14 matches
-
știu că, tu, mama încă mai simți arsura rănilor oblojite de tine din genunchii jupuiți de căzături, lacrimile provocate de necazul unei note nedrepte luate la ora de istorie contemporană... te iubesc atât de mult, mama cu amintirile, inconsecventele și văietăturile tale zilnice încât aș vrea să-ți iau toate durerile când te țin în brațele iubirii să fiu copilul care ești tu acum ... Citește mai mult Mamaîmi pare atât de rău mamaca ți se întâmplă toate acestea...soarele tău apuneîn
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
de vremeoferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți.știu că, tu, mama încă mai simțiarsura rănilor oblojite de tinedin genunchii jupuiți de căzături,lacrimile provocatede necazul unei note nedrepteluate la ora de istorie contemporană...te iubesc atât de mult, mamăcu amintirile, inconsecvente leși văietăturile tale zilniceîncât aș vrea să-ți iau toate durerilecând te țin în brațele iubiriisă fiu copilul care ești tu acum... ÎI. GĂRILE..., de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. gările... își amintești iubitul meu
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
știu că, tu, mamă încă mai simți arsura rănilor oblojite de tine din genunchii jupuiți de căzături, lacrimile provocate de necazul unei note nedrepte luate la ora de istorie contemporană... te iubesc atât de mult, mamă cu amintirile, inconsecvențele și văietăturile tale zilnice încât aș vrea să-ți iau toate durerile când te țin în brațele iubirii să fiu copilul care ești tu acum îmbătrânind într-un nimb de amintire icoană a sufletului, tu, mama mea iubită... 22 septembrie 2016 Referință
MAMA de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liliana_ghita_boian_1475144265.html [Corola-blog/BlogPost/365327_a_366656]
-
tărăboanță de Trabant. Al cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete ale cadânelor de profesie!) Achtung, bă, mocofanilor, achtung! Nu v-ar fi o brumă rușine, cu ăsta, mortu', cu parditu', de pe dric? se bagă peste ei Apostatul. Și-acilea vă găsirăți ca să vă beșteliți și să vă circăriți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din jos de Bărăgan, după o lipsă relativ mai îndelungată. La poartă, primul suflet peste care dă gagiul, este chiar bătrâna lui mamă iubitoare, o balabustă pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn în mintea puradeilor. După inevitabilele chiote, văietături, îmbrățișări și pupături lăcrimoase, pe mâini, pe cap, pe urechi, pe obraji și direct pe gură, tipul nostru, care mai era și crescător amator de dulăi de rasă, dresați special pentru lupte clandestine de câini, întreabă: Dar Brontozaurul, Bronto moro
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bucate pentru unul care era pe moarte sau chiar murise când familia a aflat de prizonieratul lui? Strașnicul bărbat avea Încă patru feciori care să-i ducă numele mai departe și nu ținea cu tot dinadinsul să plece urechea la văietăturile de nevolnică muiere ale lui Cocrișel, oștean oarecum nevrednic de vreme ce se lăsase prins de dușmani În loc să moară cu arma În mână și cu fruntea sus. Scrisoarea slabului fiu n-a ajuns nicicând În mâinile tatălui: bătrânul Încruntat a aflat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
diferența se instalează nu la nivelul utili- zării unor mijloace mai brutale de obținere a mărturisirii, ci doar în privința rezistenței la tortură. Toate aceste amă- nunte sunt trecute cu vederea la lectură pentru că ne amuză comportamentul lui Lefter Popescu și văietăturile pitorești ale țigăncilor care însă nu exclud suferința și abuzul la care sunt supuse. Al treilea stadiu al violenței reprezintă doar o virtualitate a cărei concretizare este blocată. Disponibilitatea de a exercita violența pe care o demonstrează acest mic funcționar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dînd la nesfîrșit vina înfrîngerii pe erori de arbitraj, mă apucă amețeala. Fiți bărbați, domnilor, și recunoașteți că v-a bătut unul mai bun; data viitoare, veți fi dv. cei care bat și în drept să li se recunoască superioritatea. Văietăturile de babă fără dinți transformă un spectacol între bravi într-un concert de bocete. Printre gratiile nebăgării de seamă a posturilor t.v., se strecoară, e drept, rar, și cîte un film bunicel. Și dacă tot sîntem la sport, iată
Ratingul are sex by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14736_a_16061]
-
fi fost și mai perceptibil: la Pungescu apar nu doar pronunții caracteristice (pă, dă), ci și o preferință netă pentru interjecții: hait!, dar mai ales aoleo! Câteva replici au o valoare emblematică, de un inconfundabil muntenism al uimirii și al văietăturii emfatice: „sânt și eu p-acilea!” (I, 3), „o tăiași groasă, nene” (ibid.), „aoleo! ce dă mai fluturi!” (II, 6), „Aoleo! mi-a scăpatără pă dinainte!” (II, 7), „aoleo! ne-a pocnitără-n pălărie” (ibid.). Cele mai multe replici sunt colocviale, cu o
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
Bălcescu, Kogălniceanu, Brătienii, Maiorescu), neîmpărtășind, o spune limpede, „viziunea apocaliptică despre nația românească”. Pe aceeași poziție pare să se așeze Nicolae Manolescu, fire constructivă, el fiind de părere că „ar fi nedrept, necinstit, chiar periculos să o ținem într-o văietătură continuă”. În fapt însă, N. Manolescu, neașteptat, vede mai în negru decât toți situația nației noastre, adică a uneia care ține prea mult să-și apere fondul, iar acesta îi apare, din toate punctele de vedere, detestabil. Iată: „Problema României
În labirintul tranzi]iei (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5700_a_7025]
-
mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu tot disprețul lui de boier pentru neamul "prost", va avea, ca Creangă mai târziu, ticuri de rural: ingenuitatea șireată, obișnuința de a se socoti neghiob crezîndu-se totuși deștept ("Așa socotesc eu cu firea mea aceasta proastă"), proverbialitatea, filozofia bătrânească, văietătura, darul de a povesti. Experiența, vârsta înaintată îi dau lui Niculce dezlegarea limbii, tonul bârfitor și moralizator. Cronicarul e înțepător și cu un firesc umor popular. Despre pedeapsa cu înhămarea leșilor la Dumbrava-Roșie se spune răutăcios că "ei se rugau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un cronicar de la sfârșitul secolului XVII, de Stoica Ludescu, se presupune, care a împlinit din partea sa letopisețul până la sfârșitul domniei lui Șerban Cantacuzino, de unde numirea de Cronica Cantacuzinilor dată acestei porțiuni (1654-1688). Stilul e savuros vulgar, cu citații răzbunătoare și văietături comice. Mihnea vine cu tătarii "ca niște draci". El "au fost de neamul lui grec cămătar, tată-său l-au chemat Iane Surdul". Stroie vornicul Leurdeanul și Dumitrașco velvistier Țărigrădeanul sunt "două vase rele, unul românesc, altul grecesc", sfătuite de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
maschere". Capra cea cu multe ugere și cu glas behăitor este o caricatură oferită chiar de natură a mamei, în vreme ce lupul cu ochi turburi și dinți ascuțiți este simbolizarea omului fără scrupul. Ca simplă transcriere a limbajului unei țărănci supărate, văietăturile caprei sunt de oarecare coloare, ca manifestare a unui animal, ele sunt bufone. Behăitura caprei răsună laolaltă cu jelania țărăncii, dând un spectacol caricat. Soacra cu trei nurori e și ea o comedie, în care n-a mai fost nevoie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]