332 matches
-
o femeie cu o poveste cam învechită: boală, spital, nu-i ajung banii să se întoarcă la Suceava, mai are nevoie de 100.000. Replică: lasă că te-am văzut și săptămîna trecută ! O țigăncușă cu un țînc în brațe, văicărindu-se că nu ia pentru ea, ci pentru "ăla micu". Replică: de ce l-ai făcut, crește-ți-l, dacă l-ai făcut! Faceți copii cu nemiluita și după aia veniți la cerșit! Cerșetorilor! Un individ zdrențuros, cu o țigară în
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
viziteze pe Miron Cozma. Beja a amenințat cu niște mișcări minerești “inimaginabile”, dacă nu va fi eliberat Luceafărul Huilei. N-ar fi prima oară cîmd din gura lui ies asemenea promisiuni care se lovesc de Codul Penal. Acest ins se văicărea însă, după Stoenești, că era și el, acolo, un sindicalist amărît, luat de val. Cînd s-a văzut scăpat de cercetări, a stat liniștit o vreme, apoi, văzînd probabil că bate alt vînt dinspre București, a început să colecționeze semnături
Miron Cozma între Romeo Beja și Ion Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13583_a_14908]
-
decât unde este absolut necesar. Premierul a făcut o afirmație că sunt oameni care nu pun și ei osul la treabă la deszăpezire. Fac apel la autoritățile locale, că la asta s-a referit premierul. Haideți să nu ne mai văicărim, ci să ne facem, datoria. Mișcați-vă pe teren! Nu e nevoie să vină cineva de la centru să ia tractoarele și să le pună plugurile și să facă treaba. Vă rog insistent, să acționați ferm în acest sens", a cerut
Berca: Să nu văd preşedinţi de Consilii Judeţene la TV () [Corola-journal/Journalistic/23637_a_24962]
-
la ședința cu autoritățile locale în Vrancea, Mihai Răzvan Ungureanu, a adresat un apel la seriozitate în rezolvarea problemelor grave din județ, puternic afectat de căderile de zăpadă. "Seriozitate, seriozitate, seriozitate. Ăsta e cuvântul de ordine. Nu stăm să ne văicărim la televizor, nu anunțăm Apocalipsa. De asta suntem un stat puternic", a spus premierul Mihai Răzvan Ungureanu. Premierul Mihai Răzvan Ungureanu, însoțit de ministrul Apărării Naționale și cel al Administrației și Internelor, a ajuns, sâmbătă dimineață, cu elicopterul, în localitatea
Ungureanu, în Vrancea: Nu anunţăm Apocalipsa la televizor () [Corola-journal/Journalistic/23650_a_24975]
-
tabără: toate grijile se suspendă, timpul nu mai contează... Uit să mănînc sau să beau. În general, ei parcă se hrănesc cu aer. Atunci cînd îi întreabă jurnaliștii cum supraviețuiesc doar cu artă și idealuri, unii prind ocazia să se văicărească, dar majoritatea (inclusiv Sarmalele) bravează și spun: da, frate, eu nu doar că supraviețuiesc, ci și trăiesc frumos, într-o lume mai bună. Comparativ cu ei, literații sînt mult mai prozaici: o spun cu toată simpatia, că și eu sînt
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna martie, în nicio iarnă ca în acel an. Gligor Creangă își făcea de lucru prin atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa, văicărindu-se. Îi sosise sorocul și durerile facerii o păleau destul de des, așa că țipetele tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum urletul unei haite de lupi hămesită de foame, spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
și-l trezi din visurile lui : ,,dom’sergent !, dom’ sergent !” Se uită în dreapta lui și văzu un om aproape nebun cu fața desfigurată, părul vâlvoi și ochii scoși din orbite, hainele erau făcute praf pe el și plângea și se văicărea. ,,Ce-ai, omule, -îl întrebă el restit, crezând că e vreun nebun scăpat de la spitalul nouă- ce ai ?” ,,Monsenioreee !- striga ăla cu ochii bulbucați- una valiza degli ambasada italiana, lire ,monseniore, leafa la ambasada italiana...” La început nu pricepu ce
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
spuse el, aruncând o privire spre bătrân. Iar acum și tu ai deveni robul lui Dumnezeu. Să te binecuvânteze Domnul. Mai apoi se băgară în copcă și ceilalți. Și cel mai mult se zbătu în apă bătrânul. Scrâșnea, ofta, se văicărea. - Asta-mi face bine! zise el. Așa cum este conservarea pentru roșii! Îți lungește viața! Bănuiala mea referitoare la începutul unui mod sănătos de viață nu se împlini. Revenind în bordei, în primul rând toți băură câte un păhărel de vodcă
