25 matches
-
cale/ Ontâlnit diochitorii/ Fermecătorii și răsfulgul cel mare./ Joiana a început a muge și a rage/ Nimeni n-o auzea/ Nimeni n-o vedea/ Numai Maica Domnului din poarta cerului o- ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul ma cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și ugerul mi l-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
s-o căinat./ Nimeni n-o văzut-o,/ Nimeni n-o auzit-o/ Numai Maica Sfântă Maria/ Din poarta cerului/ O văzut-o și-o auzit-o./ O- ntrebat-o: Ce te văicărești Tincuțo,/ Ce te căinezi ?/ Cum să nu mă văicărez/, Cum să nu m-oi căina?/ C-am plecat de-acasă/ Grasă și frumoasă/ Și m-am întâlnit cu diochitorile și pociturile./ Că la Ileana a-i alerga/ Cu gura te-o descânta,/ Cu trestia și cuțitul ți-o lua
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rochie și care, uneori, se poartă și de către bărbați;fotă). În timp ce se spunea: „O plecat Marița pe cale, pe cărare/ Cu strânsul cel mare/ Și s-o întâlnit cu Maica Domnului./ Ce te plângi Marița, ce te căinezi?/ Ce te văicărezi?/ Cum nu m-aș plânge,/ Nu m-aș căina/ Că m-a-ntâlnit Sanca cu Săncoiu/ Leul cu leoaica,/ Dracul cu drăcoaica,/ Tricolici cu tricolicioaica / Sângele mi-o băut,/ Carnea mi-o moșfocat,/ Măduva la ciolane o mâncat./ Aleargă fuga la Artimia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Se întâlni cu Moș Roș/ Cu cojocu-ntors pi dos ,/ Cu ochiul cât un ghiol di mari,/ Cu fața cât o caldari./ Carnea mi-o moșfocă,/ Sângili mi-l supsă./ Spărieți în sân băgă./ Niculina nu mai plânge, nu te mai văicăra./ Du-te la Constantin/ Că el cu ghiciul ți l-a bate,/ Cu cuțitul ți l-a taia,/ Cu mătura ți l-a mătura,/ Cu tămâia ți l-a tămâia,/ În vin roșu ți l-a descânta,/ Peste nouă mări
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
până se înroșea. Se ținea două ore în castravetele murat, se spăla cu zeamă de calapăr, și îi aplica iarăși legătura de mămăligă cu miere, descântând: „Plecatu pe cale, pe cărare,/ Pe cale, pe cărare întâlnește pe Maria, Sântă Maria,/ Ce te văicări, tu, Tincă ?/ Cum nu m-oi văicăra/Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara că știe-a descânta,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu miere te-a mirui/ Cu frunze de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în castravetele murat, se spăla cu zeamă de calapăr, și îi aplica iarăși legătura de mămăligă cu miere, descântând: „Plecatu pe cale, pe cărare,/ Pe cale, pe cărare întâlnește pe Maria, Sântă Maria,/ Ce te văicări, tu, Tincă ?/ Cum nu m-oi văicăra/Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara că știe-a descânta,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu miere te-a mirui/ Cu frunze de calapăr te-a îmbăia,/ Cu castravete ți
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și îi aplica iarăși legătura de mămăligă cu miere, descântând: „Plecatu pe cale, pe cărare,/ Pe cale, pe cărare întâlnește pe Maria, Sântă Maria,/ Ce te văicări, tu, Tincă ?/ Cum nu m-oi văicăra/Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara că știe-a descânta,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu miere te-a mirui/ Cu frunze de calapăr te-a îmbăia,/ Cu castravete ți l-a pune./ A lua castravetele și ți-a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
păroaică” (mai puțin periculoasă) se foloseau aceleași produse ca la descântecul „de păr”, dar incantația era alta: „Plecat-a pe cale, pe cărare Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La mijloc de cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara,/ Că Mărioara știe a descânta/ Ea cu limba ți-o cânta,/ Cu acul te-o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la descântecul „de păr”, dar incantația era alta: „Plecat-a pe cale, pe cărare Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La mijloc de cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara,/ Că Mărioara știe a descânta/ Ea cu limba ți-o cânta,/ Cu acul te-o înțepa,/ Cu miere te-o mirui,/ Cu apă te-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-a pe cale, pe cărare Tudorița/ Văicărindu-se, căindu-se./ La mijloc de cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara,/ Că Mărioara știe a descânta/ Ea cu limba ți-o cânta,/ Cu acul te-o înțepa,/ Cu miere te-o mirui,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu frunză de calapăr te-o îmbăta
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
stânga lega Cu spinarea la clăi mi-l turna Zi de vară până-n sară Stăteau poloagele Ca schelele Și snopii Ca trunchii. Ș-a făcut un stog Cu burdufu-n nori Cu vârfu-n cer. Dar dumnealui Iar se mira și se văicăra Cu ce l-ar treera, A vârât mâna-n buzunar Ș-a scos cheile, A descuiat odăile A ales 19 epe suruepe de 9 ani sterpe Cu caica** -ntoarsă Să nu se prindă pleava groasă Cu picioarele stropșeau Cu nările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu-i băetu vinovat ci tu, că pe tine te-a auzit. Și ia să-ți tai gâtu". Și a scos o pereche de ochelari și a început să-l ciorsăie 11 la gât. Și moșu a început a se văicăra și eu m-am spăriet că-l va omorî. Și când venea popa eu mă ascundeam în podu șurei la bunica sub o covată și acolo stăteam până pleca popa. Lui popa Ionică Grigoriu îi zicea Chișcarașu, că, chișca fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eram de doi ani. După ce m-a născut mama la doi ani a născut pe Marița în casa în care trăiesc eu acum, în odaia din sus, spre apus. Bunica Ancuța i-a așternut un țol jos. Și mama se văicăra de durerile facerii, care-s alăturea cu moartea și eu cică am zis: "Mai face mama un drac"?. Vasile Șandru cel bătrân, era venit din Transilvania. Și a avut feciori pe: Iordachi Șandru care a fost pădurar dar n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
