Să-și întremeze virtuțile mai slabe. Nepoții se scufundă în lacul de aproape Stropindu-se cu apă ca niște paparude, Care, pe ulițe, după un rit, tot șchioape Dansează și cântă, recolta să ne-o ude
VARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349355_a_350684]
-
ascult în frunze simfonia.Și-aud trompetele pe măriși în pădure simfonia.Tu mi-ai trimis iubirea TaPrin ape flori,astre cerești,Si nimenea nu-mi poate lua,Ce astăzi știu și simt, că mă iubești.... XXIII. SĂ-ȚI PLÎNGI VĂDUVIA?, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 933 din 21 iulie 2013. SĂ-ȚI PLÎNGI VĂDUVIA? Bolnavii intrau, isi spuneau pasul,îi consultam, le dădeam tratament, sfaturi și plecau. Dar un caz aparte a „colorat” ziua. Intra , la un
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
TaPrin ape flori,astre cerești,Si nimenea nu-mi poate lua,Ce astăzi știu și simt, că mă iubești.... XXIII. SĂ-ȚI PLÎNGI VĂDUVIA?, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 933 din 21 iulie 2013. SĂ-ȚI PLÎNGI VĂDUVIA? Bolnavii intrau, isi spuneau pasul,îi consultam, le dădeam tratament, sfaturi și plecau. Dar un caz aparte a „colorat” ziua. Intra , la un moment dat , o femeie tînără, bruneta,mai mică de statura. Mă salută respectuos și o invit să
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
certificat medical să stai acasă, ca te-a lovit soțul beat și-ți era rușine de colegi? Și îți lua salariul și-l cheltuia pe băutură , iar tu și copilul nu aveați ce mînca? Citește mai mult SĂ-ȚI PLÎNGI VĂDUVIA?Bolnavii intrau, isi spuneau pasul,îi consultam, le dădeam tratament, sfaturi și plecau.Dar un caz aparte a „colorat” ziua.Intră , la un moment dat , o femeie tînără, bruneta,mai mică de statura. Mă salută respectuos și o invit să
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]