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]
-
Tăriceanu, de cealaltă parte. Profitând de faptul că el conduce Congresul, liderul liberal a vrut să aibă ultimul cuvânt în confruntarea cu Tăriceanu. Astfel că, după ce i-a atacat pe „locotenenții” acestuia, a urmat și fostul prim-ministru: „În loc să ne văicărim, mai bine candidăm. Nu e groaznic să pierzi, e groaznic să nu exiști”, a conchis Antonescu, în uralele audienței, cu trimitere directă la Călin Popescu Tăriceanu. Deznodământ crunt: 1.424 la 3 Votul pentru noul Statut al PNL a fost
Reportaj: Steaua-Ajax pe holurile Parlamentului, la Congresul PNL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/39185_a_40510]
-
să ne luptăm, în viață și în politică și în PNL uneori pierzi, uneori câștigi, nu este groaznic să pierzi, este groaznic să nu exiști, eu exist, PNL există. Unii continuă să se victimizeze, suntem în PNL, unde în loc să ne văicărim , mai bine candidăm. Împiedică cineva pe altcineva în acest partid să o facă", a spus Antonescu, în discursul său la Congresul extraordinar al PNL unde se discută despre modificarea Statutului partidului. Dacă aș fi ales soluția comodă, dacă nu aș
Crin Antonescu, atac la Tăriceanu: De ce nu candidează? by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/39187_a_40512]
-
aprobată - ora 16.25: Crin Antonescu preia cuvântul: „Câștigul a venit la PNL, și el va rămâne la PNL și când Uniunea Social Liberală își va înceta existența”. Un nou atac subtil, lansat de Crin Antonescu la adresa contestatarilor: „În loc să ne văicărim, mai bine candidăm” - ora 15.47: Vorbește Varujan Vosganian: „PNL trebuie să fie sinteza dreptei din România. Noi am fost tot timpul pe scenă, pentru că am fost sinceri” - ora 15.36: primarul Bacăului, Romeo Stavarache, a luat cuvântul: „Premierul Tăriceanu
LiveText și Foto de la Congresul PNL: Noul Statut al PNL a fost adoptat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/39202_a_40527]
-
peste frunte, pricepând figura. Deștept. Hai, copăcel. Vino să-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună nu mai dă nimeni pe la mine, de unde să vă văd? se văicări coana Profirița, și strecură grămăjoara de bani în sân. Așa, așa! râse mecanicul, ridicându-se. Dădu ultima picătură pe gât. Atunci, noi ne-am dus. Și dacă la noapte nu ne mai vezi pe-aici, să știi că se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
propoziție complicată de genul că dacă ar fi ceva mai precisă cu siguranță ar recunoaște-o, dar acum abia ce se trezise și el dimineața este așa..., cum să-i explice, foarte confuz. Îi pare rău, dar... — Vai, Gigi - se văicări blond vocea -, să nu-ți mai aduci tu aminte de mine... Sunt Marina, dragă. Și să știi că mă simt chiar jignită. Pe cuvânt... Gigi Pătrunjel se ciupi pe ascuns de buza de jos, ca să se asigure că nu e
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
căsniciei. Unii dintre noi sunt atât de răi, că pământul abia îi rabdă! Alții ar dori să plutească prin aer numai să nu-și supere semenii. Oameni și oameni... Ciocârlia o sfârșește cântând, stingânduse încetul cu încetul; bogatul scheunând și văicărindu se! Democrația ar trebui să însemne libertate și o înțelegere corectă a legilor pentru ocrotirea dreptății... Dar ce-i libertatea?! A gândi și a acționa în armonie cu semenii tăi, în respectul trecutului și pentru înnobilarea prezentului, ar însemna să
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
redevenit pământeni, cu toate că în aerul din mașină încă plutesc scame din hainele lor și mii de particule invizibile din pielea lor, iar geamurile mașinii s-au aburit complet și ei doi sunt uzi leoarcă. Dar nici unul din ei nu se văicărește, pentru că nici unuia din ei nu-i stă mintea la reproșuri acum. Singura problemă e că abia mai pot respira. Aproape tot oxigenul din spa țiul ăsta strâmt s-a consumat. Se uită unul la altul. Unde sunt cheile, spune el
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
În gând să scape de ea În vreun fel. Într-o iarna geroasă, cu troienele cât gardul și cu viscole aprige, pe când fecioru său nu era acasă, baba se prefăcu bolnavă: stătea În pat, nu voia să mănânce nimic, se văicărea Întruna, chiar dacă nu o durea nimic.I-a spus Într-o seară noră si că a visat că se face bine dacă mănâncă mure proaspete.Și Începu să se smiorcăie că vrea mure, și că nimeni nu-i aduce mure