acolo? Dintr-un pavilion de 100 de bolnavi numai 10 bolnavi erau: că l-a trântit un cal, a trecut roata de tun peste picior, îi bolnav de friguri, etc. și 90 erau bolnavi de boli lumești. Plângeau și se văicărau de mare durere de să ferească Dumnezeu. Și nu se puteau urina. Membru tăiat în 4 în 6. Se urinau cu sonde de cauciuc ori de sticlă. Și din membru le curgea un feli de sânge negru și foarte urât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că așa tremura de tare, de parcă-l zghihuia dracul. Și dac-ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toată suflarea și făptura de primprejur îi țineau hangul: vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, petrele țipau, vreascurile țiuiau și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. Iară veverițele, găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau în unghii și plângeau în pumni blestemându-și ceasul în care s-au născut. Mă rog, foc
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
era o jucărie, am tras două focuri în direcția lor, am ordonat jidovașului să deie bici calului și am plecat în galop. Cânele a încetat de a hârâi; jidovașul însă n-a încetat de a tremura și de a se văicăra parcă era pe moarte: Oi! Vei!, chicoane, din ce-am scapat!... Erau oameni răi aceia și, desighir, ne-ar fi ucis dacă n-aveai pușchi. Buni, răi, bine că am scăpat teferi; de-acuma mână vârtos și ia sama să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
isterie duioasă și spui tuturor că viețuiești... Și ei te cred. Devenirea e agonie fără deznodământ, fiindcă supremul nu-i o categorie a timpului. Deșerturile sânt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele își plimbă oboseala de totdeauna și prin ele se vaicără chinuitele noastre avânturi. Singurătatea e punctul nostru comun cu El, dar și cu diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei în a fi singuri - și noi venit-am târziu, chiar prea târziu, la un concurs fatal. Când se vor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se supună fără condiții, darmite să te mai lupți cu ei! Mi-e silă și mie de a lupta cu morile de vânt, însă situația mă obligă de a rezista. Te uiți în jur, o țărișorcuță de bocitoare, toți se vaicără, se plâng, și-i așteaptă pe americani. Cineva, chiar azi (18.04.2000), spunea acolo la voi, la radio, despre elita noastră politică, care „este așa cum a fost crescută de acel regim”. și dacă mai adăugăm și rânza noastră națională
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gândul sus, la el, Șoptii: "Melc încetinel, Cum n-ai vrut să ieși mai iute! Nici viforniță, nici mute Prin păduri nu te-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
peisaj apocaliptic(„Și dac’ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toata suflarea și făptura de prin prejur îi țineau hangul...”), efecte creionate cu ajutorul personificărilor și hiperbolelor („..vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau, și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger”). Caracterizarea directă surprinde portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
pentru a fi apărată de puterile malefice: "La stânca de fier, / O pasăre de fier / O scos puii de fier, / Cu clobanț de fier, / Cu aripi de fier, / Cu toate de fier. / Puii o prins a țipa / Și-a se văicăra / Că n-au ce mânca / Și cu ce s-adăpa. / Mă-sa a prins a se mișcula / Și-a se văicăra / Că n-are cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci. Nimeni n-o văzut-o, / Nime n-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
clobanț de fier, / Cu aripi de fier, / Cu toate de fier. / Puii o prins a țipa / Și-a se văicăra / Că n-au ce mânca / Și cu ce s-adăpa. / Mă-sa a prins a se mișcula / Și-a se văicăra / Că n-are cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci. Nimeni n-o văzut-o, / Nime n-o auzit-o, / Numai Maica Domnului / Din poarta cerului, / Numai ea a văzut-o, / Numai ea a auzit-o / Și a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
văzut-o, / Nime n-o auzit-o, / Numai Maica Domnului / Din poarta cerului, / Numai ea a văzut-o, / Numai ea a auzit-o / Și a întrebat-o: / Tu, pasăre de fier, / De la stânca de fier, / Ce te mișculezi, / Ce te văicărezi? / Cum nu m-oi mișcula / Și cum nu m-oi văicăra / Că n-am puii cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci! / Taci, nu te mișcula, / Nu te văicăra, / Că eu sfat ți-oi da / Puii cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poarta cerului, / Numai ea a văzut-o, / Numai ea a auzit-o / Și a întrebat-o: / Tu, pasăre de fier, / De la stânca de fier, / Ce te mișculezi, / Ce te văicărezi? / Cum nu m-oi mișcula / Și cum nu m-oi văicăra / Că n-am puii cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci! / Taci, nu te mișcula, / Nu te văicăra, / Că eu sfat ți-oi da / Puii cum să-i hrănești, / Să-i zburătăcești; / Du-te la N în fugă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De la stânca de fier, / Ce te mișculezi, / Ce te văicărezi? / Cum nu m-oi mișcula / Și cum nu m-oi văicăra / Că n-am puii cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci! / Taci, nu te mișcula, / Nu te văicăra, / Că eu sfat ți-oi da / Puii cum să-i hrănești, / Să-i zburătăcești; / Du-te la N în fugă / Și din cap i-apucă: / Soare sec cu arbalț, / Soare sec cu bubă-n cap..."314 Supus antagonismului ontologic bine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]