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vreodată de acest rol. (Avea răbdare de chinez, tenacitate de explorator și se bucura că îi poate învăța pe alții.) în România nu apăruse încă moda gîndirii pozitive. Gheorghe gîndea astfel, fără program. Așa era croit. Nu știa să se văicărească, dar tot timpul era nemulțumit de cîte ceva. Pînă să ajungă el de la gară la cenaclu, Sorin Preda și Nedelciu îi pregăteau atmosfera. Adică relatau faptele și vorbele lui Crăciun din timpul studenției, îngroșîndu-i seriozitatea, ceea ce nu era prea greu
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
a răspuns Vasile Hliboceanu. Au oprit convoiul în poarta magaziilor. Uite că Aizic nu-i aici - a observat Pâcu. Stați, că merg eu să văd unde-i - a sărit Hliboceanu. După puțină vreme, s-a întors cu Aizic, care se văicărea ca o babă. Vai de mine și de mine. Da’ cum ați venit pe vremea asta, măi oameni buni? Mie nici prin gând nu mi-o trecut că veniți. Mă gândeam deja că am de plătit o grămadă de bani
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o reușit până la urmă să deschidă ușa...Când au auzit vorbă, portarul și doctorul de gardă și-au luat mâinile de la ochi, cu mare băgare de seamă...Si ce să vadă?! In brațele bețivului ședea un cearșaf burdușit, care se văicărea cu glas muieresc: „Mamăăă! Unde ești? De ce m-ai lăsat în iadul ista? Unde ai plecat mamăăă?” „Cine ești dumneata și cum ai ajuns la morgă?” l-au auzit întrebând pe bețiv. „Nu știu...nu știu. Am adormit și...m-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
deslușit complet. Așa este, Adriana se îndoia până și de gândurile ei, până și de sentimentele ce le încerca, și nimeni nu putea ghici când anume acele ape tulburi din ea se vor limpezi. Iată dovada: „Dar, oare, nu mă văicăresc doar?, își zicea ea. Ce tot sunt cu atâtea mofturi la mine? Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor trece! Trebuie să fac cumva să-mi potolesc sufletul și să mi-l liniștesc din zbuciumul lui. De fapt, nici măcar nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rămâne altceva de făcut, decât să rămân un bolnav închipuit, și gata! Dar am s-o scot eu la capăt odată și odată, sper... Țin minte că au fost vremuri în trecutul meu, în care nu știam decât să mă văicăresc până și la apariția celei mai neînsemnate dureri sau neplăceri, ce parcă ar fi dorit ea să mă sâcâie. Acum, am devenit mai selectiv; spun ce mă doare, numai atunci când nu mai am deloc de ales. Dar, observ, tot în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Tare se simțea bine când se întâlnea cu Ilie. Ar fi mers până la capătul pământului, se simțea și el în rând cu oamenii, o vreme nu mai simțea nevoile atârnându-i de gât, nu o mai auzea pe nevastă-sa văicărindu-se toată ziua. Odată îi spusese deschis: "Ilie, să nu te superi că-ți zic pe nume, poate nu se cuvine, dar tare mi-ești drag. Vreau să-ți dau un măturoi, să ai și tu ceva de la mine, așa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de o mare avere. Câte femei mai au o astfel de siluetă la vârsta ei? Câte femei au foamea ei de dragoste la vârsta ei? Câte femei se bucură de o sănătate ca a ei? Și atunci? Ce se tot văicărește?! A venit să facă dragoste cu un bărbat frumos și tânăr, va face dragoste cu acest bărbat. Dar ea aștepta altceva de la această relație. Ea voia o relație pe viață și pe moarte cu Alex. Voia ca între ei să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ne știm spre Occident (ex occidente lux, nu-i așa?), reducând cel mai adesea cultura universală la cea occidentală, europocentristă, ignorând cu bună știință tot ce nu este european sau nord-american, am rămas împietriți în gestul nostru, neuitând să ne văicărim că avem mentalitate... balcanică! Traducerile din literatura clasică persană, poezie, mai ales, (bine că sunt și acestea!) păcătuiesc prin îndepărtarea de la modelul poetic persan, traducătorii permițându-și libertăți prea mari în textul secund, încât acesta pare rupt de codul cultural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]